Lector univ. ION DACIAN
Abstract:
During a relatively period of time, science became one of the most
important factors of socio-economical development. It came out of the laboratories
‘science and became a progress force. It offers to people the necessary
knowledge for changing the psychical and social environment. scientific
knowledge is materialized in new source of energy, performant technical
buildings, technological steps and new materials.
Social and economic development is based on broad scientific investigations.
Esentiala pentru perioada pe care o parcurgem, pe baza realitatilor
contemporane, este cresterea rolului stiintei in transformarea naturii
si a societatii, avand totodata rol in formarea personalitatii spirituale
umane multilaterale. Intelegerea raportului de interconditionare dintre
dezvoltarea economico-sociala si progresul tehnico-stiintific, dintre nivelul
de civilizatie si valorificarea cuceririlor stiintei si tehnicii este de
cea mai mare importanta.
Asadar, stiinta este un proces dependent social de cunoastere a legilor
lumii obiective, rezultatele sale reprezentand sistemul de adevaruri si
metode in continua dezvoltare, care serveste la transformarea realitatii
si la rezolvarea unor probleme concrete ale vietii sociale.
Transformarea stiintei in forta nemijlocita de productie trebuie analizata
in viziune istorica. Stiinta si tehnica nu au fost intotdeauna interconectate
in mod nemijlocit. O perioada lunga de timp productia a acumulat si si-a
amplificat cunostintele in principal pe cale empirica si nu stiintifica.
Munca intelectuala era despartita de cea fizica, care consta in obtinerea
in mod empiric a unor deprinderi de munca. Productia insasi era slab dezvoltata
si nu solicita folosirea cunostintelor stiintifice. Pana la aparitia productiei
capitaliste nu s-a conturat o nevoie sociala acuta pentru dezvoltarea accelerata
a stiintei si unirea ei cu productia. Cu toate acestea, chiar in aceasta
perioada, izolat si disparat, au fost cazuri cand oamenii de stiinta ai
epocii respective au actionat in mod constient pentru perfectionarea tehnicii
de productie sau solutionarea unor probleme sociale. Aceste cazuri nu constituie
o caracteristica generala a legaturii stiintei cu productia. Proprie acestei
perioade este ramanerea in urma a stiintei fata de activitatea social-economica.
Dezvoltarea productiei masiniste determina inceperea procesului de transformare
a stiintei in forta nemijlocita de productie, in factor al dezvoltarii
acesteia, determinand atragerea unui numar tot mai mare de ramuri ale cunoasterii
stiintifice in activitatea productiva.
De la aparitia productiei masiniste, in activitatea productiva au fost
atrase in primul rand stiintele tehnice si pe masura diversificarii acesteia
(productiei de bunuri), au inceput sa fie incluse (atrase) si stiintele
naturii, cele sociale, iar in prezent, in revolutia tehnico-stiintifica
(R. t. s.) contemporana, cele mai abstracte cunostinte au perspective de
a fi treptat folosite direct in productie. Esenta acesteia consta in realizarea
de tehnica automata si computerizata capabila sa inlocuiasca functiile
indeplinite de om in procesul de productie, inclusiv cea de conducere a
activitatii productive. Automatizarea si informatizarea sunt cele mai concludente
dovezi ale transformarii stiintei in forta nemijlocita de productie, in
factor activ de dezvoltare a societatii.
O directie importanta de aplicare a cuceririlor stiintei este domeniul
militar, capacitatea de aparare a statelor fiind astazi strans legata si
in mare parte determinata de dezvoltarea stiintei. Nu exista domeniu al
fenomenului militar, care, intr-un fel sau altul, sa nu fie determinat
sau macar influentat de stiinta moderna. Se intrevede ca aceste influentari
sa fie si mai mari in viitorul previzibil, vizand in primul rand noile
tehnologii bazate pe microelectronica, informatica si inteligenta artificiala,
care ne transforma fundamental viata, influentand-o in majoritatea aspectelor
ei: acasa, la serviciu, in economie, stiinta cultura, invatamant, in conditii
de pace si razboi.
O noua civilizatie se realizeaza sub privirile noastre, o civilizatie
care sfideaza toate presupunerile si prognozele. Noua societate reclama
idei si analogii noi, clasificari, concepte si notiuni cu totul altele
decat cele ale societatii postcomputerizate. Pentru armata, dezvoltarea
stiintei si tehnicii se reflecta in impactul urias ce-l au noile cuceriri
ale stiintei asupra structurii unitatilor, dotarii si pregatirii pentru
lupta a acestora, metodelor si procedeelor de ducere a actiunilor militare
etc.
Actuala revolutie tehnico-stiintifica militara - aparut ca o consecinta
si totodata ca o componenta a revolutiei industriale (tehnico-stiintifice)
contemporane - reprezinta ansamblul transformarilor calitative radicale,
care se produc in domeniul militar pe baza progresului tehnic si stiintific
elevat: aparitia unor categorii noi de armamente, tehnica de lupta, echipamente
militare care determina noi forme si procedee de lupta, noi conceptii strategice,
doctrine militare, schimbarea radicala a metodelor de conducere a razboiului
si actiunilor de lupta.
Gradul de interdependenta dintre revolutia tehnico-stiintifica si domeniul
militar a fost influentat permanent de factorul economic si factorul politic.
Factorul economic demonstreaza ca, fara o economie puternica,
in care stiinta sa fie un permanent catalizator al productiei, nu este
posibila nici transformarea acesteia intr-o forta determinanta a dezvoltarii
domeniului militar.
Factorul politic actioneaza decizional asupra strategiei
de securitate, care la randul ei determina modul de realizare a apararii
nationale, independent sau in cadrul unui sistem de aliante, ceea ce duce
la stabilirea strategiei militare, doctrinei generale si ale armelor, organizarii,
inzestrarii si dotarii fortelor armate, precum si la imbunatatirea formelor
si procedeelor de ducere a actiunilor militare.
Principalele aspecte care definesc relatia stiinta – armata sunt: stiinta
a inceput sa se dezvolte in devans fata de domeniul militar; stiinta s-a
trans-format permanent intr-un factor initiator al celor mai importante
modificari din armata; la dezvoltarea domeniului militar participa toate
ramurile cunoasterii stiintifice; domeniul militar beneficiaza de cunostintele
teoretice si aplicative ale stiintei; s-a modificat legatura dintre organismul
militar si stiinta, care in trecut era indreptata de la armata spre stiinta,
iar in prezent stiinta reprezinta un catalizator al dezvoltarii fenomenului
militar, de la latura teoretica a stiintei militare (cuprinzand toate componentele
acesteia), la aplicarea in practica a ultimelor cuceriri in domeniul tehnic;
domeniul militar si-a creat propriul sistem de cercetare stiintifica, care
se afla intr-o permanenta legatura de colaborare cu cercetarea civila etc.
In zilele noastre - nu numai in timp de razboi, ci chiar in activitatea
curenta - fortele armate nu pot exista fara stiinta, nu se pot dispersa
de cunostintele teoretice si practice pe care le confera aceasta, atat
in ceea ce priveste modul de ducere a actiunilor militare, cat si in ceea
ce priveste managementul organismului militar, iar conducerea cercetarii
stiintifice cu specific militar constituie o componenta a conducerii cercetarii
stiintifice din intreaga societate, ceea ce inseamna ca in planificarea
cercetarii stiintifice la nivel national trebuie incluse si cele care se
intreprind in folosul apararii tarii.
In armatele tuturor tarilor dezvoltate au loc schimbari structurale,
de mare amploare si de lunga durata, impuse de dinamica si modificarile
pe linia armamentului si tehnicii militare. Ultimele decenii pot fi caracterizate
ca o perioada de tranzitie, generate de schimbarile survenite in societate,
de trecerea de la civilizatia de tip industrial la o noua civilizatie,
in care au loc transformari radicale ale bazei materiale de productie,
insotite de mutatii corespunzatoare in structura societatii. Pe plan militar,
in aceasta perioada de tranzitie, are loc o trecere masiva de la tehnica
militara care a preluat de la om numai functiile fizice, la un nou tip
de tehnica care este capabila sa preia de la om alaturi de functiile fizice
si pe cele bazate pe inteligenta. Aceasta clasa, radical noua de arme –
denumita inteligente - rezultat al revolutiei microelectronicii, va transforma
probabil configuratia actiunilor militare ca niciodata in trecut.
Specialistii in arme inteligente afirma ca pe campul de lupta al viitorului
se vor integra trei tehnologii: senzorii foarte sensibili, cu ajutorul
carora se vor detecta si localiza cu precizie obiectivele inamice; diferite
tipuri de arme, care vor ataca aceste unitati – tinta; un sistem complex
de comanda electronica pentru conducerea in ansamblu a luptei. Elementul
comun al acestor elemente il constituie prelucrarea in timp real, cu ajutorul
computerelor miniaturizate si specializate, a unei cantitati imense de
informatii despre diferitele situatii specifice campului de lupta.
Perfectionarea continua a tehnicii militare conditioneaza dezvoltarea
si structura fortelor armate, influenteaza procesul pregatirii pentru lupta,
determina schimbari in ceea ce priveste metodele si procedeele de ducere
a actiunilor militare. Una dintre cele mai evidente manifestari ale
revolutiei tehnico-stiintifice este transformarea stiintei intr-un
element esential al puterii militare a statelor. Punerea
in concordanta a acestora cu armamentul si mijloacele tehnice noi, intrate
in dotare este o legitate obiectiva, deoarece produc, uneori in mod violent
si impotriva vointei conducerii armatei, schimbari corespunzatoare in organizare
si modul de ducere a actiunilor militare.
Cele mai noi descoperiri si-au gasit aplicatii de o deosebita importanta
in domeniul militar, facand posibila crearea unei tehnici cu o putere de
distrugere, complexitate si precizie nemaiintalnite in trecut. Asa cum
arata statisticile internationale, o parte tot mai mare a cercetarilor
ce se efectueaza in lume sunt destinate armatei. De exemplu, in S.U.A.
50 % din cercetarile efectuate pe plan federal au loc in acest domeniu;
in Franta, cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare in domeniul apararii
reprezinta 45 % din totalul cheltuielilor pe plan national, iar in Anglia
ele reprezinta 1/3, tendinte asemanatoare constatandu-se si in alte tari
ale lumii . Toate acestea au determinat concentrarea productiei militare
in mari complexe specializate si extinderea cooperarii intre intreprinderi,
fiind atrase un numar tot mai mare de capacitati civile in realizarea unor
piese si ansamble de tehnica militara.
In Romania, sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice militare contemporane,
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a aprobat un program mediu de dezvoltare
a productiei de armament si tehnica militara, prin care se doreste
imbunatatirea inzestrarii armatei si realizarea interoperabilitatii cu
structurile NATO, cu prioritate a unitatilor din fortele de supraveghere
si avertizare timpurie si a celor de reactie rapida, avandu-se in vedere
folosirea eficienta a capacitatilor industriale si realizarea in tara –
in conceptie proprie sau in cooperare cu parteneri externi – a unor tipuri
de tehnica performanta si modernizarea celor existente in dotare.
Paralel cu eforturile pentru asigurarea unui nivel calitativ superior
al produselor cu destinatie militara, trebuie sa se realizeze independenta
fata de unele produse din import, in ceea ce priveste aparatele de masura
si control, precum si a cat mai multor componente si materiale necesare
productiei de tehnica militara.
Evident, inzestrarea armatei necesita foarte multe mijloace. Ele vor
putea fi create de industria romaneasca sau vor fi procurate din import,
dar, dezvoltarea continua a cercetarii stiintifice in domeniul industriei
militare este o conditie sine-qua-non pentru mentinerea unei capacitati
de aparare credibile, descurajatoare, care va permite Romaniei sa se dezvolte
in pace si deplina libertate.
BIBLIOGRAFIE