Abstract:

One of the problems with Information Warfare is that there isn’t still official definition. The main reason is that this kind of warfare is relatively new and that the term Informational Warfare has many different meanings. The information warfare weapons could more likely be used in the near future as terrorist weapons rather than on the battlefield by the regular armies.
Today’s communication society is extremely vulnerable to disruptions. Information warfare,, in its wider sense, is daily used between individuals and corporations.
Computer system penetrations are reported daily to emergency report teams that are in charge to take countermeasures.

Termenul razboi informational este folosit pe larg in stirile agentiilor de presa din zilele noastre. Adesea este interpretat gresit si legat numai de armele sofisticate folosite de armatele de masa.
Istoria razboiului este descrisa de catre celebrul analist si futurolog Alvin Toffler in trei valuri. In timpul revolutiei agrare, razboiul era dus de o clasa razboinica bazata pe informatii. Odata cu revolutia industriala, razboiul s-a axat pe distrugerea in masa. Statele nationale au folosit armate de masa pentru a-si proteja si extinde societatile in razboaie cu un numar insemnat de victime; in era informationala, razboiul s-a orientat catre razboiul informatiilor. Arma suprema nu mai este distrugerea in masa ci stergerea datelor critice din bazele de date, razboiul fiind caracterizat de atacuri informationale cu pierderi minime.
Pe campul de lupta actual, tehnologia informationala este inca folosita in principal pentru a face armatele mai inteligente si pentru a minimiza pierderile proprii, inzestrand armata cu tehnologie de al treilea val incorporata in sisteme de armament de al doilea val. Conceptul principal al doctrinei actuale este batalia aeroterestra si structura de comanda este C3I (comanda, control, comunicatii si informatii) sau C4I (prin adaugarea computerelor)

Ce este Razboiul Informational?

Una din problemele razboiului informational este aceea ca oficial nu are o definitie. Principalul motiv este ca acest tip de agresiune este relativ noua si de aceea termenul de razboi informational are diferite semnificatii. Pe de o parte este aspectul lui militar dar pe de alta parte razboiul informational mai e folosit pentru a descrie „razboiul „ pe Internet.
Dr. John Alger defineste razboiul informational ca fiind actiunile duse pentru a obtine superioritate informationala prin afectarea informatiilor adversarului, bazele de procesare a informatiilor si sistemelor de informatii ale acestuia concomitent cu protejarea propriilor informatii.
O definitie data de departamentul apararii al S.U.A. si care se refera doar la partea militara este :
Razboiul informational reprezinta acele actiuni adoptate pentru a obtine superioritate informationala in sprijinul strategiei militare nationale prin compromiterea informatiilor inamicului si sistemelor sale de informatii in acelasi timp cu asigurarea si apararea propriilor informatii si sisteme.
In cartea sa „Razboiul informational", Winn Schwartau descrie diferite concepte de a defini razboiului informational. El nu si-a propus sa defineasca toate nivelurile razboiului informational in una si aceeasi descriere, dar el a impartit definitia in trei categorii.

Categoria I : Razboiul informational individual

Aceasta prima clasa descrie atacul impotriva sistemului electronic particular (ex. PC).
Aici se include perturbarea inregistrarilor digitale si a intrarilor in bazele de date de fiecare data cand informatia e stocata. In zilele noastre majoritatea persoanelor au un mic control asupra informatiilor stocate. Potrivit jurnalului „U.S.A. Today", 78% dintre americani sunt ingrijorati in legatura cu pierderea intimitatii. In trecut, un spion intercepta liniile telefonice si folosea camere de luat vederi si microfoane miniaturizate pentru a obtine informatii despre o persoana. Astazi a ramas posibilitatea utilizarii unor asemenea mijloace (care sunt mai miniaturizate si mult mai usor de folosit ca niciodata), dar majoritatea informatiilor despre o persoana sunt disponibile in bazele de date existente. Pentru a santaja o persoana nu este in cele din urma necesar sa o supraveghezi luni de zile, astazi prin intermediul razboiului informational se pot obtine informatiile dorite cu ajutorul calculatorului legat la capatul unei linii telefonice.
Majoritatea oamenilor nu doresc ca facturile achitate prin carti de credit, numerele de cont bancar, tranzactiile financiare cum ar fi imprumuturile, inchirierile de produse, fisierele medicale, cazierele juridice sau alte informatii sa fie publicate in ziare, dezvaluite prietenilor sau in toata lumea prin intermediul internetului.
Mai rau, daca cineva procura informatii private, cine garanteaza ca acestea sunt adevarate. Poti sa irosesti o multime de timp dezmintind informatii publicate, daca nimeni nu-si asuma responsabilitatea pentru integritatea informatiilor.
Punand cap la cap toate acestea putem spune :

• mii de baze de date contin imagini digitale ale vietii noastre;
• computerele schimba constant informatiile despre fiecare dintre noi;
• a corecta informatiile eronate e aproape imposibil.

Categoria II: Razboiul informational al corporatiilor

Aceasta clasa descrie competitia sau mai zis, razboiul de azi intre corporatiile din lumea intreaga. Este usor de imaginat ca o companie poate investi 1.000.000 $ intr-un sistem care-i permite sa intre intr-o baza de date a unei companii private si sa fure rezultatele unor cercetari ce valoreaza peste 15.000.000 $.Pentru a fi sigur ca acel competitor nu va fi primul pe piata cu noul produs, ei pot de asemeni sa distruga baza de date si sa faca ca aceasta sa para un accident datorat unui virus. Descrierea razboiului informational intre corporatii nu este noua. Acest gen de ''spionaj'' este binecunoscut inca din timpul razboiului rece cand spionii rusi si americani incercau sa obtina informatii despre fiecare cealalta natiune.
Astazi razboiul informational are o noua dimensiune. Nu numai o corporatie poate incerca sa obtina rezultatele cercetarilor unui competitor dar chiar si statele sunt implicate in acest joc. Astfel, este posibil ca unele state sa-si incurajeze studentii sa studieze in afara granitelor (de ex. in S.U.A.) si sa le ceara acestora sa tina ochii deschisi, nu numai studiind in universitati dar si muncind ca interni in corporatii americane si sa impartaseasca aceste informatii propriilor guverne.
Referindu-ne la razboiul informational categoria a doua nu vorbim despre achizitia de informatii ci si de diseminarea informatiilor, reale sau fictive.
Exista posibilitatea ca o corporatie producatoare de medicamente (sau un guvern strain ce are propria sa industrie chimica in tara sa) sa imprastie informatii, ca datorita uzului masiv de medicament X impotriva astmei de catre corporatia americana Y au aparut cazuri de cancer, doctorii incetand probabil prescrierea medicamentului pana cand rezultatele unor studii aprofundate nu vor fi publicate. Acest studiu poate fi un fals si o parte a unei intregi campanii de dezinformare bine intocmita. Dezastrul este produs si milioane de dolari vor fi pierduti de catre corporatia Y pana aceasta va dovedi ( daca va putea) ca acel produs este in regula. Exemplul precedent facea referire la producatorii de medicamente. In lumea de azi unele procesari de date sunt controlate de cipurile calculatoarelor.
Poate fi extrem de usor pentru un producator de computere sa imprastie zvonul ca cel mai folosit cip al concurentei nu functioneaza chiar asa cum ar trebui. Ati dori sa cumparati o masina cu airbag despre care s-a scris in ziare ca cipul care controleaza airbagul nu functioneaza decat in proportie de 40% din cazuri. Cum poate dovedi acea companie contrariul? Beneficiarul nu poate testa sistemul cu usurinta de unul singur, deci va trebui sa aiba incredere in producator. Daca acea corporatie pierde increderea clientilor sai, va pierde de asemenea milioane de dolari.
Razboiul informational al corporatiilor apare in societatea noastra de fiecare zi. Doar o mica parte din toate incidentele sunt cunoscute. Multe nu sunt niciodata cunoscute si multe altele nu sunt cunoscute in afara organizatiei pentru a preveni reactii negative.
Deci razboiul informational categoria a doua poate provoca schimbari globale. Ce-ar fi fost de exemplu, daca Jennifer Flowers anunta plangerea sa impotriva lui Bill Clinton nu cu cateva luni inainte de alegerea sa, ci numai cu cateva zile inainte de Congresul Partidului Democrat. Istoria S.U.A. si influenta sa asupra istoriei mondiale avea sa fie schimbata.

Categoria a III a: Razboiul informational global

Acest tip de razboi actioneaza asupra industriilor, fortelor economice globale sau impotriva unor tari sau state .
Acest tip nu se refera numai la bazele de date ale concurentei si furtul rezultatelor cercetarilor ci chiar la folosirea acestor informatii impotriva detinatorilor.
In aceasta clasa, chiar daca se multiplica forta claselor I si II ale razboiului informational cu un urias factor de multiplicare tot nu se pot imagina pagubele ce pot fi produse in timpul razboiului informational global
Aici banii si oamenii nu sunt un factor critic. Tari din lumea a doua si a treia, cheltuiesc milioane de dolari in fiecare an pentru avioane, bombe si alte munitii. Ce-ar fi daca o tara ar decide sa cheltuiasca numai a zecea parte din investitiile anuale pentru arme apartinand celui de-al doilea val, pentru armele sofisticate din al treilea val. Ca de exemplu un dictator poate cheltui in jur de 200 milioane de dolari /an pentru arme apartinand celui de-al treilea val si sa fie capabil in mai putin de trei ani sa afecteze industria si guvernul S.U.A. intr-un mod inimaginabil. In relatie cu armele traditionale, razboiul informational deschide noi orizonturi pentru teroristi sau guverne ostile. Razboiul categoria a treia este capabil sa atace la mai mult de 15.000 km cu efecte dramatice. Cu armele acestui tip de razboi un dictator va fi capabil sa produca o prabusire la bursa din Wall Street, sau sa distruga sistemul bancar al S.U.A.

Acest tip de razboi se potriveste definitiei razboiului informational numai intr-un mod mai larg. Scopul nu este neaparat de a obtine superioritatea informationala, ci de a manipula inamicul sau populatia proprie, cu informatii false sau modificate. Televiziunea este folosita pentru a modela vointa altor natiuni, schimbandu-le perceptia asupra realitatii. Ar putea fi dat ca exemplu un program TV modificat care prezinta comandantul trupelor adverse sau politicieni straini facand afirmatii nepopulare, cu scopul de a-i indeparta populatia si militarii. Acest tip de razboi este de obicei folosit in combinatie cu bruiajul electronic.
Alta cale de a lupta cu ajutorul razboiului imaginilor este sa-l folosesti chiar in propria tara. Un incident din Razboiul din Golf poate fi amintit aici. Intr-un grupaj de stiri internationale, CNN-ul a aratat o femeie care povestea cum soldatii irakieni sustrageau asigurarea materiala medicala pentru nou-nascuti din spitalele Kuweitului. Mai tarziu s-a descoperit ca aceasta femeie avea legaturi cu Ambasada Kuweitului din Washington D.C. Cu alte cuvinte, interviul a fost o inscenare. O mass-media controlata poate si va fi folosita pentru a influenta opinia publica pentru un scop.

Cine foloseste si impotriva cui razboiul informational in ziua de astazi si uzul militar al razboiului informational nu este cunoscut oficial sau cel putin din surse publice. A avut loc o discutie extinsa daca razboiul informational a fost folosit in razboiul din Golful Persic si daca C.I.A. s-a infiltrat intr-o retea fara fir a armatei irakiene, dar aceste afirmatii au fost false sau nu au putut fi demonstrate. Operatiunea Furtuna in Desert a fost in principal o operatiune militara in care arme inteligente au fost folosite pentru a distruge Cartierul General inamic.
Razboiul imaginilor a fost folosit pe scara larga pentru a demoraliza trupele inamice in operatiunile din desert. Zeci de mii de manifeste au fost aruncate deasupra fortelor inamice, parte din ele in recipiente de plastic pentru a atrage atentia irakienilor catre mare.
Armele posibile ale razboiului informational sunt folosite, sau cel putin ar putea fi folosite de armatele moderne si de catre teroristi. Ele ar putea fi:

• virusi de calculator
• viermi
• cai troieni
• bombe logice
• usi capcana
• folosirea cipurilor
• nano-masini si microbi
• bruiaj electronic
• arme de radiofrecventa cu energie inalta si bombe cu impuls electromagnetic

Razboiul informational este modelat de natiuni cu inalt nivel tehnologic, de aceea razboiul informational va fi folosit pe campul de lupta in principal de acestea. De fapt, astazi potentialii inamici nu au capacitatea tehnologica, ceea ce impiedica folosirea cu succes a razboiului informational impotriva lor. Inamicul trebuie sa posede armament si comunicatii de inalt nivel tehnologic pentru ca razboiul informational sa poata fi folosit eficient. De aceea, tarile care-si dezvolta acest nou tip de armament si strategii sunt de asemenea vulnerabile.
Armele celui de-al treilea val nu pot fi folosite impotriva armelor din primul val si al activitatilor partizane si au numai un efect partial asupra armatelor din al doilea val. Razboiul informational mai poate de asemenea fi folosit in moduri nemilitare impotriva indivizilor si a intregii societati. Acest nou tip de razboi da potentialilor inamici puterea de a intrerupe posibilitatile de comunicare ale unei tari si astfel sa-i deterioreze economia.
S.U.A. si alte societati sunt foarte vulnerabile la atacurile razboiului informational. Ele se bazeaza foarte mult pe comunicatiile electronice si schimbul de date in timp real. Un agresor poate ataca aceste magistrale cu o infima investitie financiara si de echipament, comparativ cu pierderile produse.
Sistemele informatice sunt in principal vulnerabile pentru ca:

• echipamentele cu tehnologii superioare sunt disponibile oriunde in lume (pentru prieteni si dusmani)
• la nivelele executive nu se constientizeaza indeajuns importanta razboiului informational.
• foarte multe sisteme de calculatoare sunt slab administrate si slab echipate impotriva intruziunilor
• atacatorii folosesc unelte sofisticate pentru a patrunde in sistem si a obtine informatia dorita
• atacatorii prin Internet pot proveni din locuri aflate fizic pe partea cealalta a globului
• este imposibil sa faci un sistem absolut sigur.