Abstract

In modern warfare the tank – helicopter binom is considered a very up-to-date intervention which will be present in the armed confrontations of the future millennium. The motivation of using these two components belonging to a single entity is clearly defined by the military strategists: the great effectiveness of combat actions of the two binomial components – the tank and the helicopter – as well as the maximum reducing of losses in own force human lives (the strategy of no loss).
The tanks and helicopters actions for joint missions may be designed for any kind of combat action.
Involving the tank and helicopter subunits or units into a rapid reaction (intervention) unit (during crisis), simultaneously with the development of certain using alternatives, in which the two structure categories cooperate in joint operations, constitutes a very efficient option as far as the success of these interventions concern.
In accordance with the changes in the realm of modernization of means of combat a theoretical - applicative approach is necessary in order to determine the opinion exchange, development of appropriate regulations and enforcement of suitable training means, so that the modern means of combat being at the most used, both due to technical performance and to new concepts of using as well as to a high efficiency of their exploitation.
 

Studiile de specialitate evidentiaza mutatii evidente in sfera confruntarilor violente – a conflictului armat – determinate de factori obiectivi in care rolul definitoriu revine evolutiei fara precedent a stiintei, aplicate fara rezerve in domeniul militar. Conversia sistemelor tehnice ultrasofisticate de la proiectata utilitate in mediul civil (productie, sanatate, gestiune, informare, etc.) la cerintele sistemului militar, a incadrat cosiderabil caroseria masinii de razboi, cu utilitati si facilitati nici macar visate anterior. Astfel, psihicul uman, imaginea prin mass-media, informarea pentru dezinformare si diversiunea, devin componente ale razboiului a caror eficienta regasita in efectele distructive, poate fi cuantificata si comparata cu cea a armelor de distrugere in masa sau a operatiilor ample duse cu esaloane operative sau strategice timp indelungat.
Lupta moderna in conditiile actuale isi are esenta in concepte actionale ce urmaresc efectul multilateral asupra gruparilor adverse, realizate prin eforturi de maxima intensitate in perioade foarte scurte de timp, generand paralizarea rapida a masinii de razboi adverse si prin aceasta descurajarea gruparilor inamice de a actiona si reactiona. In acest sens, studierea detaliata a formelor si modelelor de riposta, a conexiunilor actionale inter-arme de forte, constituie un act benefic, iar, proiectarea sistemului de securitate si aparare nationala, trebuie sa includa o analiza realista a potentialelor proprii si sa tina cont de mutatiile actuale in continutul, scenariul si fizionomia razboiului.

"…cei slabi, nevoiti sa se apere, trebuie sa fie intotdeauna inarmati si sa nu fie luati prin surprindere; asa vrea Arta Razboiului !"

Demasificarea armatelor si optiunea pentru constituirea structurilor militare suple, dinamice si cu mare putere de lovire a dus la diminuarea interesului pentru confruntarile de amploare, precedate de cavaleristi declaratii de razboi, in favoarea confruntarilor de mica amploare si maxima intensitate, in care sa se obtina succesul prin utilizarea celor mai performante si sofisticate mijloace de lupta, pe fondul abilelor diversiuni diplomatice. Astfel rolul mijloacelor moderne de lupta si al combinatiilor actionale a crescut imens, spatiul tridimensional devenind mediul normal de confruntare.
In acest context un rol deosebit il va avea actiunea de lupta a tandemului tanc – elicopter ce poate fi apreciat si ca o secventa in cadrul studiului asupra potentialului militar propriu, importanta acestuia fiind data de dezideratul supletii si rapiditatii actionale si de permanenta nevoie de perfectionare a cooperarii interarme si intercategorii de arme.
Motivatia utilizarii acestor doua componente ale unei singure entitati sunt de mare actualitate si foarte clar definite de strategii militari: marea eficacitate a actiunilor de lupta a celor doua componente ale binomului – tancul si elicopterul – precum si reducerea la maximum a pierderilor de vieti omenesti din randul trupelor proprii(strategia pierderilor zero).
Atata timp cat tancul si elicopterul vor exista iar izvorul cercetarii stiintifice nu va seca, interesul pentru continua perfectionare de lupta a acestor mijloace nu va dispare. Fiecare imbunatatire adusa unuia dintre cele doua mijloace va fi in timp scurt compensata de o solutie pe masura la celalalt, ajungandu-se ca atat tancurile cat si elicopterele sa fie eliminate de propriile evolutii, dar acest moment apreciem ca este inca departe. Enuntul de pana acum ne obliga sa acceptam ca in relatia dintre tanc si elicopter exista totusi un echilibru, cu rezerva ca, pentru perioade scurte de timp unul din mijloace poate fi mai performant .
In materie de performanta si utilitate opinam spre o analiza care sa evidentieze superioritatea fiecarui mijloc in raport cu terte mijloace ce tin de fiecare categorie de forte armate, punand in balanta de exemplu tancul cu multitudinea de mijloace terestre antitanc, riscul barajelor de mine, ale eventualelor capcane antitanc si, de ce nu elicopterul, in raport cu alte elicoptere sau avioane de lupta, etc. Pe aceasta baza consideram ca trebuie proiectata ulterior conexiunea actionala a doua sau mai multe mijloace (din categorii de forte armate diferite), care prin actiunea in comun sa sporeasca eficienta luptei in ansamblu fie prin capacitatea de a surprinde adversarul, fie prin eficienta lovirii punctelor vulnerabile ale acestuia.
O alta concluzie, sustine ca tancul si elicopterul prin actiune concertata pot, in functie de situatie, conditii si conceptia intrebuintarii sa constituie o asociere inspirata realizand misiuni de mare succes. Totodata, in situatia nereusitei actiunii propuse, cele doua mijloace se pot sprijini reciproc pentru diminuarea riscurilor si de depasirea in conditii de echilibru a momentului critic.
In ideea respectiva, cuprinderea subunitatilor, sau unitatilor de tancuri si a celor de elicoptere in compunerea fortei de reactie (interventie) rapida (in situatii de criza), concomitent cu elaborarea unor variante de intrebuintare in care cele doua categorii de structuri sa coopereze pentru misiuni comune, constituie o optiune de mare eficienta privind succesul interventiilor acestei forte.
Tancul impotriva elicopterului sau elicopterul impotriva tancului, desi o asemenea relatie face de multe ori parte din conceptele actionale proiective sau, pur si simplu deriva din dinamica luptei, consideram ca trebuie abordata cu mai mult realism. In acest sens, s-a creat in cadrul fortelor aeriene elicopterul de lupta antiblindate, dar nu a aparut in compunerea fortelor terestre tancul proiectat si pregatit pentru lupta antielicopter. Dotarea tancurilor moderne cu mijloace de lupta antiaeriana constituie o masura de compensare a deficitului de capacitati de reactie antiaeriana impotriva elicopterelor, insa, depasita la aceasta data de multiplele variante de inarmare cu mijloace de lovire de maxima precizie a elicopterelor destinate pentru lupta impotriva tancurilor. De aceea permanent comandantii structurilor de arme intrunite si tancuri, in planificarea actiunilor tancurilor urmaresc atent suplimentarea resurselor de mijloace antiaeriene care sa mareasca gradul de protectie al tancurilor fata de loviturile elicopterelor si sa concure impreuna cu tancurile si alte arme la nimicirea acestora.
Cooperarea intre cele doua categorii de structuri se organizeaza la nivelul esaloanelor operative sau operativ-tactice, problemele de cooperare ce revin subunitatilor de tancuri fiind precizate de esaloanele respective. In acest sens, implicarea comandantilor subunitatilor de tancuri, se va reduce la informarea acestora cu elementele strict necesare, in forma dispozitiunii sau precizarilor privind executia si urmarea aplicarii intocmai a masurilor ordonate. De regula resursa de elicoptere se asigura pentru marile unitati si unitatile de tancuri, iar actiunea elicopterelor va acoperii fasiile de actiune terestra ca parte din subunitatile de tancuri, cooperarea cu elicopterele trebuind proiectata si organizata cu structurile ce vor fi implicate.
Existenta celor doua categorii de mijloace (respectiv structuri) si eficienta demonstrata pana acum in actiuni comune a acestora a generat aparitia a doua optiuni, una privind trecerea unor structuri de elicoptere din organica fortelor aeriene, in cea a fortelor terestre, iar alta, sustinand mentinerea acestora in compunerea fortelor aeriene si participarea lor la misiuni in folosul fortelor terestre, deci si in folosul tancurilor. Ambele optiuni par a fi posibile si eficiente dar, in conditiile unei resurse limitate de elicoptere si a unui buget de austeritate prima, ar putea fi considerata o utopie. Nu negam faptul ca aceasta redistribuire ar fi posibila intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat insa, tinand cont de realitatea ca actiunea ar comporta eforturi considerabile greu de sustinut in conditiile actuale, apreciem ca pertinenta preocuparea pentru perfectionarea cadrului de cooperare intre cele doua categorii, incluzand in aceasta comandamentele operative si tactice si bine inteles comenzile respectivelor structuri.
Nu in ultimul rand pregatirea comandantilor de subunitati precum si a subunitatilor de tancuri pentru actiuni in comun cu elicopterele trebuie sa fie permanent in atentia comenzilor statelor majore, element justificat de insasi caracterul aero-terestru al luptei. Acest imperativ trebuie extins si la celelalte componente structurale de arme intrunite si arme care, datorita mobilitatii si puterii de foc se pot constitui in centre de greutate (la fel ca si tancurile) in jurul carora sa polarizeze o multime de alte forte si mijloace care sa concure la obtinerea succesului.

Actiunea tancurilor si elicopterelor pentru misiuni comune poate fi proiectata pentru orice forma de lupta in care pot fi implicate aceste mijloace tinandu-se cont de:

• cantitatile de asemenea mijloace de care se dispune;
• coeficientul de stare tehnica al acestora;
• accesibilitatea terenului care poate favoriza sau defavoriza actiunea tancurilor;
• acoperirile din teren care pot favoriza actiunea mascata a elicopterelor;
• importanta obiectivului inamic asupra caruia se impune actiunea pentru realizarea scopurilor propuse, etc.

• pentru structurile de tancuri

• ruperea apararii inamicului in sectoare;
• dezvoltarea ofensivei in adancimea dispozitivului inamicului in continutul careia tancurile pot fi amenintate de:
• rezistente puternice ale adversarului destinate sa polarizeze prin lupta in incercuire structurile de tancuri;
• interventia fortelor terestre antiblindate;
• ripostele ofensive ale apararii executate cu structuri mecanizate sau de tancuri de catre inamic;
• executarea manevrei in cadrul structurii de tancuri pentru introducerea in lupta a fortelor de angajare ulterioara;
• fortarea unor cursuri de apa;
• cucerirea aliniamentelor (raioanelor) ordonate si consolidarea acestora;

• pentru structurile de elicoptere de sprijin

• participarea la neutralizarea (nimicirea) mijloacelor antitanc din sectorul de rupere ordonat;
• participarea la lovirea din aer a mijloacelor antitanc din compunerea rezistentelor din adancimea dispozitivului inamicului;
• lovirea din aer (chiar repetata) a fortelor terestre de interventie antiblindate, in raioanele de dispunere, pe timpul realizarii dispozitivelor si chiar pe aliniamentele de interventie;
• participarea elicopterelor la lovirea din aer a gruparilor de contraatac, pe timpul stationarii in raioane, pe timpul afluirii spre aliniamentele de trecere la ofensiva si realizarii dispozitivelor precum si pe timpul ducerii actiunilor ofensive de riposta;
• participarea la sprijinul introducerii in lupta a fortelor de angajare ulterioara de catre structurile de tancuri;
• sprijinul cu foc din aer asupra mijloacelor antitanc ale inamicului de pe malul opus, pe timpul fortarii cursurilor de apa;
• participarea la consolidarea aliniamentelor cucerite de catre structurile de tancuri.

• organizarea unor aliniamente de tancuri in adancimea apararii;
• participarea la nimicirea desantului aerian;
• pregatirea si executarea ripostelor ofensive ale apararii;
• inchiderea unor brese create de inamic in dispozitivul fortelor de angajare imediata;
• participarea la asigurarea flancurilor dispozitivului gruparii in compunerea careia actioneaza;
• executarea manevrei dinspre front catre adancime sub presiunea unor forte superioare ale inamicului.

• lovirea blindatelor si mijloacelor antitanc din gruparea principala de ofensiva a inamicului pe timpul apropierii de aliniamentele de tancuri;
• ducerea luptei aeriene cu aeronavele inamicului care actioneaza pentru izolarea raioanelor de desantare sau debarcare a desantului aerian ;
• lovirea din aer a mijloacelor de foc antiblindate din dispozitivul inamicului desantant sau debarcat care a reusit sa se consolideze la teren;
• acoperirea aeriana in cooperare cu aviatia de vanatoare a gruparilor de tancuri din compunerea fortelor de contraatac, pe timpul apropierii de aliniamentul de contraatac si realizarii dispozitivului de ofensiva;
• sprijinul din aer al luptei tancurilor pe timpul executarii contraatacului prin misiuni asemanatoare cu cele precizate pentru ofensiva;
• participarea la acoperirea aeriana, pe timpul deplasarii si ocuparii aliniamentelor de tragere in vederea inchiderii breselor create in dispozitivele fortelor de angajare imediata proprii si asemanator pentru sprijinul tancurilor pe timpul interventiei acestora pentru respingerea manevrei inamicului care ameninta flancurile descoperite;
• sprijinul tancurilor pe timpul mutarii succesive a apararii pe aliniamente din adancime.

Desi principial si lucrativ, cooperarea intre aceste categorii de mijloace de lupta respecta impunerile de continut ale cooperarii practicate intre arme si mijloace din compunerea fortelor terestre, apreciem ca, la organizarea, reorganizarea si mentinerea cooperarii intre structurile de tancuri si elicoptere apar o serie de note de specificitate.
Tancurile prin actiunea in spatiul terestru:

• executa actiuni de mai lunga durata pentru misiuni diverse;
• actioneaza cu viteze modeste in comparatie cu elicopterele;
• sunt inarmate standard, fara posibilitatea schimbarii in timp scurt (pe campul de confruntare) a variantei de inarmare.

• executa actiuni de scurta durata si de minima intensitate;
• au posibilitatea receptarii actiunii in situatia unui efect scazut sau incomplet asupra tintei;
• pot schimba in timp scurt varianta de inarmare, functie de misiunile de indeplinit;
• pot executa misiuni multiple in perioade scurte de timp, atat prin actiuni aer-aer, cat si in sprijinul oricareia dintre componentele fortelor terestre, inclusiv a tancurilor.

• recunoasterea reciproca, pe baza indiciilor de recunoastere marcati atat pe aeronave, cat si pe tancuri a indicativelor parolelor de recunoastere prin mijloace de comunicatii;
• cunoasterea de catre ambele parti a misiunilor pentru care coopereaza;
• detalierea pentru ambele parti a specificului actional pentru fiecare misiune prin:

• precizarea momentului si locului inceperii actiunii comune;
• precizarea evolutiei specifice a fiecarei categorii de structuri pentru secventa actiunii comune;
• precizarea masurilor ce se iau la fiecare parte in situatia cand in urma consumarii actiunii, efectul la obiectiv n-a fost realizat;
• precizarea modalitatilor de actiune in situatia unor perturbari survenite pe timpul misiunii etc.

• cunoasterea in forma delimitarii spatiale si temporale, a segmentelor din cadrul misiunii subunitatii proprii, in care va actiona in comun cu elicopterele;
• cunoasterea tipului de aeronave cu care va coopera si a variantei de inarmare a acestora;
• cunoasterea procedeelor de actiune ale elicopterelor pentru sprijinul tancurilor sau alaturarea temporara a eforturilor acestora;
• cunoasterea semnalmentelor de recunoastere a aeronavelor cu care va coopera;
• cunoasterea efectelor previzibile ale lovirii din aer a obiectivelor inamicului pe directiile de actiune ale tancurilor;
• precizarea tuturor datelor necesare echipajelor de tancuri pentru cooperarea cu elicopterele;
• comunicare in reteaua de cooperare cu esaloanele superioare, cu subordonatii si cu elicopterele cu care coopereaza;
• coordonarea actiunilor subordonatilor in rezonanta cu evolutia mijloacelor aeriene, cu care coopereaza;
• urmarirea si aprecierea efectelor loviturilor executate cu elicopterele si informarea esalonului superior despre acestea;
• coordonarea manevrei si focului, functie de posibilitati pentru amplificarea efectului distructiv asupra inamicului, in urma lovirii acestuia de catre elicopterele cu care a cooperat etc.

• insusirea din ordinul de actiune primit al problemelor cooperarii cu resursa de elicoptere privind:

• timpul, locul si durata interventiei elicopterelor;
• tipurile de aeronave, varianta de incarcare si continutul misiunii acestora pe timpul actiunii in comun cu tancurile;
• semnalmentele (indicii) de recunoastere a elicopterelor proprii;
• caracteristicile de lucru in reteaua de cooperare cu elicopterele;
• efectele ce se propun a fi realizate asupra inamicului prin actiunea concreta a tandemului tanc-elicopter;
• precizarea detaliilor de cooperare cu elicopterele, structurilor din subordine;
• precizarea modului de actiune a tancurilor pe timpul actiunii elicopterelor;
• coordonarea manevrei si focului tancurilor pe timpul actiunilor elicopterelor in scopul asigurarii actiunilor conjugate asupra inamicului;
• urmarirea si aprecierea efectelor loviturilor din aer asupra inamicului, informarea esalonului superior despre aceasta si in masura posibilului coordonarea focului mijloacelor proprii pentru amplificarea acestor efecte.

1. Carl Clausewitz, – „Despre razboi", Editura Militara, Bucuresti, 1982, pag. 61.
2. Col. Puiu Saramet, Tactica tancurilor - curs, Editura Academiei Fortelor Terestre, Sibiu, 2000, pag. 220.
3. Tc. 3 – Regulamentul de lupta al subunitatilor de tancuri, Editura Militara, Bucuresti 1989, pag. 43-45.
4. Av. 2. – Regulamentul de lupta al unitatilor (subunitatilor) de aviatie, Editura Militara, Bucuresti, 1987, p. 17-18.
5. Ibidem p. 68 / 69