Crint, tabara si poligon de instructie in teren muntos
al Academiei Fortelor Terestre, loc incarcat
de istorie multiseculara

Lt.col.drd. Ioan Parean

    Situata pe una dintre muchiile nordice ale muntilor Cindrelului, tabara si totodata poligonul complex de instructie in teren muntos „Crint", al Academiei Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu" din Sibiu, ofera conditii optime de pregatire a viitorilor ofiteri, in ceea ce priveste ducerea luptei in teren muntos impadurit si in zona pasunilor alpine. In anotimpul alb aceste locuri ofera conditii excelente pentru invatarea si practicarea schiului, mai ales ca majoritatea pantelor au expunere nordica unde zapada se topeste mai târziu.
    Daca din punct de vedere topografic zona Crint este bine cunoscuta de catre beneficiarii acestei tabere, istoria acestor locuri legendare este cunoscuta doar de foarte putini dintre ei. Prin rândurile ce urmeaza dorim sa facem o oarecare lumina in trecutul multisecular al acestui loc situat intr-un peisaj mirific din cununa de piatra a Carpatilor românesti, insa nu inainte de a face o sumara prezentare a muntilor Cindrel.
    Cunoscuti cu decenii in urma aproape exclusiv sub denumirile de muntii Cibinului sau Sibiului, muntii Cindrel ocupa un important sector din grupa muntilor Parâng delimitat la sud-vest de valea Frumoasei, continuata la vest de valea râului Sebes, iar la sud-est de valea râului Sadu. Spre nord-est acesti munti marginesc podisul Transilvaniei in al carui spatiu isi pierd una câte una muchile rasfirate ca degetele unei uriase mâini.
    Având o suprafata de circa 900 kmp si o altitudine maxima de 2244 m in vârful a carui nume il poarta, muntii Cindrel se caracterizeaza prin masivitate si relief domol, produs al unei structuri geologice uniforme, constituita exclusiv din sisturi cristaline. La contactul acestor munti cu podisul Transilvaniei si uneori chiar pe unele dintre culmile nordice, se gasesc o salba sate românesti, românesti din toate timpurile, cuprinse intr-o unitate etno-folclorica, istorica si socio-economica distincta, cunoscuta sub denumirea de Marginimea Sibiului.
    Capitala spirituala a Marginimii a fost si continua sa fie si in prezent frumoasa comuna Saliste sau Salistea Sibiului, cum este cunoscuta de catre cei ce locuiesc in alte regiuni ale tarii. Pe cuprinsul acestei stravechi asezari umane, care a dat României nu mai putin de sase academicieni, se gaseste tabara si poligonul complex de instructie Crint.
    In aproape toate localitatile actuale, din aceasta zona, s-au descoperit urme de existenta a comunitatilor umane primitive, iar cetatea dacica, descoperita pe dealul Catanasi de lânga satul Tilisca, dovedeste inca o data continuitatea asezarilor omenesti pe aceste plaiuri de-a lungul secolelor.
    Primele atestari documentare ale satelor din Marginimea Sibiului le avem incepând din secolele al XIII-lea si al XIV-lea. In anul 1365 regele Ungariei Ludovic I de Anjou (1342-1382), in baza obiceiurilor medievale si pentru promovarea unor bune relatii economice si sociale cu Tara Româneasca, daruieste domnitorului român Vladislav Vlaicu (1364-1377), nepotul lui Basarab I Intemeietorul, doua ducate cu populatie preponderent româneasca : Amlasul si Fagarasul, situate in sudul Voievodatului Transilvaniei. Aceste doua ducate vor constitui domenii feudale ale domnitorilor munteni din secolele al XIV-lea si al XV-lea (Vladislav Vlaicu 1365; Mircea cel Batrân 1386; Mihail I 1418; Dan al II-lea 1420; Vlad Dracul 1443; Vladislav al II-lea 1447; Vlad Tepes 1456; Radu cel Frumos 1473 si Basarab cel Batrân Laiota 1476) care in titulatura domneasca a vremii includeau si formula medievala de herteg al Amlasului si Fagarasului.
    Ducatul Amlasului in anul cedarii lui catre domnitorul muntean Vladislav Vlaicu (Vlaicu Voda) cuprindea noua sate românesti (Saliste, Sibiel, Vale, Gales, Cacova-Fântânele, Sacel, Tilisca, Aciliu si Orlat) si trei cetati puternic fortificate (cetatea Salgo de la Orlat, cetatea Tuscania de la Tilisca si cetatea de la Sibiel). Localitatea saseasca Amlas (Omlas), actualul sat Amnas, ce dadea numele intregului ducat a ramas mai departe in posesia regatului ungar.
    Dupa numai un an, la 10 octombrie 1366, i se iau domnitorului român satele: Orlat, Sacel, Tilisca si Aciliu, precum si primele doua cetati, lasându-i doar satele Saliste, Gales, Vale, Sibiel si Cacova/ Fântânele (quinque villis Olaceis - cinci sate românesti) si cetatea din munti, la sud de Sibiel. Aceasta cetate ramasa pe mai departe in posesia domnitorilor români de la sud de Carpati se pare ca a fost ridicata inainte de anul 1315. Cetatea avea trei santuri de aparare aproape concentrice, ziduri, din piatra, cu o grosime de pâna la 2,80 m, iar inaltimea lor ajungea pâna la 8,40 m. Circumferinta intregii fortificatii era de 175 m, lungimea si latimea ei fiind de 65 m, respectiv 34 m.
    Pentru a ajunge la ducatul Amlasului, domnitorii munteni foloseau vechiul drum de munte ce lega Tara Româneasca de Transilvania, drum ce trecea prin urmatoarele puncte : Novaci, pasul Urdele, Obârsia Lotrului, Piatra Alba, saua Steflesti, platoul alpin Cindrel (2244 m) - Frumoasa (2168 m), Dusi, Pripoane, Crint, Fântâna Marului, Santa, Saliste. Iar pentru a ajunge la cetatea ducatului, din punctul Pripoane urmau drumul prin Baltile Rosii, Piciorul Fântânelelor, padina Godia, vârful Cetatii.
    Dupa cum observam, prin Crint au trecut, incepând din ultima parte a secolului al XIV-lea, o serie de domnitori români sau reprezentantii lor legali pentru administrarea vechiului ducat al Amlasului. Tot pe aici a trecut in anul 1368 un corp de oaste a Tarii Românesti, care, intarit cu osteni ai ducatului, a atacat cetatea regala Salgo si alte posesiuni nobiliare din zona, in urma deteriorarii relatiilor româno-ungare din acei ani.
    In vara anului 1493 pe acest vechi drum transcarpatic o oaste otomana condusa de Ali-beg (Michaloglu) ajunge dincoace de munti si ataca prin surprindere satele din ducatul Amlasului. Dupa ce arde si jefuieste satele: Saliste, Orlat, Cristian, Ocna Sibiului, Turnisor, Rasinari si orasul Cisnadie, incarcati de prada si fara pierderi turcii cauta sa paraseasca in graba Transilvania prin pasul Turnu Rosu. La intrarea Oltului in defileu, aproape de satul Boita, turcii sunt ajunsi de oastea transilvana condusa de vicevoievodul Stefan Telegdy si batrânul primar sibian Georg Hecht. Alaturi de osteni au intrat in lupta si numerosi tarani din satele pradate, ce cautau sa-si recupereze rudele duse de turci in robie. Turcii au fost infrânti, prazile au fost restituite pagubitilor, iar captivii eliberati.
    In cronica murala a bisericii evanghelice din Sibiu acest eveniment a fost consemnat sumar: 1493. Turcii sunt batuti laTurnu Rosu de pastori.
    Incepând cu acest an nu mai gasim in documentele vremii micul sat Crint, ce uneori aparea consemnat in vechile hrisoave alaturi de alte sate marginene. Se pare ca el a fost distrus cu acest prilej fara a se mai reface vreodata.
    Hotarul de sud al Transilvaniei era pazit, inca din secolul al XIV-lea, de catre plaiesii (plainicii) români care in schimbul unor facilitati si scutiri de anumite dari prestau acest serviciu. In anul 1667 principele Mihail Apafi I (1661-1690) reconfirma si intareste institutia plaiesiei. Aceasta institutie va dainui pâna la infiintarea regimentelor românesti de granita de catre imparateasa Maria Tereza, in anul 1763, când plaiesia va fi inlocuita cu serviciul permanent de paza a frontierei din munti.
    In apropiere de Crint, lânga actualul canton silvic Dusi, pe timpul existentei graniceriei (1763-1851) si pâna la Unirea cea Mare din anul 1918, a fiintat Vama Dusi, punct important de trecere spre Tara Româneasca. Aici exista alaturi de controlorii vamali si pichetul de graniceri „statie de jandarmi, finant si cârciuma". Ruinele acestor cladiri se pot vedea si in zilele noastre pe partea stânga a drumului aproape de cantonul silvic Dusi.
    Un moment istoric petrecut in luna septembrie a anului 1916, pe drumul de creasta ce trece doar la câteva sute de metri de tabara Crint, a fost ampla manevra de intoarcere realizata de Corpul Alpin german.
    Pe când in depresiunea Sibiului se faceau intense pregatiri pentru reluarea ostilitatilor dintre armata româna si armatele Puterilor Centrale (Germania si Austro-Ungaria), Corpul Alpin german ce fusese concentrat in zona localitatilor Poiana Sibiului – Jina a executat ampla si temerara manevra de intoarcere, trecând chiar pe drumul de creasta din imediata apropiere a taberei Crint.
    In acest context caut sa prezint desfasurarea manevrei Corpului Alpin german, actiune cunoscuta doar de istoricii militari ce au cercetat mai aprofundat istoria primului razboi mondial.
    Corpul Alpin era compus dintr-un regiment de infanterie de garda cu doua batalioane si doua regimente de vânatori de munte. Fiind concentrat in zona Poiana Sibiului – Jina, urma sa actioneze invaluitor pe la 20-30 km vest de flancul stâng al Corpului 1 armata român, peste muntii Cindrel si sa ajunga in Valea Oltului, in spatele trupelor române.
    Inca din ziua de 9/22 septembrie, când in depresiunea Sibiului se duceau actiuni de lupta, Corpul alpin bavarez a inceput manevra de intoarcere proiectata de generalul Erich von Falkenhayn.
    Comandantul Corpului Alpin, generalul locotenent Krafft von Dellmensingen fiind trimis intr-o alta misiune, comanda acestui corp de elita al armatei germane este preluata de generalul maior von Tutschek, comandant de brigada. Aceasta mare unitate germana era compusa dintr-un regiment de infanterie de garda cu doua batalioane si doua regimente de vânatori de munte, insumând efectivele a 9 batalioane cu 58 de mitraliere si opt baterii de munte, fiind incadrata cu tineri sub 30 de ani, toti caliti in luptele din vestul Europei.
    Misiunea primita de aceasta mare unitate germana era ca pâna la 12/25 septembrie, in preziua pornirii la ofensiva a puternicei Armate a IX-a germane, sa ajunga pe aliniamentul: vârful Robu (cota 1900 m), vârful Mare (cota 2065 m), vârful Prejba (cota 1745 m), Gihan (cota 1411 m) pasul Turnu Rosu, ajungând astfel in spatele Corpului 1 Armata român, pe comunicatia sa de aprovizionare si evacuare.
    In dimineata zilei de 9-22 septembrie, Corpul Alpin a inceput deplasarea pe creasta nordica a muntilor Cindrel, respectiv pe vechiul drum de creasta care lega Marginimea Sibiului de Tara Româneasca. In seara acelei zile Corpul Alpin si-a instalat bivuacul pe muchia „La Batrâna", pe un aliniament situat la numai 10-15 km de baza de plecare, având posibilitatea sa intervina la ordin in desfasurarea bataliei ce se ducea in acea zi in zona Orlat, Gura Râului, Poplaca. Nefiind necesara interventia lui in oprirea ofensivei trupelor române, Corpul Alpin, in dimineata zilei de 10/23 septembrie, continua sa se deplaseze spre obiectivul misiunii sale, trecând cu fortele principale pe traseul (directia): dealul Captan (cota 1165 m), vârful Guga Mare (cota 1390 m), vest Crint, Pripoane, vama Dusi, vârful Strâmba Mare (cota 1831 m), vârful Foltea (cota 1963 m) si vârful Cindrel (cota 2244 m), unde si-a instalat tabara pentru innoptare. Siguranta spre sud era realizata de o flancgarda, care se deplasa pe valea râului Sebes, pe directia vârful Oasa (cota 1734 m). Cu toate ca in dupa amiaza zilei (orele 16.30) comanda Corpului 1 Armata român, a fost informata de catre Divizia 23 Infanterie despre aceste deplasari de trupe germane pe crestele muntilor Cindrel, insa nu s-au luat masurile impuse pentru atacarea si oprirea lor.
    In dimineata de 11/24 septembrie, Corpul Alpin a reluat inaintarea de la vârful Cindrel spre vârful Steflesti (cota 2242 m) si a ajuns in seara zilei pe muntele Negovanul (vârful Negovanul Mare cota 2136 m), la aproximativ 16-18 km inapoia fortelor din flancul stâng al Corpului de armata român si la 20 km de soseaua de pe Valea Oltului.
    In dupa-amiaza aceleiasi zile, patrulele românesti care se aflau la Fundul Râului (comuna Râu Sadului) au luat contact cu patrulele.
    Odata cu nationalizarea din vara anului 1948, cabanele din statiunea Crint trec in proprietatea statului. Din acest an si pâna in anul 1974 complexul turistic Crint a apartinut Oficiului Judetean de Turism Sibiu. Accesul in aceasta microstatiune se facea pe drumul Saliste, Santa Salistei, Fântâna Marului, Crint. Actualul drum forestier, ce porneste din satul Sibiel, in acei ani, ajungea doar pâna aproape de confluenta pârâului Ardeiul cu pârâul Scorusetul.
    Prin Decizia nr. 322 din 30 mai 1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judetean Sibiu s-a facut transferul complexului turistic Crint de la Oficiul Judetean de Turism Sibiu catre Ministerul Apararii Nationale, respectiv Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu" Sibiu. Terenurile de instructie au fost primite prin Deciziile nr. 320/17 mai 1975 si nr. 73/18 februarie 1978.
    In anul 1974 s-au inceput lucrarile la prelungirea drumului ce lega valea pârâului Sibiel de tabara Crint, drum ce trece la sud de dealul Crint (Grindii), lucrarile fiind finalizate in anul 1975. Dupa mai bine de 6 ani (octombrie, 1981), de-a lungul vaii pârâului Ardeiul, se realizeaza un nou drum, care dupa ce traversa barajul unei microhidrocentrale urca in Crint, usurând astfel accesul in tabara. Aceste doua noi drumuri s-au realizat prin eforturile militarilor beneficiari ai taberei de instructie. De-a lungul anilor s-a modernizat intreaga baza de cazare si instruire a taberei.
    In apropierea taberei Crint se gasesc o serie de obiective turistice si culturale care intregesc valoarea tinutului, dintre care amintim: cabana Fântânele, cabana Poiana Soarelui, Muzeul etnografic Gales, Muzeul de icoane pe sticla din Sibiel, Muzeul „Valori culturale salistene" din Saliste, Tabara nationala de sculptura monumentala in lemn din Santa Salistei (Poiana Soarelui), biserica Foltea, reconstruita in 1926 in memoria eroilor salisteni cazuti in primul razboi mondial, ruinele cetatii dacice de la Tilisca etc.
    Asezata intr-un cadru natural mirific tabara Crint continua sa primeasca an de an generatii de viitori ofiteri, care cu siguranta nu vor uita aceste locuri unde au capatat deprinderi de buni cunoscatori ai muntilor. Incheiem redând o strofa din poezia Din Crintia poetului salistean ing. Ioan Stanisor, scrisa in urma cu mai bine de o jumatate de secol: „In Crint deprins-am cutezanta
Cu care-n lume am pornit.
De Crint legat-am si speranta
Atâtor visuri de-mplinit!".