Consideratii privind locul si rolul sistemelor
de comanda, control, comunicatii si informatii
in actiunile tactice

Mr. Carol Moldovan

    Comunicatiile militare sunt o parte integranta a operatiilor militare.
    Sistemul de comanda, control, comunicatii si informatii reprezinta o problema de management al informatiilor care trebuie sa dispuna de abilitatea de a prelucra cele mai importante informatii de a determina cine are nevoie de ele si de a asigura transmiterea lor pentru a fi utilizate la timp. Obiectul fundamental al sistemului de comunicatii il constituie asigurarea informatiilor critice si relevante la locul potrivit si in timp oportun, pentru a permite fortelor sa aprecieze momentul favorabil pentru indeplinirea obiectivelor operative.
    De-a lungul timpului, sistemele de comanda si control, nu au oferit comandantilor de la toate esaloanele posibilitatea de a-si mentine capacitatea de efort si de a-si folosi calitatile la momentul si locul critice pentru a invinge. In acest sens, au ramas constante doua caracteristici al acestor actiuni: factorul uman si nevoia de informatii corecte, utile si oportune. Dintre acestea factorul uman cu capacitatea sa de a retine ce este important, de a desprinde esentialul si a reactiona la informatii, a ramas constant de-a lungul timpului.
    In prezent, tehnologia perfectionata, continua sa reduca rolul factorilor timp si spatiu, determinând ritmuri rapide desfasurarii actiunilor si generând un volum foarte mare de informatii. Acest volum de informatii, excesiv uneori, daca nu este administrat eficient poate diminua capacitatea de reactie a personalului de comanda sau a fortelor luptatoare. In acest sens, este foarte important sa fie utilizate sistemele de comanda, control, comunicatii si informatii care sunt proiectate sa amplifice calitatile si sa compenseze limitele umane.
    Pentru a duce lupta, fortele militare trebuie sa aiba informatii relevante, prezentate la timp, astfel incât oamenii sa le poata intelege repede si sa actioneze eficient.
    Evenimentele militare din ultima perioada, care au avut loc in diferite zone ale lumii, au demonstrat o crestere permanenta a cerintelor informationale pentru conducerea trupelor, concomitent cu reducerea timpului avut la dispozitie pentru pregatirea actiunilor de lupta. Pentru realizarea in bune conditii a comunicarii in vederea organizarii si desfasurarii actiunilor de lupta, se impune ca asa zisa „criza a conducerii" sa fie rezolvata prin automatizarea acesteia. Acest fapt, presupune aparitia si inzestrarea fortelor cu noi sisteme de comunicatii si informatice, moderne si capabile sa prelucreze si sa asigure transferul oportun si autentic al informatiilor intre toate elementele de conducere si in toate etapele actiunilor de lupta.
    In principiu, conducerea actiunilor de lupta se desfasoara secvential si cuprinde urmatoarele etape:

• cunoasterea situatiei care cuprinde activitati de asigurare, colectare, stocare, prelucrare, completare, validare si difuzare a informatiilor, despre zona de actiune a trupelor proprii si a inamicului;
• analiza situatiei care consta in desfasurarea activitatilor ce cuprind prevederea, compararea si aprecierea informatiilor obtinute in prima faza, evaluarea situatiei generale prezente si viitoare a trupelor proprii si ale inamicului, a capacitatii de lupta si compararea cursurilor actiunilor de lupta;
• planificarea cuprinde orientarea personalului, elaborarea conceptiei si a planului de actiune;
• elaborarea ordinului de actiune, solicita participarea comandantilor sau a ofiterilor desemnati de acestia si presupune luarea unor decizii privind aplicarea planurilor de actiune si schimbarea scopului actiunilor;
• executia si controlul urmaresc implementarea deciziei, presupune legaturi continue cu esalonul superior, cu subordonatii si vecinii pentru verificarea indeplinirii misiunilor.

    Factorii principali de ordin tactic, care se analizeaza la organizarea, realizarea si utilizarea sistemelor de comunicatii si informatii, vizeaza actiunile inamicului, compunerea si misiunile subunitatilor si unitatilor proprii, dispozitivul de lupta si directiile de actiune, organizarea sistemului de conducere si manevra, gradul de dezvoltare a telecomunicatiilor, fortele, mijloacele de comunicatii si informatii la dispozitie, starea psiho-morala, terenul si amenajarea lui, timpul la dispozitie, anotimpul, starea vremii s.a.
    Un loc aparte intre factorii de ordin tactic il ocupa analiza influentei diversilor factori din câmpul de lupta modern asupra sistemului de conducere precum si a diferitelor elemente componente ce se afla intr-o strânsa corelatie de organizare si functionare.
    Relatiile dintre aspectele conducerii (comanda, elaborarea deciziilor si controlul) si cele trei componente de baza (conceptuala, morala si fizica) formeaza impreuna cu structurile organizatorice de sprijin, sistemul de conducere.
    Sistemele de comanda, control, comunicatii si informatii pot asigura urmatoarele functii de baza:

• obtinerea si prelucrarea initiala a informatiilor pe baza nevoilor planificate, stabilirea timpului de perimare si transformarea lor intr-o forma potrivita pentru transmitere;
• transmiterea informatiilor la cele mai apropiate dispozitive de stocare si de prelucrare;
• prelucrarea si combinarea datelor pentru a produce un minimum de informatii esentiale solicitate de personal pentru a desfasura actiuni concrete;
• distribuirea informatiilor prelucrate si combinarea acestora cu capacitatea de analiza si intelegere umana a celor mai potriviti utilizatori de informatii.

    Aceste sisteme au urmatoarele obiective fundamentale:
- realizarea unitatii de actiune care consta in ajutorul dat unei forte militare si elementelor sale de sprijin in combinarea gândurilor si impresiilor mai multor comandanti si a persoanelor cu functii importante pentru rezolvarea misiunilor primite;
- exploatarea completa a capacitatii fortei in care sistemele trebuie planificate pentru a ajuta personalul sa-si formeze perceptii, opinii si sa ia decizii, ceea ce permite ofiterilor de stat major sa fie eficienti pe timpul desfasurarii unor actiuni;
- sa aiba o mare capacitate de reactie, sa fie simple si usor de inteles;
- modul de reactie la informatii critice, sa raspunda rapid cererilor de informatii, sa stocheze si sa pastreze informatiile in locurile unde sunt necesare;
- sintetizarea informatiilor consta in prelucrarea si sintetizarea permanenta a informatiilor; daca informatiile sunt concise, corecte, exacte si oportune pentru toti utilizatorii, se asigura unitatea de actiune a fortelor, permitând exploatarea intregii capacitati de lupta a acesteia;
- in domeniul utilizarii si dezvoltarii tehnologiei specifice se remarca urmatoarele delimitari conceptuale:

• „comanda" reprezinta autoritatea cu care sunt investiti comandantii;
• „comanda si controlul" reprezinta procesul prin care comandantii, impreuna cu structurile aferente, realizeaza planificarea, conducerea, cooperarea si controlul fortelor pentru a asigura indeplinirea misiunii;
• sistemele de conducere, control, comunicatii si informatii le implica atât pe cele de sprijin, de comanda si control cât si pe cele de comunicatii si informatii.

    Asigurarea sistemului de raportare acopera o gama larga din nevoile informationale ale comandantilor. Rapoartele includ informatii si situatii privind manevra de forte, gradul de informare a acestora etc. Informatiile sunt foarte variate, de la datele solicitate de persoanele de la planificare, la evenimentele semnificative, care impun ajungerea imediata a datelor respective la comandant.
    Pentru raportare trebuiesc respectate urmatoarele principii:

• comandantii trebuie sa asigure cadrul organizatoric si procedurile ca rapoartelor primite sa li se acorde o atentie corespunzatoare;
• rapoartele trebuie sa fie standardizate pentru a facilita circulatia lor prin sisteme electronice si interpretarea de personal;
• comandantii trebuie sa revada cerintele privind rapoartele pentru a se asigura ca acestea sprijina misiunile primite.

    In sistemul de comunicatii, o importanta deosebita in desfasurarea exercitiilor tactice este acordata organizarii si functionarii fara perturbatii a sistemului de conducere, care reprezinta totalitatea componentelor informationale si de decizie si relatiile dintre acestea pentru indeplinirea obiectivelor propuse.
    La nivelul tactic, reteaua informationala este centralizata fiind constituita dupa principiul ierarhic corespunzator structurii organizatorice si de conducere, fiind mai dezvoltata in caz de razboi, datorita aparitiei unui numar mare de elemente de dispozitiv, decât al subunitatilor din structura existenta la pace.
    Sistemele de comunicatii si informatii reprezinta componentele esentiale ale subsistemului informational, fara de care nu poate fi asigurata conducerea eficienta a trupelor si a tehnicii de lupta, specifice esaloanelor tactice (si operative).
    Principiul cel mai important in intrebuintarea sistemelor de comanda, control, comunicatii si informatii consta in faptul ca acestea trebuie sa asigure sprijinul pentru situatii de razboi.
    Procedurile utilizate in conflicte trebuie sa fie comparabile cu cele folosite pe timp de pace si sa nu se degradeze datorita cresterii ulterioare a incercarii sistemului.
    Acestea trebuie sa ofere posibilitati pentru conducerea activitatilor zilnice pe timp de pace, continuitatea serviciilor, trecerea ordonata de la starea de pace la starea de razboi, supravegherea si evaluarea situatiilor, asigurarea colectarii, prelucrarii transmiterii si distribuirii datelor informative, asigurarea instiintarii pericolelor, alarmarea si difuzarea semnalelor de alarmare, stabilirea, planificarea, coordonarea si controlul desfasurarii operatiilor alese, asigurarea urmaririi, a controlului si respectarii situatiei fortelor si mijloacelor de intarire, a starii liniilor de comunicatii, reconstituirea si schimbarea fortelor si a resurselor, limitarea ostilitatilor si ducerea unor actiuni active.
    Masurile de prevenire a actiunilor ostile se bazeaza pe oportunitatea fortelor care, inca din timp de pace pot dispune de capacitatile necesare pe timp de razboi. Din aceasta cauza, din timp de pace sistemele de comanda, control, comunicatii si informatii trebuie sa raspunda la trei cerinte: conducerea activitatilor zilnice, instiintarea dupa atacuri si trecerea la situatia de razboi. Comunicatiile curente din timp de pace se asigura prin fir, radio si radioreleu iar datele trebuiesc corelate, prelucrate si prezentate de sistemele de comunicatii in timp foarte scurt.
    Pe timp de criza, masurile active trebuie aplicate rapid, inainte ca posibilitatile de a influenta evenimentele si a preveni extinderea sa fie pierdute.
    Pe timp de razboi sistemele de comunicatii trebuie sa faca fata mai multor cerinte pentru a asigura fiabilitatea, sa transmita informatii autentice si sa fie viabile in situatii de cele mai multe ori ostile.
    Realizarea sistemelor de comunicatii complete pentru fortele armate este de natura sa asigure conditiile optime necesare unei conduceri eficiente. Din aceste considerente putem afirma ca in acelasi timp cu accelerarea ritmului de realizare a sistemului de comunicatii modern sunt necesare si masuri pentru asigurarea suportului informatic, util in prelucrarea volumului imens de informatii, precum si a altor mijloace, materiale si proceduri care sa contribuie la eficientizarea comunicarii.