Formarea deprinderilor de comunicare orala
la orele de limbi straine

Lect. univ. Maria Oltean

 

    Vorbind despre rolul si functiile comunicarii orale, trebuie sa stabilim particularitatile ei de baza.
    1. Sarcinile de comunicare decurg din necesitatea practica de comunicare a individului in situatii diferite.
    2. Comunicarea – ca o categorie a metodicii predarii unei limbi straine – este o sarcina formulata in scopul invatarii bazate pe folosirea complexa a materialului lingvistic si extralingvistic. Actul de comunicare constituie etapa finala a lucrului cu materialul nou de predare, a insusirii materialului lingvistic prevazut in cadrul fiecarei teme din manualele noastre.
    3. Actul de comunicare constituie principalul mijloc de control a nivelului de insusire a exercitiilor, de dezvoltare a deprinderilor si priceperilor, de formare a competentelor de comunicare. Trebuie sa precizam ca indicii de control ai insusirii cunostintelor si de formare a deprinderilor si priceperilor de comunicare ale studentilor trebuie sa corespunda normelor unei comunicari reale. Aceasta inseamna ca, de exemplu, in cazul producerii unei vorbiri monologate trebuie sa fie supuse controlului si aprecierii nu numai normele lingvistice (de limba) ale vorbirii, ci si alte componente ale actului constientizat (gândit) al vorbirii, ca transmiterea continutului enuntului, logica de construire a enuntului si claritatea formularii ideii, expresivitatea mijloacelor lingvistice etc..
    4. Actul de comunicare constituie scopul organizarii materialului didactic, al insusirii lui, al memorarii, al aplicarii practice. In acest sens, sarcina de comunicare , de cele mai multe ori, determina functia, continutul, structura si succesiunea exercitiilor de limba si vorbire pregatitoare. Astfel, el reprezinta baza alegerii materialului pregatitor:

• materialul lexical, gramatical si/sau functional – semantic (de ex. mijloacele de exprimare a prezentei sau absentei unui obiect);
• materialul comunicativ – lingvistic (de ex. modul de formulare a unei propuneri, refuz, sfat, argument etc.);
• materialul extralingvistic.

    Formulând sarcina de comunicare trebuie stabilit continutul si volumul materialului pe care trebuie sa-l stapâneasca studentul. Putem stabili trei nivele de lucru cu materialul didactic.
    1. Nivelul lingvistic de predare a materialului presupune lucrul cu exercitii de limba (gramaticale, lexicale, fonetice) si vorbire (orientate spre mijloacele lingvistice pentru realizarea intentiilor de comunicare, actului de comunicare). Pe parcursul realizarii exercitiilor pregatitoare (de limba si vorbire) studentii isi insusesc cunostintele si-si formeaza deprinderile.
    2. Nivelul extralingvistic de prezentare a materialului didactic presupune insusirea cunostintelor de cultura si civilizatie, familiarizarea cu normele de conduita si exprimare in situatii standard (ex. modul de folosire a telefonului automat).
    3. Nivelul de comunicare practica presupune dezvoltarea priceperilor de comunicare legata de consolidarea ulterioara a cunostintelor si deprinderilor dobândite, insusirea faptelor extralingvistice si a priceperilor corespunzatoare referitoare la conduita lingvistica si nelingvistica a studentului intr-o situatie noua.

    Principiile formularii sarcinii de comunicare
    Inainte de a enumera principiile sarcinii de comunicare, drept exemplu, vom formula urmatoarea situatie de comunicare:
„Alcatuiti si inscenati un dialog si o situatie pe tema Intâlnirea unor vechi prieteni, pe baza urmatoarelor intentii:

• formule de salut;
• cunostinta (prezentarea unui nou interlocutor);
• schimbul de informatii despre membrii familiei;
• urari si formule de bun ramas;
• stabilirea unei noi intâlniri (invitatie).

Dialogati pe grupe. Imaginati-va in rolul vechilor prieteni si a noului interlocutor."
In acest fel, formularea sarcinii de comunicare trebuie sa reflecte urmatoarele situatii:
Cine comunica:
    a)cu cine, in ce situatie;
    b)despre ce, raportat la obiectul comunicarii;
    c)pe baza carei intentii de comunicare;
    d)cu ajutorul caror mijloace lingvistice.
Principiile sarcinii de comunicare ar putea fi:

1. Principiul tematico-situational, corespunzator temei comunicarii (ex. Familia, Academia noastra, Timpul liber etc.), situatiei de comunicare (timpul si locul actului de comunicare) si rolurilor sociale (de ex. studenti români si studenti din Rusia);
2. Principiul functional de comunicare ce determina intentiile de comunicare (ex. Proiecte de viitor) si modul de comunicare (acord, refuz, argumente, comparatie) si textul de un anumit tip (ex. Formule de salut);
3. Principiul integral, ce are in vedere fenomenele de limba ale tuturor nivelelor lingvistice (mijloace lexicale, gramaticale etc.), si functionalitatea lor in comunicare.

    Trebuie sa remarcam ca manualele noastre de limba rusa inca nu reflecta pe deplin toate principiile de comunicare.
    Având in vedere cele aratate mai sus, in concordanta cu necesitatea unei comunicari reale, in manualele noastre se regasesc diferite tipuri de exercitii de comunicare.
a)exercitii de comunicare cu functie informativa exercitii de comunicare cu functie de activizare, de contactare.
b)exercitii de comunicare cu functie de cunoastere a continutului
    Aceste trei tipuri de exercitii se refera doar la sarcinile de comunicare orala. Aceasta inseamna ca pentru audiere si citire este necesara elaborarea unor tipuri de exercitii corespunzatoare.