Franceza - limba de comunicare internationala

Lect.univ.drd. Simona Bostina-Bratu

 

    In contextul international actual, relatiile diplomatice, economice si culturale, precum si colaborarile in multiple domenii, favorizeaza din ce in ce mai mult schimburile lingvistice intre interlocutori de diferite nationalitati, limbi si culturi. Iata de ce, in zilele noastre, se pune din ce in ce mai mult accentul pe notiunea de comunicare si pe necesitatea unei competente de comunicare in cel putin o limba de circulatie internationala.
    Ce intelegem prin «limba de circulatie» sau de «comunicare internationala»? O limba raspândita pe mai multe continente si deci vorbita de un mare numar de persoane; o limba folosita de personalitati din cele mai diverse domenii pentru a comunica in afara oricaror frontiere; o limba care deschide celor care o practica drumul spre o bogata cultura si civilizatie.
    Din punct de vedere al numarului de locuitori, franceza ocupa locul noua in lume, dupa chineza, engleza, rusa, spaniola, portugheza, japoneza, germana si araba.
    Totusi, importanta unei limbi nu depinde neaparat de numarul celor care o vorbesc, ci mai degraba de raspândirea ei pe glob. Astfel, folosirea unora dintre limbile mai sus-mentionate este limitata la o singura regiune, desigur, foarte vasta ca suprafata, iar cele mai multe nu au uniformitatea necesara pentru a putea fi considerate instrumente universale de comunicare.
    Rusa, desi limba celei de-a doua puteri mondiale, nu depaseste, practic limitele sale teritoriale; spaniola, a carei importanta nu este deloc neglijabila si care este, impreuna cu engleza si franceza, una dintre limbile cele mai vehiculate, este, in mod fundamental, o limba a continentului american, ignorata in Europa (in afara Spaniei), necunoscuta in Asia, foarte putin vorbita in Africa; germana este, inainte de toate, o limba europeana, care, ca si spaniola, este aproape necunoscuta pe celelalte continente. Cât despre portugheza, aceasta este adesea citata datorita imensitatii si puterii crescânde a Braziliei.
    Este deci indiscutabil faptul ca nu exista, in prezent, decât doua limbi raspândite pe cinci continente: engleza si, destul de departe in urma, franceza.
    Limba franceza a inceput sa joace un rol international important in secolul XVI, când a inlocuit treptat latina, la inceput in gândirea abstracta, in teologie, apoi in armata, in diplomatie si chiar in domeniul bancar si comercial. Era deja, dupa cum se stie, limba bunelor maniere, vorbita la curtile regale europene. «Secolul luminilor » a facut din franceza limba stiintei si tehnicii; suverani si despoti, mai mult sau mai putin luminati, nu aveau ochi decât pentru Paris. Soldatii lui Napoleon o vor extinde in strainatate, peste Mediterana si peste Atlantic. In secolul XIX, franceza, folosita in literatura, drept, diplomatie si in tratatele internationale, contribuie la mentinerea «ordinii in lume».
    Franceza isi va pierde monopolul in 1919, dupa primul razboi mondial, când lumea va constata ca engleza nu apartine doar Angliei, ci este «limba de fapt» a Statelor Unite ale Americii, a Africii de Sud, a Noii-Zeelande, a celei mai vaste si populate regiuni din Canada, precum si limba de comunicare intre Occident si ceea ce se mai numea inca «Imperiul Indiilor». Aceasta importanta a englezei ca «limba de fapt» in tari dintre cele mai bogate si puternice, o va face sa devina si limba favorizata pretutindeni in lume. Ea se va impune treptat, mai intâi in diplomatie, apoi in schimburile comerciale si turistice, si apoi din ce in ce mai mult in schimburile tehnice si stiintifice, consolidându-si definitiv suprematia dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu victoria Statelor Unite si recunoasterea lor ca prima putere economica si financiara din lume.
    Dupa 1950, insa, noua fizionomie a Frantei, renasterea ei economica, cultura, ramasa intacta, literatura – Camus, Malraux, existentialismul sartrian etc. – trezesc o extraordinara miscare de curiozitate si interes fata de limba franceza in tari ca Olanda, Italia, Statele Unite; Germania, care se ridica din ruine, se indreapta in mod firesc spre Franta si spre limba franceza pentru a iesi din izolarea intelectuala in care o aruncasera nazismul si razboiul. «Decolonizarea», sfârsitul razboiului din Algeria, ajutorul stiintific, tehnic si cultural oferit tarilor subdezvoltate, imaginea Generalului de Gaulle in ochii strainilor, in special ai africanilor, asiaticilor si sud-americanilor, toate acestea restituie Frantei reputatia de tara generoasa si liberala si contribuie la extinderea invatarii si folosirii limbii franceze in lume.
    Franta a fost, dupa cum se stie, initiatoarea proiectului de unificare europeana, convinsa fiind de necesitatea unei solidaritati economice si politice intre statele Europei, proiect care a dus la ceea ce este astazi Uniunea Europeana.
    Pe cele cinci continente, franceza este fie limba materna, fie limba oficiala, sau una din limbile oficiale. Ea continua sa fie utila in numeroase sectoare ale activitatii umane: literatura, istorie, geografie, arheologie, orientalism etc. Multe tari, in special in America Latina si in Orient, acced la documentatie in discipline stiintifice ca matematica, fizica, agronomie, geologie, biologie, medicina prin intermediul limbii franceze.
    Francofonia reprezinta un spatiu socio-cultural si politic imens, care include astazi 56 de tari. Agentia de Francofonie (ACCT), cu sediul la Paris, initiaza numeroase programe internationale, in cele mai variate domenii, de la lingvistic si cultural, la economic, juridic, stiintific si politic.
    Din 1986 si pâna in prezent au avut loc sapte conferinte la nivel inalt ale Francofoniei, la: Versailles (1986), Québec (1987), Dakar (1989), Paris (1991), Port-Louis (1993), Cotonou (1995) si Hanoi (1997). Reunind 52 de tari, intâlnirea de la Hanoi a creat un post de secretar general al Francofoniei, atribuit egipteanului Boutros Boutros-Ghali, fost secretar general al Natiunilor Unite.
    Franceza ocupa un loc important in diverse institutii internationale, cum ar fi: Crucea-Rosie Internationala, Organizatia Internationala de Normalizare (ISO), Curtea Internationala de Justitie etc. Este, de asemenea, singura limba oficiala a Uniunii Postale Universale.
    Vaticanul a ales franceza ca limba de diplomatie precum si in formarea numerosilor sai misionari. Alianta Israelita Universala o foloseste in scolile sale din Orient, alaturi de ebraica. Impreuna cu engleza si araba, franceza este una din limbile Conferintei Islamice si ale Ligii Arabe.
    Franceza este, alaturi de engleza, limba oficiala si limba de lucru efectiva a tuturor organismelor internationale de vocatie mondiala si inter-regionala. Ea este una din cele sase limbi oficiale si una din cele doua limbi de lucru la ONU (New York) precum si in cadrul organismelor sale specializate – UNESCO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Cultura si Educatie) cu sediul la Paris, OIT (Organizatia Internationala a Muncii), OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), OAA (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura). Franceza este, de asemenea, alaturi de engleza, limba oficiala si de lucru a N.A.T.O. (Bruxelles si Luxembourg).
    In cadrul Comunitatii Economice Europene franceza a ramas, chiar si dupa aderarea Marii-Britanii, a Irlandei si a Danemarcei, una din cele mai folosite limbi de lucru, la fel, de altfel, ca si la Consiliul Europei din Strasbourg. Franceza este de asemenea una din principalele limbi folosite in organizatiile regionale africane.
    In prezent, o politica activa de promovare a schimburilor culturale, stiintifice si tehnice este dusa in intreaga lume prin intermediul comunitatii francofone. In 1999, aceasta actiune se organiza pe doua axe principale: pe de o parte, proiecte de cooperare vizând domenii dintre cele mai diverse – agricultura, sanatate, mediu, administratie publica, urbanism, energie…, care implica peste 120 de tari; pe de alta parte, proiecte privind reteaua de aproximativ 1500 de institutii culturale, de invatamânt si de cercetare in stiinte sociale si umane, instalate in peste 140 de tari, la care se adauga 203 misiuni de cercetari arheologice in diferite regiuni de pe glob.
    Putem spune ca, nu in ultimul rând, pe lânga una din cele mai importante limbi de comunicare de pe glob, limba franceza ramâne limba culturii, a libertatii si a declaratiei drepturilor omului.
 
 

Bibliografie

[1] Blancpain M., Reboulet A., Une langue: le français, Hachette, Paris, 1976.
[2] Dalloz J., La France et le monde depuis 1945, Armand Colin, collection Cursus, 1993.
[3] Moreau Defarges PH., La France dans le monde du XXe siècle, Hachette, collection Les fondamentaux, 1994.
[4] Une politique pour le français, Ministère des Affaires Etrangères, Direction générale des Affaires Culturelles, scientifiques et techniques.
- site internet du Ministère des Affaires Etrangères:
http:/www.France.diplomatie.gouv.fr