Conflictul armat din Republica Cecenia
si respectarea principiilor umanitare

Colonel de justitie Bodoasca Teodor

    Calificarea conflictului si normele de drept international aplicabile
    Inca de la inceputul conflictului, autoritatile Federatiei Ruse au definit operatiunile desfasurate in Republica Cecenia ca având un caracter antiterorist. S-a incercat astfel sa se plaseze evenimentele in categoria actiunilor obisnuite ale politiei si, pe cale de consecinta, in afara normelor juridice internationale umanitare. Trebuie observat ca Adunarea Generala O.N.U., prin Rezolutia nr.3034/XXVII din 8 decembrie 1972, face distinctie intre actele de terorism si lupta popoarelor pentru autodeterminare, pentru independenta si libertate.
    Cu toate acestea, dat fiind faptul ca partea cecena, angajata in conflict, s-a aflat sub autoritatea unei structuri de comanda si a controlat o parte a teritoriului, conflictul poate fi calificat ca fiind un conflict armat fara caracter international. Astfel, potrivit art.1, paragraful 1 din Protocolul Aditional la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate fara caracter international (Protocolul II) semnat la 8 iunie 1997, prevederile acestuia se aplica si conflictelor armate care se desfasoara pe teritoriul unui stat, intre fortele sale armate si forte armate dizidente sau grupuri armate organizate, care sub conducerea unui comandant responsabil, exercita un asemenea control asupra unei parti a teritoriului sau.
    Evident, actiunile partii cecene, având ca obiectiv câstigarea independentei statului, nu pot fi calificate ca tensiuni sau tulburari interne si puse astfel pe acelasi plan cu actele de dezordine publica sau actele sporadice de violenta.
    Oricum, chiar daca, in dispretul evidentei, s-ar admite ca actiunile partii cecene nu se incadreaza in categoria conflictelor armate fara caracter international si ar fi calificate actiuni teroriste, Federatia Rusa, fiind un stat supus normelor juridice internationale, avea cel putin obligatia de a respecta, si in acest conflict, cel putin reglementarile internationale referitoare la drepturile omului.
    De fapt, unanim este admis ca reglementarile internationale privind drepturile omului constituie dreptul comun, cu aplicabilitate generala, inclusiv in situatii de conflict armat (international sau neinternational) in ceea ce priveste protectia fiintei umane. Cu alte cuvinte, reglementarile privind drepturile omului constituie standardul minim, sub care nu se poate cobori, iar normele dreptului international umanitar aplicabile in conflictele armate reprezinta reguli speciale de protectie a indivizilor umani participanti la conflicte ori victime ale acestora. Aflându-ne in situatia concursului dintre normele juridice generale si cele speciale, prioritate in aplicare au ultimele, iar pentru situatiile in care normele speciale nu sunt aplicabile, sunt incidente cele generale.
    Cu referire la domeniul drepturilor omului, trebuie sa relevam ca Federatia Rusa este semnatara Cartei O.N.U. care, chiar in preambul, instituie obligatia pentru statele lumii de a respecta drepturile fundamentale ale omului, demnitatea si libertatile lui fundamentale. De asemenea, Federatia Rusa a ratificat: Pactul international privind drepturile civile si politice (1976), Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale (1976), Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (1987); Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala (1969); Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si libertatilor fundamentale (1998); Conventia europeana de prevenire a torturii si tratamentelor si pedepselor crude, inumane sau degradante (1998).
    Trebuie adaugat si faptul ca, din anul 1996, Rusia, fiind membra a Consiliului Europei, are obligatia sa respecte Statutul si Carta acestuia.
    Mai mult, cu ocazia aderarii la Consiliul Europei, Rusia s-a obligat, printre altele, sa aduca in fata judecatii persoanele responsabile de incalcarea drepturilor omului, in special, in legatura cu conflictul din Republica Cecenia, din perioada 1994-1996 si sa respecte cu strictete prevederile legilor umanitare internationale, inclusiv in situatia conflictelor armate de pe teritoriul sau.
    Pe plan intern, potrivit art.15, paragraful 4 din Constitutia Federatiei Ruse, principiile internationale universal valabile si tratatele internationale ratificate de parlamentul rus fac parte integranta din sistemul legal al acesteia. Daca norme dintr-un tratat international difera fata de cele stipulate in legislatia interna a Rusiei, se vor respecta prioritar prevederile tratatelor.
    De asemenea, potrivit legislatiei din Federatia Rusa, singura imprejurare in care se poate permite legal o restrictie temporara a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor este aceea a unei urgente cu grad ridicat de pericol. Autoritatile ruse insa nu au declarat aceasta urgenta pentru a evita aprobarea si controlul parlamentar in legatura cu drepturile si libertatile cetatenesti al caror exercitiu urma sa fie restrâns. In anul 1999, autoritatile federale, in temeiul unei legi numita de lupta impotriva terorismului, au anuntat ca fortele armate indeplineau in Cecenia o operatiune antiterorista. Astfel, s-a procedat la restrângerea exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale fara aprobarea si controlul parlamentului si s-a permis fortelor armate federale sa se implice in actiuni din interiorul tarii. Intr-adevar, potrivit legii evocate mai sus, armata poate fi angajata in interiorul tarii, printre altele, si in operatiuni antiteroriste.
    Operatiunea antiterorista a fost determinata, in fapt, si de incalcarea drepturilor omului si normelor umanitare de catre formatiunile armate cecene. In principal, doua incalcari tipice ale normelor umanitare s-au conturat din partea formatiunilor militare ale Republicii Cecenia: desfasurarea obiectivelor militare in apropierea celor civile si executiile in afara justitiei, tortura si umilirea militarilor rusi capturati.
 

    2. Aspecte privind incalcarea drepturilor omului

    2.1. Bombardamentele nediscriminatorii au fost principala incalcare a normelor umanitare in timpul conflictului armat dintre fortele armate federale si cele cecene.
    Potrivit art.48 din Protocolul Aditional I, in vederea asigurarii respectarii si protectiei populatiei civile si a bunurilor cu caracter civil, partile in conflict trebuie intotdeauna sa faca o diferentiere neta intre populatia civila si combatanti, ca si intre bunurile cu caracter civil si obiectivele militare si, in consecinta, sa dirijeze operatiunile lor numai impotriva obiectivelor militare.
    Atacurile fara discriminare sunt definite de art.51, paragraful 4 si 5 din Protocolul Aditional I la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949, privind protectia victimelor conflictelor armate internationale semnat la Geneva la 8 iunie 1977. Pentru conflictele armate fara caracter international, Protocolul Aditional II la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949, prin art.13, paragraful 2, interzice atacurile impotriva persoanelor civile si a populatiei civile.
    Astfel, prin atacuri fara discriminare se inteleg:
- atacuri care nu sunt indreptate impotriva unui obiectiv militar concret;
- atacurile in care se folosesc metode si mijloace de lupta care nu pot fi indreptate impotriva unui obiectiv militar determinat;
- atacurile in care se folosesc metode si mijloace de lupta ale caror efecte nu pot fi limitate si care sunt, in consecinta, in fiecare din aceste cazuri, capabile sa loveasca, fara deosebire, obiective militare si persoane civile sau bunuri cu caracter civil.
- atacurile prin bombardament, oricare ar fi metodele sau mijloacele utilizate, care trateaza un obiectiv militar sau un anumit numar de obiective militare, net distantate si distincte, situate intr-un oras, sat sau orice zona, continând o concentratie analoga de persoane civile sau de bunuri cu caracter civil;
- atacurile de la care se poate astepta sa cauzeze incidental pierderi de vieti omenesti la populatia civila, ranirea de persoane civile, pagube materiale cu caracter civile sau o combinatie a acestor pierderi si pagube, care ar fi excesive in raport cu avantajul militar concret si direct asteptat.
    De asemenea, sunt interzise atacurile indreptate cu titlu de represalii impotriva populatiei civile sau persoanelor civile (paragraful 6), iar prezenta sau miscarile populatiei civile sau ale unor persoane civile nu pot fi utilizate pentru a se pune anumite puncte sau anumite zone la adapost de operatiunile militare, mai ales pentru a incerca sa se puna obiectivele militare la adapost de atacuri sau sa acopere, sa favorizeze sau sa afecteze operatiunile militare (paragraful 7).
    Câteva exemple sunt edificatoare in ceea ce priveste incalcarea acestui principiu fundamental:
    - in data de 21 octombrie 1999, trupele federale au atacat partea centrala a orasului Groznâi, lovind piata si maternitatea si provocându-se moartea a 137 persoane civile, inclusiv 13 mame si 15 nou nascuti;
    - in 21 octombrie 1999, practic, toate cartierele orasului Groznâi au fost supuse atacurilor nediscriminante cu bombe si rachete. Au fost lovite astfel, mai multe locuinte private, mijloace de transport in comun, Spitalul de pediatrie nr.2, curtea unui spital pentru surzo-muti, Uzina electrica Elektropribor, Scoala nr.216 etc.;
    - atacarea, in data de 9 ianuarie 2000, cu rachete, a localitatii Shali, cuprinsa in zona de siguranta, prilej cu care au murit peste 150 de persoane civile;
    - in februarie 2000, dupa ce au parasit orasul Groznâi prin coridorul mortii si au pierdut câteva sute de oameni si s-au retras in munti, detasamentele cecene au lovit cu bombe si obuze localitatile Zakan-Yurt, Shaami-Yurt, Katyr-Yurt si Ghekhi-Chu, care erau situate in zona de siguranta. Aceste sate au fost distruse in proportie de 80% si au murit peste 300 de civili;
    - bombardarea in ziua de 28 octombrie, 4 si 6 noiembrie 1999 a unei zone de câtiva kilometri din autostrada Rastov-Baku, care era aglomerata de oameni si masini, inclusiv masini ce transportau raniti. Ca rezultat si-au pierdut viata 25 de oameni, inclusiv doi angajati locali ai Comitetului International al Crucii Rosii (C.I.C.R.) si cel putin 70 de persoane au fost ranite;
    - cu toate ca in data de 9 decembrie 1999 comandantul fortelor federale si al gruparilor unite din Republica Cecenia a adresat un ultimatum gruparilor care aparau orasul Groznâi si a civililor de a parasi orasul pâna in data de 11 decembrie printr-un coridor de siguranta, in zilele si lunile urmatoare orasul a fost atacat in intregime, masiv, sistematic si dediscriminant. De fapt, la inceputul lunii februarie 2000, când detasamentele cecene au parasit orasul acesta era deja distrus complet.
    Aceste fapte dovedesc o intrebuintare disproportionata si nediscriminatorie a mijloacelor violente, ceea ce constituie o incalcare grava a dreptului la viata, la libertate, siguranta si la proprietate a populatiei din Republica Cecenia. Natura inumana, sistematica si nediscriminanta a bombardamentelor le califica drept pedepse sumare sau chiar fapte care realizeaza continutul infractiunii de genocid.

    2.2. Uciderea civililor, violenta, jafurile si distrugerea proprietatii private
    Reglementarile internationale instituie urmatoarele principii care guverneaza protectia persoanelor civile si a populatiei civile in situatii de conflict armat international sau fara caracter international:
    - protectia se acorda fara nici o deosebire cu caracter discriminatoriu, bazata pe rasa, culoare, religie sau credinta, sex, nastere sau avere ori alt criteriu analog;
    - persoanele protejate nu vor putea, in nici un caz, sa renunte, partial sau total, la dreptul de a fi protejate prevazut de reglementarile internationale in vigoare;
    - protectia se acorda in scopul de a micsora suferintele cauzate de razboi persoanelor civile si populatiei civile;
    - protectia persoanelor civile si a populatiei civile inceteaza in momentul in care participa la ostilitati;
    - protectia are caracter universal, in sensul ca se aplica tuturor persoanelor civile, indiferent ca apartin sau nu statelor ori partilor aflate in conflict;
    - asigurarea unei protectii speciale femeilor, copiilor, bolnavilor si ranitilor;
    - partea in conflict, sub puterea careia se afla persoanele protejate, este raspunzatoare de tratamentul care le este aplicat;
    - internarea persoanelor protejate de catre partile aflate in conflict, numai in situatiile si conditiile prevazute de reglementarile internationale in vigoare;
    - diferentierea neta intre persoanele civile si combatanti.

    In principal, continutul protectiei persoanelor si populatiei civile, vizeaza urmatoarele interdictii:
- atingerile aduse vietii si integritatii corporale, mai ales omorul sub toate formele, mutilarile, cruzimile, torturile si chinurile;
- luarea de ostatici;
- atingerile aduse demnitatii persoanelor, mai ales tratamentele umilitoare si injositoare;
- condamnarile pronuntate si executiile efectuate fara o judecata prealabila, data de un tribunal constituit in mod legal, insotita de garantii judiciare, recunoscute ca indispensabile de catre popoarele civilizate;
- folosirea persoanelor protejate pentru a pune, prin prezenta lor, anumite puncte sau regiuni la adapost de operatiunile militare;
- constrângerea de ordin fizic sau moral exercitata asupra persoanelor protejate, mai ales pentru a obtine de la ele sau de la terti, informatii;
- luarea oricarei masuri de natura a produce suferinte fizice, fie exterminarea persoanelor protejate. Aceasta interdictie priveste nu numai omorul, tortura, pedepsele corporale, mutilarile si experiente medicale sau stiintifice necerute de tratamentul medical al persoanei protejate, dar si oricare alte brutalitati;
- pedepsirea unei persoane protejate pentru o infractiune pe care nu a comis-o personal;
- pedepsele colective, ca si orice masuri de intimidare sau de terorism;
- dirijarea atacurilor impotriva populatiei civile ca atare sau a persoanelor civile;
- actele sau amenintarile cu violenta, al caror scop principal este de a raspândi teroarea in rândul populatiei civile;
- atacurile fara discriminare;
- dirijarea miscarilor populatiei civile sau ale persoanelor civile pentru a incerca sa se puna la adapost obiectivele militare de atacuri sau sa acopere operatiunile militare;
- atacurile indreptate cu titlu de represalii impotriva populatiei civile sau a persoanelor civile;
- neluarea masurilor necesare pentru acordarea ingrijirilor medicale corespunzatoare persoanelor civile imbolnavite sau ranite pe timpul si din cauza operatiunilor militare;
- impiedicarea persoanelor protejate de a parasi teritoriul, la inceputul sau in timpul unui conflict armat, daca plecarea acestora nu contravine intereselor nationale ale partii aflate in conflict;
- tratamentul neomenos a persoanelor protejate care se gasesc in detentie preventiva sau executa o pedeapsa privativa de libertate;
- deplasarile persoanelor protejate, pentru a fi evacuate, in conditii nesatisfacatoare de salubritate, igiena, de securitate si neasigurarea unei cazari convenabile;
- deportarea sau transferarea unei parti din populatia civila de catre o parte in conflict in teritoriul ocupat de ea;
- retinerea persoanelor protejate intr-o regiune deosebit de expusa operatiunilor militare;
- infometarea civililor, ca metoda de razboi etc.
    Femeile si copiii se bucura de o protectie speciala, care presupune respectarea cel putin a urmatoarelor reguli:
- femeilor vor fi protejate, in special, impotriva violului, constrângerii la prostitutie si a oricarui atentat la pudoare;
- cazurile de femei insarcinate si de mame cu copii mici, care depind de acestea, ce sunt arestate, detinute sau internate pentru motive legate de conflictul armat, vor fi examinate cu prioritate absoluta;
- se va evita pronuntarea pedepsei cu moartea impotriva femeilor insarcinate sau a mamelor cu copii mici, care depind de ele, pentru o infractiune legata de conflictul armat. O condamnare la moarte pentru o astfel de infractiune, nu va fi executata;
- copiilor li se vor acorda ingrijirile si ajutorul de care au nevoie, tinând seama de vârsta lor si vor fi protejati de orice atentat la pudoare;
- vor fi luate toate masurile posibile pentru ca minorii sub cincisprezece ani sa nu participe la ostilitati;
- condamnarile la moarte pronuntate impotriva copiilor care nu au implinit vârsta de 16 ani pentru fapte in legatura cu conflictul armat nu vor fi executate etc. In temeiul art.52 din Protocolul Aditional I si, respectiv, art.48 din Protocolul Aditional II, partile in conflict trebuie sa faca diferentiere neta intre populatia civila si combatanti, ca si intre bunurile cu caracter civil si obiectivele militare si, in consecinta, sa dirijeze operatiunile militare numai impotriva obiectivelor militare. In general sunt interzise urmatoarele acte si fapte indreptate impotriva bunurilor cu caracter civil;
- dirijarea atacurilor si represaliilor impotriva acestor bunuri;
- atacurile fara discriminare care pot afecta bunurile cu caracter civil;
- actele de vandalism, furturile si jafurile indreptate impotriva bunurilor cu caracter civil.
    Pentru eficientizarea protectiei persoanelor civile si a bunurilor cu caracter civil, inainte de declansarea unui atac, art.52, paragraful 2 din Protocolul Aditional I, impune partilor aflate in conflict luarea cel putin a urmatoarelor masuri de precautie:
- luarea tuturor masurilor posibile pentru a se constata ca in obiectivele ce urmeaza a fi atacate nu sunt persoane sau bunuri civile, care beneficiaza de o protectie speciala si ca acestea sunt obiective militare;
- luarea tuturor masurilor de protectie posibile, in ceea ce priveste alegerea mijloacelor si metodelor de atac, in vederea evitarii sau reducerii la minimum a pierderilor de vieti omenesti, in cadrul populatiei civile, a ranirii acestora sau producerii de pagube la bunurile cu caracter civil;
- obtinerea de la lansarea atacurilor de la care se poate astepta ca vor cauza, incidental, pierderi de vieti omenesti, in rândurile populatiei civile, ranirea populatiei civile, pagube in bunurile cu caracter civil sau o combinatie a acestor pagube si pierderi, care ar fi excesive in raport cu avantajul militar concret si direct asteptat;
- intreruperea sau anularea atacurilor ce sunt indreptate impotriva unor obiective militare care beneficiaza de o protectie speciala sau când se asteapta ca acestea vor cauza, incidental, pierderi de vieti omenesti in rândurile populatiei civile, ranirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau o combinatie a acestor pierderi si pagube, care ar fi excesive in raport cu avantajul militar concret si direct asteptat;
- lansarea in cazul atacurilor care ar putea afecta populatia civila, in timp util si prin mijloace eficace, a unui avertisment, afara de cazul când circumstantele nu permit aceasta;
- când este posibila alegerea intre mai multe obiective militare, pentru a obtine un avantaj militar concret, trebuie sa se aleaga obiectivul pentru care se poate astepta ca atacul sa reprezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele civile sau pentru bunurile civile;
- luarea masurilor necesare pentru indepartarea din apropierea obiectivelor militare a populatiei civile, persoanelor civile si bunurilor cu caracter civil;
- evitarea amplasarii obiectivelor militare in interiorul sau in apropierea zonelor dens populate.
    De asemenea, comandantii militari sunt obligati sa-i impiedice pe membrii fortelor armate pusi sub comanda lor, precum si pe celelalte persoane aflate sub autoritatea lor sa comita acte sau fapte prin care se incalca normele juridice internationale referitoare la protectia persoanelor civile si bunurilor cu caracter civil in timpul operatiunilor militare. Orice comandant, care a aflat ca subordonatii lui sau alte persoane aflate sub autoritatea sa au comis sau vor comite fapte din cele prezentate mai sus, este obligat sa ia masurile care sunt necesare pentru a impiedica astfel de fapte, iar atunci când este cazul, sa aplice masuri disciplinare ori penale impotriva autorilor.
    In procesul de stabilire a controlului in interiorul Republicii Cecenia de catre fortele Federatiei Ruse si in contactele directe si frecvente dintre soldati si populatia locala, pericolul violentei militare impotriva civililor a crescut constant. Cuvântul zakistka – curatare, care era folosit pentru a descrie operatiunile de verificare a persoanelor prin controlul pasapoartelor, a capatat un sens clar si definit.
    Primele rapoarte de masacrare a civililor de catre fortele federale au aparut la inceputul lunii decembrie 1999, in timpul curatirilor. Câteva exemple sunt edificatoare in acest sens:
    - in data de 1 decembrie 1999, satul Alkhan-Yurt a fost inconjurat de trupe federale. In aceeasi zi locuitorii satului au fost evacuati, in aceasta ramânând aproximativ 1.000 de persoane. Conform declaratiilor locuitorilor satului, in cursul noptii de 8/9 decembrie militarii au ucis 7 persoane, dintre care unii pentru ca au incercat sa impiedice furturile bunurilor lor;
    - in ianuarie 2000, fortele federale si-au stabilit controlul asupra districtului Staropromejslovsky, o suburbie a orasului Groznâi si a inceput curatarea acestuia. In cursul zilelor urmatoare, zeci de civili au fost ucisi, concomitent cu jefuirea locuintelor si a cadavrelor;
    - dupa exodul detasamentelor cecene din Groznâi, la inceputul lunii februarie 2000, fortele federale au inceput sa-si impuna controlul asupra orasului. In timpul bombardamentului care a precedat ocuparea orasului, numai in satul Alby, o suburbie a acestuia, au fost ucisi 75 de civili;
- la data de 31 decembrie 1999, in cadrul operatiunii antiteroriste, satul Duba din districtul Shali a fost supus bombardamentelor de artilerie de catre Gruparea Vestica, fara ca populatia, in numar de 6.644 persoane, sa fie avertizata in vreun fel. Bombardarea localitatii a durat pâna in data de 27 februarie 2000, in timp ce populatia se afla in localitate.
Majoritatea cladirilor din aceasta localitate au fost distruse prin incendiere sau afectate de bombardamente;
    Jafurile, epurarea si filtrarea au alcatuit un sistem de intimidare bazat pe violenta aplicata fara discernamânt, adica pe un control bazat pe teroare;
    Femeile, ca si barbatii, au fost ucisi in timpul bombardamentelor nediscriminatorii si a epurarii.
    In timpul conflictului armat au aparut numeroase relatari referitoare si la alte cazuri de violuri, impreuna cu jafuri, distrugerea proprietatii si crime comise de trupele federale.
    Incalcarea drepturilor omului si a normelor umanitare s-a produs si din partea formatiunilor armate Cecene si au fost prezentate de partea rusa ca motiv principal pentru inceputul operatiunii in Republica Cecenia in 1999 si imposibilitatea ajungerii la o solutie politica a conflictului. Pot fi aratate cu certitudine cel putin doua incalcari tipice ale normelor umanitare de catre formatiunile militare cecene: desfasurarea tintelor militare in interiorul sau in apropierea celor civile si executiile in afara justitiei, tortura si umilirea militarilor rusi capturati.
- in septembrie 1999, când detasamentele cecene se retrageau din Dagestan au incercat sa treaca prin localitatea Zandak, dar locuitorii acesteia s-au opus. In zilele urmatoare zeci de civili au fost ucisi si raniti in urma bombardamentelor la care a fost supusa localitatea;
- in decembrie 1999, detasamentele wahhabite, in districtul Shatoy, au folosit in mod repetat tunuri antiaeriene autopropulsate desfasurate in sate pentru a deschide foc asupra aviatiei federale, iar apoi au parasit imediat pozitiile. Ca rezultat, aviatia federala a lansat rachete si bombe asupra satelor, iar locuitorii acestora erau ucisi sau raniti;
- in 31 ianuarie 2000, aproximativ 2000 de luptatori ceceni au patruns in satul Alkan-Kala si s-au concentrat in zona spitalului. Dupa ce au ingropat mortii si au tratat ranitii si bolnavii din coridorul mortii, au parasit satul. A doua zi, un al doilea grup, de aceeasi marime, facând parte din detasamentele Wahhabite au intrat in Alkhan-Kala, s-au dispersat in tot satul si au deschis focul in mod repetat asupra elicopterelor rusesti. Drept urmare, satul a fost supus bombardamentelor dure ale artileriei si operatiunii de curatire;
- pe 30 aprilie 2000, in vecinatatea orasului Dargo, a fost descoperit un loc unde fusesera ingropati noua membri OMON ce fusesera capturati de detasamentele cecene in data de 29 martie in apropierea localitatii Zhani-Yedena. Autopsia a relevat ca moartea le-a fost cauzata prin taierea gâturilor, iar unul dintre morti avea o ureche taiata.

    2.3. Sistemul filtrarii: detentii si torturi, disparitii si executii
    Asa-zisa filtrare a fost una din incalcarile fundamentale, cu caracter de masa, ale drepturilor umanitare in teritoriile controlate de catre fortele federale, aplicarea acesteia conducând la:
- retinerea si incarcerarea civililor, masura aplicata nediscriminatoriu, in masa, si care a dus adesea la disparitii involuntare de persoane;
- torturarea, cruzimile si tratamentul degradant aplicat detinutilor din locurile de detentie;
- executii rapide, fara o judecata prealabila.
    Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, la care parte este si Federatia Rusa, stabileste un sistem de garantii si obligatii pentru statele care sa asigure eficientizarea dreptului persoanelor la libertate si siguranta, la un proces echitabil si la pedepsirea acestora numai conform legilor. Enumerarea acestor garantii ni se pare utila, cu atât mai mult cu cât scot in evidenta, in raport cu faptele ce vor fi evocate, lipsa de respect fata de obligatiile pe care acest stat si le-a asumat prin tratate internationale.
    Astfel, potrivit art.5 din Conventie, pentru garantarea libertatii si sigurantei persoanei, sunt instituite urmatoarele reguli:
- orice persoana are dreptul la libertate si siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: daca este retinut legal pe baza condamnarii pronuntate de un tribunal competent; daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarâre pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege; daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatilor judiciare competente, sau când exista motive verosimile de a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savârseasca o infractiune sau sa fuga dupa savârsirea acesteia; daca este vorba despre detentia legala a unui minor, hotarâta pentru educatia sau sub supravegherea sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente; daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare;
- orice persoana arestata trebuie sa fie informata in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa;
- orice persoana arestata sau detinuta trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit de lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii;
- orice persoana lipsita de libertatea sa, prin arestare sau detinere, are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala;
- orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri contrare dispozitiilor prezentate mai sus, are dreptul la reparatii.
    Articolul 6 din Conventie instituie principiile de baza ale procedurii judiciare, astfel:
- orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa;
- orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pâna ce vinovatia sa va fi legal stabilita;
- orice acuzat are, in special, dreptul: sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege, si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa; sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cere; sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.
    In ceea ce priveste pedepsele, art.7 din Conventie statueaza:
- nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savârsita, nu constituie o infractiune, potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decât aceea care era aplicabila in momentul savârsirii infractiunii;
    Protocolul Aditional II instituie, de asemenea, o serie de garantii pentru persoanele lipsite de libertate in timpul conflictelor armate fara caracter international, precum si in cazul urmaririi penale a persoanelor pentru fapte legate de aceste conflicte.
    Astfel, potrivit art.5 din Protocolul Aditional II, partile in conflict sunt obligate, in ceea ce priveste persoanele lipsite de libertate, sa respecte, ca un minimum de garantii, urmatoarele dispozitii:
    - ranitii si bolnavii vor fi tratati uman si vor primi, in masura posibilului si cât mai repede posibil, ingrijirile medicale pe care le necesita starea lor;
    - aceste persoane vor primi, in aceeasi masura ca si populatia locala, alimente si apa potabila si vor beneficia de conditii de salubritate si igiena, precum si de protectie impotriva intemperiilor si pericolelor unui conflict armat;
    - ele vor fi autorizate sa primeasca ajutoare individuale sau colective;
    - locurile de internare si de detentie nu vor fi situate in apropierea zonelor de lupta;
    - persoanele mentionate vor beneficia de examinari medicale;
    - sanatatea lor fizica sau psihica si integritatea lor corporala nu vor fi puse in pericol prin nici o actiune sau omisiune nejustificate.

    In sfârsit, in temeiul art.6 din Protocolul Aditional II, procedura judiciara desfasurata impotriva unei persoane, pentru fapte legata de conflictul armat, va asigura respectarea urmatoarelor garantii:
- nici o condamnare nu se va pronunta si nici o pedeapsa nu se va executa fata de o persoana vinovata de savârsirea unei infractiuni decât in baza unei sentinte pronuntate de un tribunal independent si impartial;
- acuzatul va fi informat, fara intârziere, asupra detaliilor infractiunii care i se imputa si i se va garanta acestuia, inainte si pe parcursul procesului, toate drepturile si mijloacele de aparare necesare;
- nimeni nu va putea fi condamnat pentru o infractiune decât pe baza raspunderii penale individuale;
- nimeni nu va fi condamnat pentru acte sau omisiuni care, conform legilor nationale sau dreptului international, nu erau incriminate in momentul comiterii;
- nu se va aplica o pedeapsa mai severa decât cea aplicabila in momentul comiterii infractiunii;
- orice persoana acuzata de o infractiune va fi considerata nevinovata pâna când i se va dovedi vinovatia, conform legii;
- orice persoana acuzata va avea dreptul sa fie prezenta la judecata;
- nimeni nu poate fi constrâns sa depuna marturie impotriva lui insusi si nici sa declare ca este vinovat;
- orice persoana condamnata va fi informata, in momentul condamnarii, asupra drepturilor sale de a face recurs judiciar si de alt gen, precum si asupra termenelor in care poate sa-si exercite aceste drepturi;
- pedeapsa cu moartea nu se va pronunta contra persoanelor care au vârsta sub 18 ani in momentul savârsirii infractiunii, a femeilor insarcinate si a mamelor cu copii mici.
    Incalcarea flagranta a normelor juridice internationale prezentate mai sus, in timpul conflictului ruso-cecen se poate deduce si din urmatoarele exemple:
    - la 22 ianuarie 2000, mai multe persoane civile din orasul Groznâi, pe motiv ca era militanti sau mercenari platiti de fortele armate cecene, au fost imbarcati intr-un autobuz, tinuti sub scaune si loviti cu paturile pustilor si transportati la colonia penala din Chernokozovo, unde toate cladirile erau distruse. La coborârea din autobuz, militari federali au realizat un coridor lung de 50 de metri, iar cei din autobuz au trebuit sa fuga de la autobuz la cladire prin acest coridor, in timp ce erau loviti cu bâtele si cu picioarele. In cladire, au fost dezbracati complet si li s-a cerut sa se intinda pe podeaua rece din beton. Intr-o celula pentru trei persoane au fost impinse inauntru 21 de persoane. Atât in timpul zilei, cât si al noptii, cele peste 200 de persoane detinute in sectia de pedeapsa a coloniei Chernokozovo erau chemate la interogatoriu, ocazie cu care erau lovite atât de militarii care se aflau pe holul cladirii, cât si de catre anchetatori. Anchetatorii, fara sa dispuna de probe, invariabil, imputau celor anchetati ca au ucis militari ai Federatiei Ruse, fortându-i prin violente si amenintari sa recunoasca acest lucru. Paradoxal, aceasta stare de fapt, desi nu a fost recunoscuta oficial, a determinat autoritatile sa fie de acord cu inlocuirea, la data de 7 februarie 2000, a personalului de la Chernokozovo.
    Scopul filtrarii a depasit limitele unor excese individuale si a vizat retinerea persoanelor ca urmare a suspectarii acestora ca apartin la formatiunilor armate ilegale si initierea de anchete impotriva acestora. In urma investigatiilor, care se desfasurau in conditii de detentie arbitrara, tortura, tratament inuman si degradant, persoanele retinute trebuiau sa fie eliberate sau transferate la alte institutii de penitenta.
    Pâna in aprilie 2000, numarul celor care au trecut punctul de filtrare de la Chernokozovo depasise pragul de 1000.
    O alta conexiune cu sistemul de filtrare este aceea a armatei combatante si a trupelor interne, precum si a unitatilor speciale (speznaz) si de cercetasi:
- in zonele de stationare a acestor trupe, de regula, cei retinuti erau inchisi in gropi adânci de 3-4m.;
- in unitatile militare, primul interogatoriu aplicat era sinonim cu anchetarea acestora;
- Cartierul General al Fortelor Federale Unite (Khankala) era folosit si ca loc de detentie, ilegal. Tratamentul aplicat detinutilor de aici era extrem de crud;
- eliminarea prizonierilor dupa un interogatoriu in forta este practica obisnuita a speznaz. Metodele de interogare se caracterizeaza printr-o cruzime extrema, situatie agravata de lipsa de control si chiar de complicitatea comandantilor si a procurorilor militari. Astfel, spre exemplu, o fetita de numai 17 ani din satul Tanghichu, acuzata fara dovezi, ca ar fi lunetista, a fost rapita, violata si ucisa de catre soldatii Regimentului 160 Blindate, comandat de colonelul Budanov;
- la data de 13 ianuarie 2000, la postul de control de sud de lânga localitatea Duba-Yurt, de pe singurul drum care face legatura cu zona muntoasa, patru persoane au fost detinute in acest punct de control, persoane care, in perioada functionarii coridorului umanitar si in cadrul unui aranjament preliminar cu personalul punctului, au calatorit in munti pentru a-si aduce familiile si o parte din bunuri. Aceste persoane au fost conduse la Cartierul General al generalului Shamanov si au fost tinuti o perioada in pivnita cafenelei Chokhkar. Soarta lor este necunoscuta, disparând cu tot cu vehiculele lor;
- la 18 februarie 2000, trei persoane care conduceau doua autovehicule, facând parte dintr-un grup mai mare care ajuta la evacuarea ranitilor in urma bombardarii satului montan Aslanbek-Sheripovo, au fost retinuti la acelasi punct de control. O luna mai târziu, au fost gasite resturile masinilor, zdrobite de vehicule blindate si ingropate lânga postul de control. Soarta celor trei persoane nu este cunoscuta pâna in prezent.
    Circumstantele in care s-au produs arestari si motivele acestora sunt foarte neclare si arbitrare datorita retinerilor si detentiilor nediscriminatorii, precum si a lipsei dovezilor.
    Bataile, tortura si tratamentul crud folosite in cadrul sistemului filtrarii, precum si bombardamentele nediscriminatorii, determina ca acestea sa fie nu numai criminale, dar si ineficiente si contra-productive, deoarece, in loc sa determine scaderea numarului celor care activeaza in rezistenta cecena, produce cresterea numarului acestora si, pe cale de consecinta, mentinerea si escaladarea conflictului.
    Scopurile si metodele folosite in operatiunea militara desfasurata de trupele federale si natura deliberat nediscriminatorie a metodelor folosite, departe de a gasi o solutie, a generat o catastrofala deteriorare a situatiei drepturilor omului in regiune si o sporire a conflictului.