(lucrari premiate la sesiunea de comunicari stiintifice ale studentilor)
Problematica inadaptarii scolare la preadolescenti
Stud. Alina Gârleanu
1. Aspecte teoretice privind adaptarea si inadaptarea
scolara
1.1 Preadolescenta - un inceput dificil
Perioada preadolescentei reprezinta o vârsta
de mari transformari. In aceasta etapa au loc modificari corporale considerabile,
mari schimbari in sistemele biochimice, fiziologice si in comportamentul
social, Sistemul biologic devanseaza prin maturizarea sa celelalte sisteme;
astfel ca apare o disjunctie majora intre dezvoltarea biologica si cea
sociala: daca organismul fizic este matur din punct de vedere functional
pâna la inceputul adolescentei, creierul si functiile sale se maturizeaza
doar la sfârsitul acestei perioade (in adolescenta târzie).
O asemenea disparitate in dezvoltare creeaza nu de putine ori probleme.
Rolurile parentale in socializarea la aceasta vârsta sunt in descrestere,
cu deosebire in familiile in care ambii parinti lucreaza. Tinerii cu care
preadolescentul alege sa se asocieze si sa interactioneze exercita asupra
sa influente ce-i modeleaza atitudinile si comportamentele fata de scoala,
educatie, societate si sine.
Grupul de vârsta (peer group) influenteaza
conduitele vizând sexualitatea, fumatul, consumul de alcool si drog,
actele antisociale; aceasta are impact asupra dezvoltarii cognitive si
a succesului scolar. In general predomina confuzia in ceea ce priveste
rolurile vietii de adult. Preadolescentii au dificultati in a vedea in
perspectiva, cu deosebire pe termen lung. Daca la aceasta mai adaugam eroziunea
sistemului familial si a retelelor de suport si accesul facil la mecanisme,
substante si activitati ce pun in pericol viata, avem un tablou complet
al problemelor cu care preadolescentii se confrunta.
Participarea la un grup de vârsta care sa
ofere stabilitate, sentimente de afiliere si acceptare, un raspuns nevoii
de a avea relatii predictibile, pe care sa se poata baza, incepe sa devina
o prioritate la aceasta vârsta. Insasi perceptia de sine este influentata
de prezenta sau absenta relationarilor pozitive cu un astfel de grup. Un
tânar american declara: "Mai curând as fi acceptat moartea
decât respingerea celor de-o vârsta cu mine...". Aceasta declaratie
cât si realitatea concreta intâlnita in practica, au motivat
in buna parte alegerea acuta de a studia problematica inadaptarii scolare
in cadrul microgrupului de elevi.
Inainte de aceasta, trebuie abordata din punct de
vedere teoretic problematica adaptarii si inadaptarii scolare.
1.2 Adaptare versus inadaptare scolara
J. Piaget vorbea despre adaptare in termeni de asimilare
si acomodare in cadrul interactiunii om-mediu. Adaptarea este, deci,
acordul individului cu mediul (in primul rând cu mediul social
social), presupunând acomodarea optima la mediul dat si raspunsul
favorabil la solicitarile si exigentele sale.
Ce este in acest context adaptarea scolara ?
Pornind de la aceasta definitie, la care adaugam
particularitatile specifice activitatii instructiv educative, putem sa
aratam ca adaptarea scolara este data de calitatea si eficienta realizarii
concordantei relatiei dintre personalitatea elevului si cerintele scolare,
concretizate intr-un rezultat favorabil al procesului de invatamânt.
Un elev adaptat din punct de vedere scolar face
fata cerintelor educative conform disponibilitatilor sale bio- psiho- sociale,
in acord cu regulile pretinse de programa scolara. Cu alte cuvinte, acesta
si-a insusit cu succes rolul si statusul de elev.
Daca adaptarea scolara reprezinta un deziderat major,
vizat in cadrul oricarui sistem de invatamânt, inadaptarea scolara
este un fenomen de mare amploare, cu o cauzalitate si o etiologie multipla,
ce se doreste limitat si pe cât posibil controlat. Astfel, pregatirea
copilului pentru o buna adaptare la cerintele scolii se face inca din primii
ani de viata ai copilului, in familie si la gradinita (grupa pregatitoare
urmareste tocmai acest lucru), premergator, deci perioadei scolare.
Problemele de inadaptare scolara nu sunt insa apanajul
primului an de scolarizare. Desi intâlnite inca de la intrarea in
scoala, situatiile de inadaptare pot sa apara la orice vârsta de-a
lungul perioadei petrecute de elev in scoala, fiind insa mai frecvente
la tranzitia de la o etapa de scolarizare la alta (clasa I, a V-a, a VIII-a
etc.), deoarece aceste treceri necesita prin insasi natura lor, o readaptare
a elevului, la noi cerinte educative, la un alt mod de organizare al procesului
de invatamânt etc.
Pe de alta parte, tranzitia insasi este acuta in
functie de perioadele de dezvoltare ontogenetica asa cum le descrie J.
Piaget. Organizarea scolara este legata de schimbarile de dezvoltare; spre
exemplu, cresterea puberala denota apropierea tranzitiei scoala generala-liceu.
Aceasta se intâmpla deoarece pusse-urile de crestere si perioada
in care acestea se produc au o profunda influenta asupra practicii educationale.
Fenomenele de adaptare si respectiv de inadaptare
scolara pot fi recunoscute si identificate pe baza anumitor indicatori
specifici. Vor fi prezentati in continuare doar indicatorii adaptarii scolare,
deoarece acestia sunt valabili, prin inversiune, si pentru celalalt fenomen.
1.3 Indicatorii ai adaptarii scolare
Coasan (1988) prezinta in urma studiilor desfasurate
urmatorii indicatori specifici ai adaptarii scolare:
a. insusirea continutului invatamântului de catre elev, adica
a ansamblului de cunostinte pe care acesta trebuie sa le dobândeasca
din principalele domenii ale cunoasterii;
b. reusita scolara, considerata de majoritatea specialistilor drept
cel mai important si mai relevant criteriu de evaluare al adaptarii scolare
si anume calitatea rezultatelor scolare ale elevului. Ca observatie, intre
reusita scolara si adaptare exista o corelatie puternica, semnificativa,
insa inversul nu coreleaza in aceeasi masura (insucces scolar-inadaptare).
Se poate vorbi despre cazuri de insucces scolar care nu sunt insa si cazuri
de inadaptare.
c. indicatori relationali-valorici, precum:
- integrarea in grup;
- perceperea pozitiva a grupului scolar (clasa);
- perceperea pozitiva a elevului de catre grup;
- asimilarea unor valori corespunzatoare vârstei;
d. indicatori comportamentali: conduita corespunzatoare.
Din analiza acestor indicatori se desprinde concluzia
ca intotdeauna adaptarea scolara va corespunde unei situatii de randament
scolar asociat cu conformarea la normele de conduita sociala.
1.4 Etiologia fenomenului de inadaptare scolara
In ceea ce priveste factorii cauzali care pot conduce
la aparitia fenomenului de inadaptare, cercetarile din domeniu au dus la
identificarea mai multor categorii de factori. T. Kulcsar, facând
o clasificare a acestora ii imparte in felul urmator:
A. Factori interni (care tin de individ):
a. factori intelectuali de forma inteligentei scolare, aceasta reprezentând
gradul de adaptare la activitati de tip scolar;
b. factori nonintelectuali, ce tin de personalitatea copilului, de
motivatie: nivel de aspiratie, stabilitate emotionala, incredere in sine,
deprinderi, priceperi, atitudini, aptitudini, perseverenta, interes cognitiv
etc.
Putem vorbi, deci, despre factori biologici si anume
dezvoltarea normala a copilului, de rezistenta sa la solicitarile fizice
si psihice, cât si despre factori ce tin de personalitate, care este
prin insasi natura ei o conditie subiectiva. Din acest punct de vedere
este inadaptat acel elev care nu obtine performantele scontate in concordanta
cu nivelul sau de inteligenta (adaptarea scolara definindu-se in functie
de inteligenta elevului).
B. Factori externi.
a. factori pedagogici (de natura scolara );
b. factori familiali;
c. factori sociali (de exemplu, de interactiune in grupul de vârsta).
a. factorii de natura pedagogica ce intervin cauzal in aparitia
fenomenului de inadaptare sunt:
- forma de organizare a invatamântului. Analiza comparativa a
formelor de organizare clasica cu cele alternative denota diferente adaptative,
de competenta sociala ulterioara a elevilor.
- metode si mijloace didactice, mai ales adecvarea acestora la copil
si la tipul de personalitate a acestuia;
- natura cerintelor scolare, mai ales sub aspectul cantitatii apar
semne de intrebare: cât de mult i se poate cere unui elev care petrece
6-7, chiar 8 ore la scoala, astfel incât sa satisfaca si cerintele
de calitate ale activitatii scolare;
- cadrul didactic este unul din factorii cu influenta puternica asupra
fenomenului, prin:
- pregatire profesionala;
- atitudinea fata de profesiune;
- atitudinea fata de elevi etc.
Exemplu: Reactia profesorului, spre exemplu, la
abaterile de conduita ale elevului, modul in care evalueaza situatia, sunt
determinante pentru evolutia ulterioara a conflictului.
- relatiile elev-cadru didactic;
- relatiile elev-colectiv de elevi;
Exemplu: O relatie pozitiva, de acceptare si valorizare
reciproca, este mai curând corelata cu o buna adaptare scolara, cu
un comportament adecvat in scoala.
b. factorii familiali: dintre care se remarca drept cei mai
importanti
- nivelul educational-cultural al familiei. In ceea ce priveste acest
factor, o cercetare sociologica desfasurata in anii 60 in SUA, care a avut
in vedere 6500000 de elevi, a evidentiat ca mostenirea materiala, culturala
a familiei, nivelul de aspiratii al parintilor relativ la copiii lor exprima,
in primul rând, diferentele de reusita, deci si gradul de adaptare
sau inadaptare scolara. Acelasi lucru reiese si din Raportul Plowden (1967)
care sublinia din nou ca atitudinea parintilor fata de scoala si viitorul
copiilor explica discrepantele intre reusitele elevilor, nu numai variabilele
"obiective" precum: originea sociala, conditiile de viata, venitul, pregatirea
scolara si calificarea profesionala a acestora. Raportul lui Ch. Nam (1970)
arata ca numarul de studenti in tari precum Franta si Anglia este de 8:1
in favoarea celor proveniti din clasele favorizate ale societatii.
- colaborarea cu alti factori educativi si sociali. Aceasta devine
necesara din dorinta de a uniformiza directiile de actiune asupra elevului,
astfel incât acestea sa nu fie contradictorii.
c. factorii sociali, se refera, in primul rând, la:
- sistemul de relatii extrafamiliale si extrascolare intre limitele
caruia se desfasoara experienta de viata a elevului;
- influenta grupului de vârsta, efectele acestuia asupra elevului.
Aceste categorii de factori interactioneaza in sisteme
de relatii si corelatii, adevarate retele interconditionate, greu separabile,
care pot conlucra pozitiv, favorizând o buna adaptare scolara, sau,
din contra, negativ, determinând instalarea si mentinerea fenomenului
de inadaptare.
a. Pozitiv (+): duce la adaptare scolara
b. Negativ (-): duce la inadaptare
In literatura de specialitate sunt prezentate si descrise urmatoarele forme de inadaptare scolara:
- esec scolar;
- imaturitate scolara;
-inteligenta scolara de limita sau sub limita;
- instabilitatea psihomotorie si emotionala;
- tulburari instrumentale;
- tulburari de comportament;
- abandon scolar.
Dincolo de dimensiunile si perspectivele teoretice se afla insa cazurile reale de inadaptare scolara, fiecare dintre aceste cazuri având o istorie proprie. Inadaptarea este determinata de mai mult decât un singur factor cauzal. Exista diversi factori - afectivi, caracteriali, morali, familiali, sociali, pedagogici - care pot perturba echilibrul dinamic elev-scoala.
Analiza fenomenului nu este completa, insa, fara o abordare practica, pe teren, a realitatii scolare actuale, asa cum poate fi ea intâlnita intr-o scoala generala a municipiului Alba Iulia.
2. Studii de caz
Problematica investigata: inadaptarea scolara
Metode si procedee de investigatie: interviul semistructurat
si liber, observatia, ancheta sociala, studiul documentelor scolare.
Perioada: semestrul al II-lea, an scolar 2000-2001
Esantion: doua (2) microgrupuri, segregate pe sexe
Numar total de subiecti: cinci (5), doi (2) baieti si trei (3)
fete
Specificul grupurilor: asocierea in abaterile de conduita
Grupul I
Componenta: doi baieti: R.D., vârsta 13 ani;
B.V., vârsta 14 ani
S-au identificat urmatorii factori:
FACTORI ITIDIVIDUALI:
R.D.: instabilitate psihomotrica, deficit prosexic (de atentie), insolenta,
nivel de aspiratie scazut, dezinteres fata de scoala si activitatea scolara,
rezistenta scazuta la frustrare, control scazut al tendintelor si pulsiunilor
violente, tulburari de comportament.
B.V.: insolenta, lipsa de respect fata de instantele de autoritate,
dezinteres fata de activitatea scolara, nervozitate, agitatie, tendinte
de bravare (manipulate de R.D.), tulburari de comportament. In cadrul interviului
se arata retras, tacut, evaziv in raspunsuri.
FACTORI FAMILIALI:
R.D.: lipsa supravegherii parentale (orfan de mama tatal absent intreaga
durata a zilei datorita naturii locului de munca), neglijare in copilarie
datorita situatiei date, conditii materiale modeste, asteptari reduse din
partea familiei in ceea ce il priveste in plan scolar. Un frate in vârsta
de 21 ani.
B.V.: familie cu istoric violent (tatal) si cu antecedente psihiatrice
(mama), climat familial tensionat, conditii materiale modeste. Mai are
un frate (cls. a V-a) si o sora in vârsta de 20 ani. Asteptari reduse
in ceea ce priveste evolutia scolara. Se doreste calificarea minimala pentru
o meserie si intrarea in câmpul muncii.
FACTORI PEDAGOGICI:
R.D.: reusita scolara slaba, majoritatea mediilor sunt de cinci(5),
notele variind intre 2 si 7, corigenta la biologie pe semestrul I , slaba
pregatire scolara: nu a obtinut note de trecere la simularea examenului
de capacitate. Slaba integrare in grupul de elevi al clasei, perceput negativ,
respins de catre acestia. Profesorii il considera un caz irecuperabil.
Conflicte cronicizate cu acestia (RD ii considera incorecti fata de el,
mai ales la evaluare).
B.V.: reusita scolara slaba, majoritatea mediilor sunt de cinci, cu
note intre 2 si 7 situatie similara cu a lui R.D., cu diferenta ca B.V.
apreciaza conduita profesorilor ca "in general corecta" fata de el in cadrul
evaluarilor. Nu a acumulat cunostintele necesare trecerii simularii examenului
de capacitate.
FACTORI SOCIALI: Interactiunea in cadrul diadei
Profesorul diriginte declara in ceea ce ii priveste: "Cei doi formeaza
un cuplu nefericit. Singurul motiv pentru care mai sunt in scoala este
faptul ca invatamântul este obligatoriu pâna clasa a VIII-a".
In urma discutiilor reiese clar faptul ca sunt perceputi ca o unitate.
Similaritatile dintre cei doi sunt numeroase si coreleaza puternic. Spre
exemplu, numarul de absente este aproximativ acelasi: peste 90 in ambele
cazuri.
Masuri adoptate de scoala:
Acestea surprind prin ineficienta si caracterul lor unilateral. Sunt
in primul rând sanctiuni, in toate formele permise de regulamentul
scolar:
- avertismente verbale;
- chemarea parintilor la scoala;
- scaderea notei la purtare, inclusiv nota 6, pentru numar mare de
absente nemotivate si indisciplina;
- discutarea cazurilor de catre consiliul profesoral;
- implicarea politiei (!), chemata in doua rânduri pentru
"linistirea" lor. Sanctionati de catre aceasta prin acordarea a doua amenzi
pentru "tulburarea ordinii in clasa", in decembrie 2000 si in februarie
2001.
Observatie: Nu s-a luat nici o masura cu valoare adaptativa sau integrativa
( mai ales daca tinem cont de faptul ca sanctiunile au nefericitul efect
de a intari comportamentele nedorite).
GUPUL II
Componenta: trei fete : D.M., in vârsta de 14 ani;
B.M., in vârsta de 14 ani
P.C., in vârsta de 13 ani;
FACTORI INDIVIDUALI:
Fetele manifesta: dezinteres pentru scoala, valorizeaza
activitati extrascolare precum calatoriile, iesirile, frecventarea cluburilor
de disco etc., maturizare sexuala precoce, interes pentru sexul opus (au
"prieteni" in vârsta de 17 respectiv 20 de ani). Nu considera necesar
sa demonstreze ceea ce stiu sau pot in privinta activitatii scolare, declarând:
"Am putea mult mai mult, dar nu vrem!". Pregatirea pentru scoala este superficiala.
Cunoscute ca "batause", demonstreaza putine abilitati de rezolvare nonviolenta
a situatiilor conflictuale, de coping cognitiv. Declara cu usoara emfaza:
"La nervi as putea ucide un om", declaratie cu care sunt de acord toate
trei.
FACTORI PEDAGOGICI:
Reusita scolara. BM slaba - medii de 5-6, DM foarte
slaba - medii de 5 majoritar, PC mediocra - in general medii de 6.
Integrarea in clasa: relativ slaba, unele conflicte
cu colegii, fara efecte pe termen lung.
Atitudinea fata de profesori - in general, pozitiva;
probleme cu unii dintre ei datorita insolentei. Neintelegeri cronicizate
cu profesorul diriginte.
FACTORI FAMILIALI:
1. B.M. - absenta instantelor parentale mama este plecata in Italia
de 5 ani; tatal a parasit familia in 1989 când B.M. avea 3 ani. Nu
stie unde se afla acesta. Nu are frati. Locuieste cu bunica. Conditii materiale
excelente
2. P.C. - absenta instantelor parentale. Nu stie unde este tatal. Acesta
nu a locuit niciodata cu mama ei. Mama este plecata de 2 ani 6 luni in
Spania. Locuieste cu o matusa si cu familia acesteia. Conditii materiale
excelente.
3. D.M. - parinti decedati, este in tutela unei surori mai mari. Reteaua
de frati pe care ii are, capabili sa o intretina, ii permite sa oscileze
de la unul la altul, când apar probleme si tensiuni. Conditii materiale
bune.
FACTORII SOCIALI:
Influentele reciproce din cadrul grupului explica
similaritatile care exista intre ele, atât din punct de vedere valoric
cât si comportamental. Se asociaza in abaterile de la disciplina
(de exemplu, când fug de la ore, pleaca intotdeauna impreuna). D.M.
si P.C. au o istorie de incaierari cu colegii, in scoala si in afara scolii.
Petrec majoritatea timpului impreuna si in compania prietenilor.
Masuri luate de scoala:
- avertismente verbale;
- chemarea sustinatorilor la scoala;
- scaderea notei la purtare pentru absente;
- implicarea politiei, in urma unui raid in scoli, pentru a identifica
elevii care fug de la ore.
OBSERVATII
Masurile adoptate nu au avut ca efect imbunatatirea
situatiei elevilor sau a conduitei in scoala. Incercarile dirigintelui
de a fractiona, de a disocia grupurile s-au soldat cu esec, având
chiar un rol catalizator, de intarire a grupului. Absenta figurilor parentale,
nesupravegherea, dezinteresul, acordarea unui timp insuficient pregatirii
scolare, lipsa de intelegere a profesorilor fata de dificultatile si problemele
specifice vârstei, stiluri pedagogice neadecvate caracteristicilor
de vârsta, exacerbarea masurilor punitive adoptate de scoala, au
fost dintre cei mai importanti factori cauzali-explicativi identificati
in practica de teren. Niciunul dintre acestia nu este insurmontabil. Doar
indiferenta si lipsa de cunostinte a instantelor cauzale, cu rol de interventie,
ii poate face astfel.
3.Posibile efecte ale inadaptarii scolare asupra evolutiei ulterioare a individului
Dintre cele mai importante efecte negative pe care
le poate avea inadaptarea scolara, se remarca riscul parasirii precoce
a sistemului de invatamânt, inainte de a avea o calificare. In sistemul
de invatamânt american, aceasta este considerata o forma de abandon
scolar, si se cheltuiesc sume enorme pentru prevenirea si combaterea fenomenului.
La noi nu sunt resurse. Societatea nu are banii necesari pentru a dezvolta
programe care sa incerce sa provoace o schimbare pozitiva. Acesti tineri
se comporta asa cum considera ei de cuviinta, pentru ca nimeni nu le-a
oferit un model alternativ de comportare. Pentru a vorbi doar de situatia
intâlnita in teren se poate observa usor ca acesti elevi se prezinta
in fata examenului de capacitate foarte slab pregatiti. Nereusita la acest
prim examen le reduce mult lista de optiuni viitoare. In ceea ce priveste
integrarea in munca se observa ca nu au capacitate buna de a vedea in perspectiva,
raspunsul al intrebarea "Unde crezi ca vei fi peste 5 ani ?" este invariabil:
in strainatate. Scoala prin cerintele si structura ei le apare a fi incompatibila
cu ceea ce se intâmpla in câmpul muncii, aceasta fiind mult
mai atractiva decât continuarea studiilor, mai ales o munca bine
platita in strainatate. Aceasta nu necesita nici un fel de studii. Nici
un fel cunostinte scolare.
Mai mult. Când scoala este perceputa de catre
elev ca o experienta negativa, creatoare de frustrari, care aduce lovituri
puternice stimei de sine si autoperceptiei, nu este de mirare ca acesta
va cauta portite de scapare. Instinctul de autoconservare ii determina
o reactie normala de indepartare a stimulului perceput ca periculos.
Pe de alta parte sanctiunile corective aplicate
de scoala nu vor avea nici un efect daca situatia generala a acestor copii
nu se imbunatateste, aceasta deoarece problemele care stau la baza conduitelor
dezadaptative ramâne nerezolvata.
Nu de putine ori pronosticul evolutiei lor ulterioare
este incert. Stiind insa ca unele conduite care apar in perioada adolescentei
se rezolva de la sine in timp odata cu inaintarea in vârsta este
posibil ca aceasta sa fie pozitiva. Aceasta in conditiile in care societatea
le ofera in continuare oportunitati de dezvoltare.
4. Masuri alternative pentru diminuarea fenomenului
de inadaptare scolara: rezolvarea problemelor copiilor problema
Acesta este raspunsul dat de expertii in domeniu
in ceea ce priveste interventia in scoli pentru combaterea acestui fenomen.
M. Stanbak spunea despre esecul scolar ca acesta
marcheaza in primul rând din adaptarea scolii la elev. Esecul repetat
si mai sever (spun Nuttin, Andrey, J. Le. Man) pare sa favorizeze agresivitatea
conduitele dezorganizate, redresive, care la rândul lor constituie
factori inhibitori ai dezvoltarii individului cu efecte negative asupra
integrarii sale scolare.
Dintre masurile adoptate de alte state pentru prevenirea
si inlaturarea situatiilor de inadaptare scolara se remarca:
- la nivel individual:
- depistarea cauzelor insuccesului pentru combaterea inadaptarii scolare;
- interventia timpurie;
- individualizarea masurilor;
- programe de interventie individualizate;
- curriculum specific;
- reforma in scoala:
- consiliere intensiva sustinuta pentru tinerii cu probleme;
- crearea unei retele de servicii scolare;
- educatie remediatorie;
- implicarea si intarirea retelelor de suport a copilului;
- reforma in afara scolii:
- strategii de preventie a fenomenului la nivel national;
- formularea de programe scolare alternative;
- forme de educatie alternative.
Alti autori, precum Schon si Hamburg,
mai adauga la cele anterioare:
- Schon (in 1988) enumera urmatoarele posibile masuri: politici sociale
pe termen lung care sa imbunatateasca oportunitatile tineretului, interventie
sistematica timpurie.
- Hamburg (in 1986) propunea abordari actionale la nivelul grupului
de vârsta, consiliere si modelare in grup.
In urma celor prezentate, concluziile se trag singure. Fenomenul nu
tine de un singur factor cauzal. Se poate vorbi de un cerc vicios, care
se auto perpetueaza. Este, deci, necesara o interventie multidimensionala
care sa rupa acest "lant al slabiciunilor", iar rezultatele pot fi generalizate
la nivelul intregului sistem.
Amintesc, in final, ceea ce spunea imparatul Japoniei
cu referire la educatie: "Dati totul educatiei si veti avea totul!".
BIBLIOGRAFIE
BERGE, A., Copilul dificil, E.D.P., Bucuresti, 1972
BERGE, A., Defecte ale parintilor, EDP. , Bucuresti, 1967
BOROS, M., Profesorul si elevii, Ed. Gutinul, 1994
COASAN, A., VASILESCU, A., Adaptarea scolara, Ed. Stiintifica si Tehnica
, Bucuresti 1988
CRETU, C., Curriculum diferentiat si personalizat - ghid metodologic,
Ed. Polirom, 1998
CUCOS, C., Miniuna, contrafacere, simulare, Ed. Polirom, Iasi, 1997
DUMITRESCU, I., Adolescentii, Ed. Scrisul Românesc, 1980
KULCSAR, T., Factorii psihologici ai reusitei scolare, E.D.P, Bucuresti,
1978
RUDICA , T., Familia in fata conduitelor gresite ale copilului, E.D.P.,
Bucuresti, 1981
NICOLA, I., Microsociologia colectivului de elevi, E.D.P., Bucuresti,
1974
IONESCU,I., Sociologia scolii, Ed. Polirom, Iasi, 1997
MUUSS, R., coordonator , Adolescent Behavior and Society, Ed. McGraw
Hill, Inc., USA, 1990, READINGS:
Preparing for life - the critical transition of adolescence, D. HAMBOURG
The adjustment of early adolescent to school transition, D. BLYTH,
SIMMONS; S. CARLTON- FORD
Reaching out to Americas dropouts: what to do?, A. HAHN
The effects of puberal timing on body image, school behavior and deviance,
P. DUKE, L. DUNCAN.
Peer group socialisation, D.C. DUNPHY
Sequence, tempo and individual variation in growth and development
of boys and girls, age 12 to 16, J. M. TANNER