Extinderea N.A.T.O. si securitate europeana

Mr.lect.univ.drd. Teofil Ispas

    1. Evolutia procesului de largire a Aliantei

    Conceptul strategic al Aliantei adoptat la Roma in 1991, formuleaza doua obiective complementare ale extinderii: integrarea noilor membrii intr-o structura institutionala comuna si marirea fondului de securitate colectiva existent. De asemenea, se afirma ca „amenintarea unui atac simultan, pe scara larga asupra tuturor flancurilor Europene ale N.A.T.O. a fost realmente inlaturata", dar ca riscurile la adresa securitatii Europene care ramân „multiforme si multidirectionate" si ca „instabilitatile … pot proveni din serioase dificultati economice, sociale si politice, inclusiv rivalitati etnice si dispute teritoriale, cu care se confrunta multe state din Europa Centrala si de Est" (pct. 10). Prin urmare, extinderea nu reprezinta doar o aplicare a art.10 din tratat, ci diminuarea sau eliminarea unor riscuri dificil de evaluat, la dresa securitatii.
    La Bruxelles, in ianuarie 1994, s-a convenit ca, in baza parteneriatului strâns dintre aliatii nord-americani si cei europeni N.A.T.O. va participa la intarirea securitatii si stabilitatii in intreaga Europa si, prin urmare, se doreste consolidarea legaturilor cu statele democratice din Est. „Acceptam si am saluta extinderea N.A.T.O. spre statele democratice din Est, in cadrul unui proces evolutiv – tinându-se seama de dezvoltarile si de securitatea intregii Europe". Studiul asupra extinderii N.A.T.O.⁶ elaborat in cadrul Aliantei dupa aceasta reuniune si facut public in septembrie 1995, aducea ca argumente in favoarea extinderii ocazia unica de a construi o arhitectura de securitate, fara a recrea linii de separatie si avantajele apararii comune si ale integrarii in institutiile europene si euroatlantice.
    Aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est la organizatie, ar avea potrivit studiului mai multe avantaje: „stimularea reformelor democratice, inclusiv a controlului civil si democratic asupra factorului militar; consolidarea capacitatilor defensive ale N.A.T.O.; imbunatatirea relatiilor dintre statele din regiune; ameliorarea sistemului de repartizare a sarcinilor in interiorul N.A.T.O.; ameliorarea securitatii regionale in beneficiul securitatii Rusiei si a celorlalte foste state sovietice, prin ameliorarea stabilitatii europene generale; crearea unui mediu propice comertului, investitiilor si cresterii economice in Europa Centrala si de Est; sprijinirea intregii Europe pentru a deveni un partener mai puternic pentru SUA, sub aspect politic, economic si de securitate".
    Prin recomandarile sale din lucrarea „Geostrategia pentru Eurasia", Z. Brezezinski initiaza expresia „dubla extindere" si are in vedere consolidarea unui pluralism politic in Europa, intr-o prima etapa, si ulterior pregatirea unui sistem de securitate transeuroasian. „Dubla extindere" a N.A.T.O. in Europa presupune acceptarea de noi state membre din alte zone ale Europei si extinderea sarcinilor si misiunilor Aliantei peste frontierele organizatiei.
    Pâna in iulie 1997, au cerut sa adere la Alianta 12 tari (Albania, Bulgaria, R. Ceha, Estonia, Letonia, Lituania, Fosta Republica Iugoslava Macedonia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria). Cu ocazia Summit-ului de la Madrid, din iulie 1997, au fost invitate, sa inceapa convorbirile de aderare la N.A.T.O. Polonia, R. Ceha si Ungaria. La 16 decembrie 1997 se semneaza Protocolul de Aderare a celor trei tari la N.A.T.O., pentru ca la 12 martie 1999 sa se desfasoare ceremonia primirii oficiale in N.A.T.O.. Astfel, numarul statelor membre N.A.T.O. a ajuns la 19.
    Celelalte state au ramas in continuare pe lista candidatelor la o viitoare aderare. Pentru acestea a fost impus un proces de selectie nediscriminatoriu si in concordanta cu propriile interese. Solutia adoptata la summit este materializata in documentul intitulat „Planul de Actiune pentru Aderare" (MAP).

    2. Planul de Actiune pentru Aderare (MAP)

    Planul de Actiune pentru Aderare (MAP) este realizat pe baza Dialogului Individual Intensificat asupra problemelor privind aderarea si nu constituie o lista de criterii de aderare, fiind destinat sa inglobeze chestiunile pe care tarile candidate le-au declarat ele insele ca doresc sa le abordeze. Statele aspirante vor inainta programe nationale anuale, de natura individuala, in care se stabilesc obiectivele pregatirii, cu date specifice. Dezbaterile privind desfasurarea programelor vor avea loc sub forma intrunirilor anuale 19+1 de evaluare, sub auspiciile Consiliului. O agentie informativa va asigura coordonarea asistentei oferite de N.A.T.O. si de statele membre in domeniul militar/de aparare. Rezultatele monitorizarii progreselor inregistrate in domeniul programelor nationale, vor constitui subiectul unui raport intocmit anual de Alianta.
    Inainte de a continua demersurile pentru aderare, tarile candidate trebuie sa indeplineasca o serie de conditii generale:
-sa-si rezolve pe cale pasnica eventualele dispute cu alte state;
-sa-si manifeste atasamentul fata de principiul primatului dreptului si cel al drepturilor omului;
-sa-si rezolve problemele etnice sau cele teritoriale de ordin extern, inclusiv revendicarile iredentiste sau litigiile jurisdictionale de ordin intern prin mijloace pasnice in conformitate cu principiile OSCE, sa dezvolte si sa intretina relatii de buna vecinatate;
-sa stabileasca un control democratic si civil al fortelor lor armate;
-sa se abtina de a recurge la amenintarea cu forta sau folosirea ei intr-o maniera incompatibila cu obiectivele ONU;
-sa contribuie la dezvoltarea relatiilor internationale pasnice si amicale, intarindu-si institutiile libere si promovând stabilitatea si bunastarea;
-sa-si mentina deplina sustinere si angajare in EAPC si PfP;
-sa-si manifeste vointa de a promova stabilitatea si bunastarea prin libertate economica, justitie sociala si o atitudine responsabila in domeniul mediului inconjurator;

    Problematica MAP este divizata pe cinci capitole: economice si politice; militare si de aparare; resurse financiare; securitate si juridice. In fiecare capitol sunt identificate problemele care pot fi abordate si sunt evidentiate mecanismele cele mai eficiente prin care se pot derula pregatirile pentru o eventuala aderare.
    In momentul aderarii aspirantii trebuie sa indeplineasca urmatoarele:

• domeniul economic si politic:

-participarea neconditionata la apararea colectiva a membrilor Aliantei;
-asumarea costurilor si altor responsabilitati necesare asigurarii eficacitatii Aliantei;
-angajarea pentru obtinerea, cu prioritate, a consensului in problemele puse in discutie in cadrul Aliantei;
-participarea deplina la consultarile Aliantei si la procesul de decizie asupra problemelor politice si de securitate;
-angajarea si sustinerea politicii de deschidere a Aliantei, in continuare, in conformitate cu Tratatul de la Washington si cu declaratiile summit-urilor de la Madrid si Washington;

• domeniul militar si al apararii:

-sa accepte Conceptul Strategic al N.A.T.O.;
-sa asigure fortele si capacitatile necesare pentru realizarea apararii colective si a altor misiuni a Aliantei;
-sa participe cu efective in structurile militare;
-sa participe la planificarea apararii colective a Aliantei;
-sa activeze in cadrul agentiilor N.A.T.O.;
-sa sprijine in continuare PfP si sa extinda relatiile de cooperare cu tarile partenere care nu sunt membre N.A.T.O.;
-sa urmareasca standardizarea si interoperabilitatea;
 

• domeniul alocarii resurselor:

-sa aloce resurse suficiente pentru implementarea angajamentelor Aliantei;
-sa dispuna de structurile nationale necesare, care sa se ocupe de resursele bugetare;
-sa participe la activitatile cu finantare comuna ale Aliantei, potrivit cotei convenite;
-sa participe la incadrarea cu personal a structurilor Aliantei;
 

• domeniul securitatii:

-sa puna in functiune procedurile si masurile de securitate pentru protectia informatiilor, conform politicii N.A.T.O.;
-domeniul juridic:
-dupa indeplinirea procedurilor respective, vor adera la Tratatul de la Washington, precum si la celelalte acorduri si protocoale;
-legislatia interna sa fie compatibila cu practicile de implementare a cooperarii largite a N.A.T.O..

    Pentru atingerea finalitatilor specificate pâna la inceperea convorbirilor de aderare, statele candidate vor desfasura actiuni specifice domeniilor mentionate anterior.

•     Domeniul economic si politic:

-sa prezinte, sa descrie si sa motiveze punctele de vedere referitoare la modul in care sunt reflectate, in politica si practicile de aplicare specifice, dorinta si capacitatea de a respecta Conceptia Strategica a N.A.T.O., IESA, Documentul Fundamental N.A.T.O.-Rusia si Carta N.A.T.O.-Ucraina;
-sa puna la dispozitie anual informatii cu privire la starea economiei nationale, inclusiv macro-economice si bugetare, cât si evolutia politicii economice;
 

• Domeniul militar si al apararii:

-sa solicite programe care sa directioneze mai bine participarea la PfP, direct pe problemele legate de aparare;
-sa stabileasca in cadrul PARP extins si adaptat, obiective de planificare pentru pregatirea structurilor fortelor si capacitatilor disponibilizate pentru PfP, aplicate la toate structurile de forte existente;
-sa transmita documente PARP si altor tari candidate, pe care sa le invite sa participe la procesul de examinare a obiectivelor de planificare;
-sa asiste cu statut de observator sau sa participe cu efective la anumite faze ale exercitiilor militare N.A.T.O.;
 

• Domeniul resurselor:

-sa solicite, prin mecanismele N.A.T.O., inclusiv prin cele specifice PfP consultanta pentru perfectionarea structurilor, procedurilor si mecanismelor corespunzatoare fortelor nationale, astfel incât sa rentabilizeze la maxim cheltuielile de aparare;
 

• Domeniul securitatii:

-sa solicite sprijin in domeniile securitatii in materie de personal, al securitatii documentelor, securitatii industriale si informative;
 

• Domeniul juridic:

-sa examineze si sa asimileze aranjamente si acorduri conforme cu cele ce guverneaza cooperarea in cadrul N.A.T.O.;
-sa furnizeze informatii asupra legislatiei nationale existente, a masurilor preconizate pentru accederea la aranjamentele si acordurile agreate de N.A.T.O., precum si a piedicilor pe care le-ar putea ridica in calea unei integrari imediate si totale in activitatile Aliantei.

    3. Etapele extinderii, scurta prezentare politico-juridica

    Extinderea N.A.T.O. presupune un proces mult mai complicat, din punct de vedere politic si juridic, decât aplicarea propriu-zisa a art. 10 din Tratatul de la Washington. Daca in cuprinsul tratatului se specifica clar ca acesta are aplicabilitate asupra oricarui „alt stat european" (sunt excluse cele ale caror teritorii se situeaza in afara Europei), mai putin se spune insa care este momentul in care un stat european devine membru.
    Din momentul nominalizarii tarilor care vor fi invitate sa adere la N.A.T.O. si pâna in momentul aderarii efective, se vor parcurge probabil urmatoarele etape:
-inainte de nominalizarea oficiala a statelor invitate, Consiliul Nord-Atlantic decide asupra inceperii contactelor exploratorii cu acestea;
-urmeaza o notificare oficiala a angajamentului ferm de aderare la Alianta, adresata Secretarului General de catre statul in cauza. Acesta este un act unilateral formal. Odata cu notificarea angajamentului se semneaza si celelalte documente privitoare la domenii adiacente;
-formalitatile de aderare incep din momentul in care Secretarul General intra in posesia notificarii si presupune desfasurarea consultarilor detaliate in legatura cu continutul Protocolului de aderare;
-un alt pas il reprezinta formularea de catre aliati a Protocolului de aderare. Dupa ce Protocolul de aderare este formulat, urmeaza aprobarea si semnarea acestuia de catre Consiliul Nord-Atlantic;
-are loc apoi ratificarea, acceptarea sau aprobarea Protocolului de catre statele membre ale Aliantei, potrivit dispozitiilor lor constitutionale;
-o alta etapa este adresarea invitatiei oficiale, tarii candidate admise, de aderare la Tratatul de la Washington. Pe parcursul acestei etape, daca este necesar, are loc ratificarea Protocolului de aderare de catre parlamentul statului invitat sa adere;
-depunerea pe lânga guvernul SUA a instrumentelor de aderare de catre tara ce a fost oficial invitata sa adere (SUA, in calitate de depozitar primeste si pastreaza toate instrumentele, notificarile si comunicarile relative la Tratat). Este ultima etapa, juridica, necesara pentru ca aderarea sa devina efectiva.

    4. Strategia României pentru aderarea la N.A.T.O.

    4.1. Optiunea româneasca pentru integrarea in N.A.T.O. - un obiectiv strategic
    Aderarea României la structurile de securitate europene si euro-atlantice este unul din obiectivele care a intrunit consensul tuturor fortelor politice, a primit sprijinul larg al opiniei publice, a constituit si a ramas o preocupare prioritara a institutiilor statului, actiunile intreprinse in acest sens demonstrând coerenta, consecventa si continuitate.
    Integrarea României in N.A.T.O. este o problema ce apartine intregii tari, statului român si are la baza interesele economice si de aparare fundamentale. Din punct de vedere economic, România se confrunta cu riscul adâncirii ramânerii in urma, in comparatie cu noii membrii ai N.A.T.O. si ai UE. In plan militar, absenta angajamentelor ferme ale N.A.T.O. si/sau UE/UEO in asigurarea securitatii României ridica probleme serioase, in planificarea apararii pe termen mediu si lung, intrucât strategia de securitate nationala si strategia militara se sprijina pe un numar prea mare de necunoscute pentru a putea fi gestionate. Sunt motivele pentru care, singura solutie o constituie accelerarea reformei economice, politice si militare, ca mijloc de promovare a prosperitatii si de minimizare a perioadei pâna la dobândirea statului de membru cu drepturi depline al N.A.T.O. si al UE.
    Factorii determinanti pentru optiunea integrarii in N.A.T.O. au fost instabilitatea mediului de securitate, caracterizat de o crestere exponentiala a riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii nationale si nevoia unui sprijin solid in procesul de tranzitie spre o societate democratica si o economie de piata. Primele demersuri pentru accederea la calitatea de membru N.A.T.O. dateaza din 1991, iar cererea oficiala a fost facuta la 18 septembrie 1993, printr-o scrisoare a presedintelui României catre secretarul general al N.A.T.O.. Statul român a fost primul care a semnat Documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace, desfasurând din 1994 si pâna in prezent, o activitate semnificativa in cadrul acestuia. Constienta de faptul ca programul PfP si Parteneriatul Intarit nu pot constitui un substitut pentru integrare, România le-a considerat intotdeauna pasi importanti in procesul de aderare.
    Chiar daca decizia Aliantei Nord-Atlantice exprimata la Summit-ul de la Madrid (iulie 1997) de a nu include României in primul val al extinderii, alaturi de Cehia, Ungaria si Polonia, optiunea pentru integrare in structurile de securitate europene si euro-atlantice a fost mentinuta, considerându-se ca apararea si promovarea intereselor nationale, continuarea si incununarea cu succes a procesului de transformare structurala a societatii românesti si asigurarea securitatii si stabilitatii sale in noua ordine mondiala, ce se configureaza, nu pot fi realizate decât urmând aceasta cale.
    Obiectivele integrarii europene si euro-atlantice se regasesc in Strategia de Securitate Nationala a României adoptata de catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (18 iunie 1999) si Carta Alba a Guvernului. Armata României 2010, reforma si integrare euro-atlantica (decembrie 1999), documente - cadru de maxima importanta in structurarea politicii interne si externe românesti.
    Institutiile de securitate europene si euro-atlantice, suport real de stabilitate, securitate, incredere, dezvoltare si prosperitate, valorificarea pozitiei geostrategice prin dezvoltarea cooperarii regionale in centrul si sud-estul Europei, promovarea relatiilor de bunavecinatate prin forme de cooperare transfrontaliera, sprijinirea dimensiunii pan europene a OSCE si consolidarea parteneriatului strategic cu SUA (lansat in 1997) si a relatiilor cu statele membre N.A.T.O., reprezinta oportunitati pe care România isi propune sa le exploateze eficient pentru aplicarea politicii de securitate si aparare.
    In „Carta Alba a Guvernului. Armata României 2010: reforma si integrare euro-atlantica" se apreciaza ca argumentele in favoarea optiunii de integrare in N.A.T.O. si UE sunt: apartenenta geografica, istorica si prin traditie, civilizatiei si lumii europene; intreprinderea eforturilor pentru aderare la aceasta organizatie demonstreaza acceptarea si promovarea valorilor bazate pe principiile democratiei, libertatilor individuale si statului de drept; in contextul unui mediu de securitate fluid, statutul de membru N.A.T.O. si UE ofera garantii de securitate si faciliteaza efectuarea unor cheltuieli, pentru securitate si aparare mult mai reduse; integrarea inseamna un impuls puternic dat procesului de dezvoltare economica, eliminându-se astfel mare parte din riscurile de natura interna la adresa securitatii.
    Pentru sustinerea demersurilor in vederea integrarii, oferta României acopera trei dimensiuni importante: strategica, militara si economica. Importanta strategica este data de plasarea pe locul doi in rândul tarilor situate in spatiul dintre Marea Baltica si Marea Neagra, din punct de vedere al dimensiunii, potentialului demografic si economic; vecinatatea cu Marea Neagra; pozitionarea intr-un spatiu care permite intarirea flancului sudic al N.A.T.O.; faptul ca România reprezinta un factor de stabilitate intr-o zona cu potential conflictual ridicat, pe termen mediu. Din punct de vedere militar, România poate sa puna la dispozitia Aliantei toate categoriile de forte armate si participa activ la derularea programului PfP, la misiuni internationale in sprijinul pacii si la operationalizarea unor forte multinationale (Forta Multinationala de Pace din Sud-Estul Europei, CENCOOP, SHIRBRIG, BLACK SEA FOR, Batalionul româno-ungar, iar in perspectiva Batalionul româno-moldovean si Batalionul româno-ungaro-ucrainian). Oferta economica are la baza posibilitatea de a absorbi un mare volum de investitii straine, forta de munca calificata, numeroasa si ieftina, rezerve importante de resurse naturale.

    4.2. Caracteristici principale, premise si resurse
    Aderarea României la UE si la N.A.T.O. constituie un obiectiv politic de interes national. In proiectarea strategiilor de actiune pentru realizarea acestui obiectiv s-a avut in vedere un aspect foarte important, si anume raportul de interconditionare care trebuie respectat in abordarea problematicii integrarii, pentru ca o parte din criteriile de aderare, stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, existenta economiei de piata, capacitatea de asumare a obligatiilor ce decurge din calitatea de membru, se regasesc atât printre cele stabilite de UE cât si in cele fixate de N.A.T.O..
    Scopul „Strategiei pentru aderare la N.A.T.O." este de a identifica si valorifica la maxim, toate resursele, interne si externe, din toate domeniile, care „pot fi utilizate intr-un ansamblu unitar de masuri, actiuni politice si programe, a caror finalitate o constituie atingerea criteriilor pentru aderare la N.A.T.O.".⁸
    Unul din obiectivele strategiei, il reprezinta construirea instrumentelor operationale moderne, care sa permita participarea României la actiuni desfasurate sub auspiciile N.A.T.O. si care vizeaza reglementarea diferendelor internationale, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, apararea colectiva, operatiuni in sprijinul pacii, actiuni cu caracter umanitar. Se mai urmareste, de asemenea, modernizarea si restructurarea sistemului militar, asigurând astfel indeplinirea obiectivelor asumate in cadru PARP, circumscrise MAP si realizarea interoperabilitatii operationale, tehnice si administrative cu N.A.T.O. si cu fortele statelor membre.
    Strategia pentru aderare are caracter:
-unitar, pentru ca in el se contopesc toate strategiile de actiune departamentale, ale tuturor institutiilor statului cu competenta in politica de securitate;
-multidimensional, deoarece presupune angajarea unei diversitati de resurse, domenii, structuri pentru materializarea ei, prin metode si actiuni specifice;
-deschis, in sensul ca, in functie de schimbarile de mediu si de rezultatele partiale obtinute, poate suferi adaptari sau completari cu noi elemente;
-pragmatic, conferit de realismul si concretetea solutiilor si actiunilor adoptate, in raport cu timpul la dispozitie;
-national, dat in primul rând de natura telurilor urmarite si apoi de nivelul de angajare al fortelor de toate genurile, pentru transpunerea in practica.
    La baza proiectarii continutului si identificarii directiilor de actiune au stat urmatoarele elemente:
-transformarile survenite in mediul de securitate;
-gama de interese nationale fundamentale ce trebuiesc aparate si promovate;
-vointa unanima a formatiunilor politice cu privire la integrarea României in N.A.T.O. si sustinerea din partea societatii civile;
-diversificarea factorilor de risc la adresa securitatii nationale si multidirectionalitatea actiunii pentru asigurarea acesteia;
-respectarea raportului de interconditionare intre Strategia de Securitate Nationala si Strategia Militara;
-afirmarea României ca factor de stabilitate regionala si dezvoltarea raporturilor de cooperare si colaborare cu statele membre N.A.T.O. si cu structurile institutionale ale Aliantei;
-indeplinirea criteriilor stabilite prin MAP;
-respectarea angajamentelor asumate prin programele stabilite.
    Ansamblul resurselor luate in calcul au fost in primul de natura interna, apartinând indeosebi domeniului politic, diplomatic, financiar, economic si militar. In urma unui studiu de evaluare a costurilor integrarii militare, s-a ajuns la concluzia ca pentru o perioada de 10 ani, suma necesara s-ar ridica la aproximativ 3 miliarde USD, cu un nivel al cheltuielilor anuale de 272 milioane USD, din care 108 milioane USD ar reprezenta cheltuielile directe, adica aproximativ 10% din bugetul anual pentru aparare.
    Acestea sunt sume care oricum ar fi fost necesare pentru modernizarea armatei si care se impunea a fi facuta pentru realizarea unei capacitati credibile de descurajare si aparare.⁹ S-au mai avut in vedere resurse externe, alocate prin desfasurarea programelor de colaborare finantate de statele membre N.A.T.O. sau de organizatie (programul de investitii al N.A.T.O. in domeniul securitatii –NSIP, IMET, MIL-to-MIL).
 

    4.3. Directii de actiune in domeniul politic
    4.3.1. Intarirea cooperarii si colaborarii cu N.A.T.O.
    Strategia organizarii si desfasurarii relatiilor cu N.A.T.O. in perioada 1990-2000 a urmarit cu prioritate si consecventa obtinerea sprijinului politic si diplomatic pentru admiterea României in structurile de securitate.
    Pentru mentinerea pe un curs ascendent al relatiilor cu N.A.T.O., România si-a propus pentru perioada urmatoare:
-sustinerea implicarii Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) in activitati de prevenire a conflictelor, gestionare a crizelor si consolidare a pacii, cooperând in acest sens cu OSCE si alte organizatii cu atributii in domeniul securitatii;
-adaptarea la cerintele Programului Individual de Parteneriat, corespunzator obiectivelor de interoperabilitate stabilite de catre Alianta;
-continuarea participarii la Parteneriatul pentru Pace Intarit in scopul atingerii criteriilor de performanta cerute de calitatea de membru;
-utilizarea Dialogului Individual Intensificat ca modalitate principala de informare reciproca si pregatire;
-elaborarea unei noi reglementari si proceduri privind stationarea trupelor straine pe teritoriului românesc, pe baza experientei acumulate, prin semnarea cu statele membre N.A.T.O. a Acordului pentru Statutul Fortelor Armate (Status of Forces Agreement-SOFA, din 3 octombrie 1995);
-implicarea activa in activitatile Grupului de Coordonare Politica (PCC) destinate stabilirii liniilor politice directoare pentru operatiunile desfasurate sub egida N.A.T.O.;
-analiza si evaluarea, prin reprezentantii MAE si MAPN in Comitetul Director Politico-Militar, Programului Individual de Parteneriat (IPP) si parcurgerea celui de al treilea ciclu al Procesului de Planificare si Analiza a Fortelor (PARP);
-elaborarea unor proiecte concrete, corespunzatoare cerintelor integrarii, pentru planificarea concreta a resurselor alocate prin Programul de investitii al N.A.T.O. in domeniul securitatii (PINS);
-amplificarea relatiilor de colaborare cu Directoratul pentru Gestionarea Crizelor si Operatiilor, in perspectiva constituirii in România a unui Centru Regional de Management al Crizelor.
    In cadrul EAPC România actioneaza in domenii cum ar fi: securitatea in Sud-Estul Europei, gestionarea situatiilor de criza, controlul armamentelor, zadarnicirea proliferarii armelor de nimicire in masa, combaterea terorismului international, planificarea apararii si bugetului, controlul democratic si civil asupra fortelor armate, educatia si instruirea (in aceasta directie s-a infiintat la Brasov centrul regional pentru Managementul Resurselor pentru Aparare, iar Centrul Regional de Pregatire de Stat Major româno-britanic a fost acceptat ca Centru Regional de Pregatire PfP).
    In continuare se are in vedere si extinderea prezentei militare românesti in structurile militare ale Aliantei. Sectiunea Militara a Misiunii României la N.A.T.O. are in compunerea sa sapte consilieri militari/civili a caror activitate cuprinde : aspectele politico militare ale PfP si PARP; politica de aparare; planificarea apararii; inzestrare, infrastructura si logistica; managementul crizelor. Reprezentanta Militara a Statului Major General are in compunere un numar de sapte experti militari, din care doi sunt in actualul Birou Reprezentanti Militari Români pe lânga Celula de Coordonare a Parteneriatului (PCC).
    In cadrul Dialogului Individual Intensificat România-N.A.T.O. se urmaresc:
-in plan politic-demonstrarea hotarârii tarii noastre de a depasi stadiul de partener activ si de a se integra cât mai repede in Alianta;
-in plan militar-pregatirea armatei ramâne in cadrul MAP prin participarea intensa la PfP in vederea integrarii.
    Domeniile prioritare ale componentei militare a Dialogului Individual Intensificat România-N.A.T.O. sunt:
-redimensionarea si restructurarea armatei;
-organizarea Fortei de Reactie Rapida;
-interoperabilitatea armatei cu fortele N.A.T.O.;
-capacitatea de comunicare si conducere a fortelor, capacitatea de a primii intariri;
-restructurarea sistemului logistic;
-realizarea controlului civil asupra fortelor armate;
-participarea cu state majore si unitati la exercitiile in cadrul PfP Intensificat;
-pregatirea de elemente de comanda, stat major si operative, integrabile in viitoarele structuri de tip CJTF;
-sprijinul militar acordat de tarile membre pentru pregatirea integrarii;
-managementul resurselor umane;
-dezvoltarea relatiilor militare bilaterale cu statele membre ale Aliantei;
-pregatirea fortelor si participarea la misiuni internationale de mentinere/sprijin al pacii;
-planificarea si asigurarea bugetara a apararii;
-cooperarea militara regionala.

    4.3.2. Participarea la structurile de cooperare subregionale
    România participa la formele de cooperare subregionala de genul trilateralelor menite a crea punti de prosperitate economica si securitate in Europa Centrala si de Est: România-Polonia-Ucraina, România-R. Modova-Ucraina, România-Bulgaria-Grecia, România-Bulgaria-Turcia, România-Ungaria-Austria.
    In cadrul Cooperarii Economice a Marii Negre (The Black Sea Economic Cooperation) organizatie regionala institutionalizata la diverse nivele, România actioneaza in scopul cooperarii pe multiple planuri intre statele membre. Participa, de asemenea, la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei (The Southeast European Cooperation Initiave-SECI) ce reuneste tari balcanice si central europene. Mai pot fi enumerate:
    Initiativa Europei Centrale (The Central European Initiative-CEI) grupare care reuneste 16 state si in care se discuta si se adopta decizii politice importante pentru aceasta zona;
    Acordul/Aria Central-Europeana de Comert Liber (The Central European Free Trade Agreement/Area- CEFTA), ce are ca scop intarirea legaturilor comerciale intre statele membre, inlaturarea barierelor vamale si crearea premiselor pentru integrarea in UE;
    Cooperarea Balcanica/Sud-Est Europeana (The Balkan/ South-Eastern European Cooperation);
    Forta Multinationala de Mentinere a Pacii in Sud-Estul Europei/Brigada Sud-Estul Europei;
    Forta Marii Negre (BLACK SEA FOR).
    In diverse stadii de realizare se gasesc proiecte de colaborare militara:
    Cooperarea in domeniul mentinerii pacii a tarilor din centrul Europei (CENCOOP) la care participa Austria, România, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Elvetia si R.Ceha;
    Colaborarea militara in centrul si sud-estul Europei(GENCOOP) lansata in octombrie 1997 la Sofia;
    Batalionul Româno-Ungar de Mentinere a Pacii;
    Batalionul de Geniu Ungaro-Româno-Ucrainian;
    Batalionul Mixt Româno-Moldovenesc.
    Modul de operare in relatiile subregionale este completat cu cooperarile transfrontaliere de tipul euro-regiunilor, care implica o participare „ de jos in sus". România participa la urmatoarele euro-regiuni: Prutul de Sus (România, Moldova, Ucraina), Dunarea de Jos (România, Ucraina, Moldova), Carpatica (Ungaria, Slovacia, Polonia, Ucraina si România) si Dunare-Mures-Tisa.
    Aceasta accentuare a dimensiunii subregionale a politicii de securitate nu poate fi un substituit al integrarii europene si euro-atlantice, dar poate deveni un instrument vital, factor de dinamizare a integrarii si generator de securitate, mijloc de prevenire a unei noi divizari a continentului.

    4.3.3. Politica de buna vecinatate
    Asezarea pe baze noi, in concordanta cu noile caracteristice ale matricii geopolitice regionale si mondiale, a relatiilor cu tarile vecine a devenit unul din obiectivele primordiale ale politicii externe românesti. Acest lucru este reflectat de preocuparile pentru negocierea si incheierea unor tratate de baza, de colaborare, de cooperare si buna vecinatate cu aceste state. Tratatele de baza incheiate cu Bulgaria, R. F. Yugoslavia, Ungaria, Ucraina si Moldova au transformat statul român intr-un adevarat pilon de securitate si ancora de stabilitate a regiunii.
    Problema incheierii Tratatului de baza cu F.Rusa ramâne o prioritate a politicii externe românesti pentru a fundamenta un nou tip de relatii intre cele doua state, care sa permita inlaturarea oricaror suspiciuni ca intrarea României in Alianta Nord-Atlantica ar constitui o amenintare la adresa unui stat, sau chiar la adresa Rusiei.
    4.3.4. Dezvoltarea relatiilor bilaterale cu statele membre N.A.T.O.
    Pentru a asigura succesul actiunilor de integrare, România isi propune:
-sa intensifice colaborarea in cadrul Parteneriatului Strategic cu SUA, liderul Aliantei;
-sa initieze noi programe de cooperare in cadrul Parteneriatului Strategic cu Italia, relatiilor speciale cu Franta si mecanismelor de cooperare politica si militara cu Germania si M. Britanie;
-sa obtina sprijinul statelor din „flancul latin" al N.A.T.O. pentru formularea unei decizii favorabile României;
-sa amplifice cooperarea si colaborarea cu Grecia si Turcia;
-sa dezvolte cooperarea cu cele trei state care au fost primite in N.A.T.O. in primul val, pentru a putea utiliza experienta acestora in cadrul procesului de integrare si a obtine sustinerea lor.

    4.4. Directii de actiune in domeniul militar
    4.4.1. Intarirea controlului civil democratic asupra fortelor armate
    Actiunile intreprinse in aceasta directie vizeaza in principal:
-sporirea numarului de specialisti civili care ocupa functii de conducere la nivelul directiilor centrale si sporirea atributelor acestora;
-imbunatatirea Legii de Organizare si Functionare a Ministerului Apararii Nationale, accentuându-se pe elemente de planificare politica a apararii;
-eficientizarea procesului de planificare prin trecerea la o planificare multianuala a apararii;
-perfectionarea celor care vor ocupa functii civile de conducere in cadrul Colegiului National de Aparare sau prin cursuri similare in strainatate;
-evaluarea stadiului implementarii principiilor controlului civil asupra fortelor armate, a stadiului procesului de reforma si a nivelului atingerii standardelor medii ale Aliantei.

    4.4.2. Participarea la Programul de Parteneriat pentru Pace
    Participarea României la Parteneriatul pentru Pace este o etapa de tranzitie pâna in momentul integrarii sale in Alianta. Cadrul general al PfP constituie de fapt un program detaliat de Parteneriat Individual care vizeaza implementarea procedurilor actionale in context multinational specifice operatiunilor de mentinere a pacii si inlesnirea transferului valorilor democratice occidentale.
    Principalele misiuni la care au participat forte românesti au fost SFOR din Bosnia-Hertegovina (1996), UNAVEM din Angola (1997-1999) si ALBA din Albania (1997).
    Elementul major al PfP, pe baza caruia se identifica, pregatesc si evalueaza fortele, mijloacele si facilitatile puse la dispozitie pentru participarea la misiuni alaturi de N.A.T.O. este Procesul de Planificare si Analiza (PARP) initiat in decembrie 1994. PARP se desfasoara pe cicluri de lucru si urmareste atingerea unor obiective de interoperabilitate prin schimb de informatii intre parteneri si aliati, prin consultanta oferita de specialisti N.A.T.O..
    Primul ciclu PARP (1995-1997) s-a incheiat cu realizarea partiala a 19 obiective de interoperabilitate din cele 20 propuse de Alianta statelor partenere. Pentru al doilea ciclu PARP (1997-1999) România si-a asumat atingerea a 44 obiective de interoperabilitate. Activitatile circumscrise Planului de Actiune pentru Aderare (MAP) elaborat de N.A.T.O. in 1999, cele din cadrul Programului Individual de Parteneriat si indeplinirea celor 10 Obiective Initiale de Parteneriat (Initial Partnership Goal) asumate de România in cadrul PARP extins si adaptat (ciclul III al PARP-ului) au ca scop pregatirea pentru aderare, in spiritul prevederilor Noului Concept Strategic al Aliantei. In functie de asigurarea resurselor financiare România a disponibilizat forte, tehnica de lupta si alte facilitati in cadrul PfP pentru misiuni de mentinere si impunere a pacii, misiuni de cautare si salvare, misiuni umanitare.
    Conform Programului Individual de Parteneriat intre România si N.A.T.O. in anul 1994 au avut loc 60 de activitati din care 4 au fost exercitii, in anul 1995 sau desfasurat 145 de activitati, din care 8 au fost exercitii, 2 in România. Anul 1996 a inclus 385 de activitati, din care 12 exercitii, 2 la noi in tara, iar in 1997-580 de activitati din care 18 exercitii, 3 desfasurându-se in România. In 1998 sau desfasurat 772, din care 21 de exercitii, 1 având loc in tara noastra. Aceste actiuni au facilitat: sustinerea demersurilor, in plan politic, pentru integrare; cresterea nivelului general de pregatire a cadrelor in folosirea procedurilor de stat major si a limbajului operational N.A.T.O.; familiarizarea personalului armatei cu aspecte operationale si logistice ale implementarii conceptului CJTF in cadrul operatiunilor in sprijinul pacii; cresterea nivelului de interoperabilitate operationala si tehnica N.A.T.O. a unitatilor si marilor unitati puse la dispozitia PARP; insusirea terminologiei si procedurilor de comanda, control, comunicatii si sprijin logistic.
    Primul exercitiu comun in cadrul PfP la care a participat o subunitate din România (pluton) a fost „Cooperative Bridge - 94", din Polonia, intre 7-15 septembrie, la care au participat 13 tari. Tara noastra a gazduit urmatoarele aplicatii N.A.T.O./PfP importante: "Cooperative Determination-Sibiu 95" (10-15 septembrie); "Cooperative Partner-Constanta 96" (21-27 iulie); "Cooperative Key- Bucuresti 96" (14-18 octombrie); "Cooperative Determination- Sibiu 97" (1-14 noiembrie); "Cooperative Rescue- Brasov 97"; "Cooperative Support-97" si "Rescue Eagle-97" la Constanta, "Cooperative Determination- Bucuresti-99".
    Cea mai importanta participare româneasca cu trupe in afara teritoriului national a fost la "Strong Resolve-98". Exercitiul s-a desfasurat cu participarea unor forte multinationale interarme, organizat de doua comandamente majore N.A.T.O., SACEUR si SACLANT., in perioada 9-21 martie. Obiectivele propuse de partea româna au fost: probarea capacitatii de a proiecta forte pentru actiuni desfasurate in teatre de operatii situate la distante mari fata de locul de dislocare; desfasurarea fortelor nationale sub controlul operational multinational dupa proceduri standard de operare N.A.T.O.; desfasurarea unor actiuni cu folosirea tehnicii si mijloacelor din dotarea altor armate; verificarea compatibilitatii mijloacelor de comunicatii proprii cu cele N.A.T.O.; desfasurarea lucrului in echipa in compartimente multinationale.
    Facilitatile oferite de România in Cadrul Parteneriatului Operational, in perspectiva anului 2005 sunt:
-pe teritoriul national – 3 brigazi mecanizate, 1 brigada de tancuri, o brigada de vânatori de munte, unitati si mari unitati de sprijin de lupta si logistice, 4 poligoane de instructie, trageri si aplicatii pentru esaloanele companie si batalion, 2 poligoane de antrenament pentru vânatori de munte, 1 poligon instructie si antrenament NBC, 4 aerodromuri militare;
-in afara teritoriului – 1 brigada aeromobila, o flotila de transport aerian, unitati de infanterie, vânatori de munte, parasutisti si structuri de sprijin de lupta si logistica.
    Incepând cu 1999 fortele puse la dispozitie de România in cadrul PARP, pentru exercitii si misiuni N.A.T.O. si/sau UE sunt:
-pentru operatiuni de sprijin al pacii – 4 batalioane de infanterie, un batalion geniu, o companie politie militara, o companie vânatori de munte, un detasament transport aerian cu 3 avioane C-130B, un batalion operatiuni speciale, o companie operatii speciale, un grup scafandrii, un spital de campanie, un detasament deminare, un detasament aprovizionare CL, un detasament protectie civila;
-pentru exercitii PfP – un comandament de brigada mecanizata,, o companie cercetare, un batalion transmisiuni, o escadrila de aviatie vânatoare-bombardament MIG21 LANCER, si celelalte forte pentru operatiuni de sprijin al pacii.
    Participarea activa a României, in viitor, la activitatile PfP va contribui la realizarea urmatoarelor obiective: cresterea nivelului general de pregatire a cadrelor in privinta folosirii procedurilor de stat major si a limbajului operational N.A.T.O.; familiarizarea personalului armatei cu noile aspecte operationale si logistice ale implementarii conceptului CJTF in operatiuni in sprijinul pacii; instruirea subunitatilor si ofiterilor de stat major pentru participarea la misiuni de mentinere a pacii, cautare-salvare si ajutor umanitar; ameliorarea nivelului de interoperabilitate operationala si tehnica cu N.A.T.O. a unitatilor si marilor unitati la dispozitia PARP; insusirea terminologiei si procedurile de comanda, control, comunicatii si de sprijin logistic.
    Activitatile si exercitiile in cadrul PfP se vor derula pe baza urmatoarelor directii: sporirea complexitatii exercitiilor; cresterea capacitatii de participare la operatii de tip CJTF; pregatirea si inzestrarea fortelor pentru misiuni de management a crizelor civile si militare; pregatirea pentru a raspunde cerintelor impuse de participarea României la dialogul individualizat „19+1". Domeniile de cooperare in cadrul PfP sunt: aparare antiaeriana; managementul/controlul spatiului aerian; Consultatii, Coamanda si Control, inclusiv Sisteme de Comunicatii si Informatica; planificarea urgentelor civile; managementul crizelor; Planificarea Apararii si Bugetara; Politica/Strategia de Aparare; Planificarea, Organizarea si Managementul Programelor Nationale de Inzestrare pentru Aparare si Cooperare Internationala in Domeniul Armamentelor; structuri de aparare; infrastructura militara; mentinerea pacii; aspecte operationale, materiale si administrative ale standardizarii; invatamânt, pregatire si doctrina militara; logistica; servicii medicale; pregatire lingvistica; planificarea, organizarea si managementul cercetarii stiintifice si tehnologice in domeniul apararii.

    4.4.3. Realizarea interoperabilitatii cu fortele N.A.T.O.
    Standardizarea, din punctul de vedere al Aliantei, este procesul de elaborare, armonizare si implementare a standardelor in scopul dezvoltarii capacitatilor militare. Ea se extinde pe patru paliere:
-interoperabilitatea – capacitatea sistemelor, unitatilor si fortelor de a furniza servicii catre si de a accepta servicii de la alte sisteme, unitati sau forte si de a folosi aceste servicii, astfel schimbate, spre a opera eficient impreuna;
-compatibilitatea – nivelul minimal, se refera la capacitatea a doua sau mai multe elemente de a opera impreuna, fara a se perturba reciproc;
-intersanjabilitatea – nivelul la care doua sau mai multe elemente se pot substitui reciproc fara modificari structurale si functionale majore;
-comunitatea – nivelul la care elementele componente ale sistemului folosesc aceleasi doctrine, echipamente, proceduri.
    Trei din angajamentele asumate in cadrul PfP sunt legate de realizarea interoperabilitatii cu structurile militare ale Aliantei:
-mentinerea capabilitatii si a disponibilitatii de a contribui, in functie de consideratiile constitutionale, la operatiuni sub egida ONU si/sau OSCE;
-dezvoltarea de relatii militare cooperante cu N.A.T.O., in scopul planificarii antrenamentelor si exercitiilor comune pentru intarirea capacitatii de a intreprinde misiuni de mentinere a pacii, salvare-evacuare, umanitare;
-dezvoltarea pe termen lung de forte care sa poata opera cu cele ale membrilor Aliantei.
    In cadrul PfP, realizarea interoperabilitatii a fost legata inca din 1995 de Procesul de Planificare si Analiza a Parteneriatului (PARP). Cel de al treilea ciclu PARP este unul extins care se aseamana cu planificarea apararii N.A.T.O. (primele doua au fost analizate anterior si se regasesc in anexa). Noile proceduri PARP propun un set de obiective, numite Obiective Initiale de Parteneriat (IPG) si inlocuiesc pe cele de interoperabilitate, continuându-le. Sunt stabilite pe o perioada de 6 ani si abordate anual România si-a asumat in prima faza 8 din Obiectivele Initiale de Parteneriat (Initial Partnership Goals- IPG) si la recomandarea delegatiei N.A.T.O. le-a completat cu inca doua.
    MApN considera ca efortul pentru realizarea interoperabilitatii trebuie concentrat pe urmatoarele directii (Carta Alba a Guvernului):
-realizarea PG si IPG asumate in cadrul PARP extins si adaptat, in functie de resurse si prioritati (structuri de conducere, unitati din FRR, unitati destinate misiunilor multinationale, elemente de infrastructura pentru misiuni),
-profesionalizarea cadrelor prin cresterea si/sau perfectionarea instruirii in tara si/sau strainatate;
-perfectionarea instruirii trupelor prin adoptarea procedeelor si standardelor de instruire N.A.T.O., pentru indeplinirea misiunilor in cadrul unor structuri operative de tip CJTF;
-pregatirea integrarii sistemului informational al armatei cu cel al Aliantei, din punct de vedere tehnic si procedural;
-realizarea unui nou sistem de planificare a apararii dupa principiile N.A.T.O.;
-elaborarea unor programe de inzestrare cu tehnica compatibila celei din dotarea Aliantei, prin modernizarea celei existente si prin noi achizitii.
    Domeniile prioritare pentru realizarea interoperabilitatii cu structurile militare ale N.A.T.O. sunt: pregatirea si instruirea personalului pentru indeplinirea unor misiuni de tip CJTF de sprijin al pacii, cautare/salvare si/sau umanitare sub comanda N.A.T.O. sau UE; comanda, controlul, comunicatiile, computerele si informatiile (C4I); apararea antiaeriana.
    Stabilirea unitatilor si elementelor de infrastructura din totalul celor nominalizate initial pentru ciclul II PARP, completate cu cele cuprinse in IPG, care vor constitui urgenta intâi, se va face pe baza : locului si rolului in cadrul dispozitivului strategic si operativ; misiunile la pace si razboi; incadrarea cu personal instruit de N.A.T.O.; inzestrarea cu tehnica de lupta performanta. Unitatilor li se vor stabili PG potrivit „Sarcinilor Comandamentelor Majore ale N.A.T.O. pentru Interoperabilitate" – MNC TASK FOR INTEROPERABILITY (MTI) in functie de bugetul alocat si dupa o planificare riguroasa, pe misiuni, in timp.
    Prioritatile avute in vedere la asigurarea resurselor bugetare, planificarea si gestionarea acestora pentru atingerea PG si IPG sunt modernizarea si/sau achizitionarea de tehnica de lupta moderna in special in domeniul C3isi pregatirea si instruirea personalului prin cursuri si aplicatii, in tara si strainatate. Imbunatatirea elementelor de infrastructura este prevazuta a se realiza prin finantarea din fonduri N.A.T.O., in cadrul Programului N.A.T.O. pentru Investitii in Domeniul Securitatii (N.A.T.O. Security Investment Programme – NSIP). Sunt vizate echiparea celulelor tarilor partenere de pe lânga structurile N.A.T.O. cu mijloace de comunicatii si infiintarea unor celule similare in capitalele tarilor partenere, dotate cu acelasi tip de mijloace de comunicatii. România a mai propus dezvoltarea Centrului Regional de Instruire prin Simulare de la Ploiesti; completarea facilitatilor de interoperabilitate pentru Aeroportul Timisoara – Gearmata; infrastructura de instruire prin simulare pentru operatorii radar, controlul traficului aerian, Centrul de Operatii pentru Asigurarea Suveranitatii Aeriene (ASOC)

    4.4.4. Relatiile militare cu statele membre N.A.T.O. si cu partenerii
    Cooperarea militara internationala a armatei României are stabilite ca obiective majore: promovarea intereselor de securitate; asigurarea din punct de vedere militar, a conditiilor necesare aderarii la structurile Aliantei; sprijinirea prin operatiuni de colaborare bi si multilaterale, a indeplinirii programelor de restructurare si modernizare a armatei române; edificarea unor raporturi militare de buna vecinatate cu statele din Europa Centrala si de Est; intensificarea cooperarii cu celelalte state partenere participante la programul Parteneriatului pentru Pace.
    In planul relatiilor de colaborare militara multilaterala, directiile de realizare a obiectivelor vor viza in continuare:
    participarea la reuniunile EAPC, desfasurate la nivelul ministrilor apararii si sefilor statelor majore generale;
    participarea la activitatile militare pe linia Tratatului CFE, aplicarii acordului multilateral „Cer Deschis" si implementarii masurilor de crestere a increderii si securitatii pe continent;
    participarea cu efective la constituirea de catre N.A.T.O. a structurilor multinationale de mentinere a pacii sau de tip CJTF;
    perfectionarea pregatirii cadrelor prin participarea la cursuri de pregatire, perfectionare organizate in institutii de invatamânt apartinând tarilor membre.
    Pentru România, cooperarea militara subregionala multilaterala, a insemnat:
-efectuarea schimburilor de informatii si experienta, in domeniul militar, in scopul pregatirii comune pentru integrare;
-participarea la Forta Multinationala de Pace din Sud-Estul Europei (MPF-SEE) alaturi de Bulgaria, Grecia Turcia, Italia, Macedonia, Albania;
-participarea la constituirea unei forte multinationale pentru operatiuni in sprijinul pacii, in cadrul Initiativei de Cooperare Central-Europeana (CENCOOP), din care mai fac parte Austria, Elvetia, Slovacia, Slovenia si Ungaria;
-anuntarea prezentei cu forte in cadrul Brigazii Multinationale cu Capacitate de Lupta Ridicata a Fortelor ONU in Asteptare (SHIRBRIG);
-participarea la negocierilor privind proiectul de constituire a Grupului de Cooperare Navala in Marea Neagra (BLACK SEAFOR), cu Bulgaria, Georgia, F. Rusa, Turcia si Ucraina.
    In directia dezvoltarii relatiilor de colaborare militara bilaterala, România are in vedere:
-incheierea acordurilor de colaborare militara bilaterala la nivel guvernamental;
-incheierea acordurilor bilaterale in scopul cresterii increderii si transparentei in planificarea si desfasurarea activitatilor militare;
-constituirea de unitati mixte de mentinere a pacii;
-participarea la activitati comune de pregatire in cadrul programului PfP;
-cooperarea in domeniul mentinerii pacii si gestionarii crizelor;
-participarea pe baza de reciprocitate a cadrelor la studii si activitati de cercetare stiintifica, schimburi de experienta;
-cooperarea pentru modernizarea si productia unor categorii de tehnica si echipamente militare.
    In cadrul relatiilor de colaborare militara bilaterala, un loc important il ocupa parteneriatele strategice dezvoltate cu armatele SUA, Frantei si Italiei.
    Grupul Bilateral de Lucru România - SUA are drept scop coordonarea parteneriatului strategic cu aceasta tara. Principalele programe de asistenta militara oferite de SUA sunt:
    Programul de contacte MIL-to-MIL in cadrul caruia s-au desfasurat peste 850 de activitati din domeniul perfectionarii structurilor militare, planificarii, pregatirii si instruirii Fortelor de Reactie Rapida, managementul resurselor pentru aparare, protectie NBC, retelelor informatice pentru C3I (functioneaza din 1993);
    Programul International de Invatamânt si Instruire Militara (IMET) pentru care partea americana a alocat numai in 1998 peste 1 miliard USD; deschis in anul 1992, a facilitat participarea la cursuri de limba engleza, de pregatire a ofiterilor de stat major pentru structurile multinationale, instruire pentru operatiuni speciale, instruire in controlul traficului aerian;
    SUA au pus la dispozitia României incepând cu 1996 sume anuale de peste 10 milioane USD, pentru achizitionarea in cadrul programului „Initiativa de la Varsovia" de echipamente si aparatura performanta si pentru acoperirea unor parti din costurile participarii României la activitati PfP.
    Relatiile de cooperare si colaborare cu armatele statelor membre N.A.T.O. sau partenere au constat in:
-participarea din 1992, a peste 75 de cadre militare la cursuri de perfectionare in Marea Britanie si infiintarea in 1997 la Bucuresti a Centrului Regional de Pregatire româno-britanic cu ajutor financiar si material al guvernului britanic;
    Germania a oferit gratuit 43 sisteme de aparare antiaeriana autopropulsate de tip GEPARD, iar de programul german „Ajutor in Pregatirea Militara" au beneficiat peste 100 de persoane, cadre militare si personal civil;
-actiuni cu caracter practic-aplicativ desfasurate in cooperare cu armata Frantei in domeniul pregatirii pentru lupta, exercitii efectuate in comun cu subunitati de vânatori de munte, geniu, parasutisti, exercitii navale de tip PASSEX si de cooperare tehnico-militara;
-peste 250 de activitati desfasurate in comun cu armata Turciei din domeniul pregatirii pentru lupta, al politicii de aparare si al inzestrarii;
    134 de activitati desfasurate cu armata Olandei, 162 de activitati cu armata Greciei, 55 de activitati cu Canada, 345 de activitati cu Ungaria, 65 de activitati cu Spania, 37 de activitati cu Portugalia, 17 activitati cu Norvegia, 78 activitati cu Belgia, 120 cu Cehia, 101 cu Polonia.

    4.4.5. Participarea la misiuni de mentinere a pacii
    La 1 februarie 1991 România a notificat Secretarului General ONU fortele disponibile pentru operatiuni de mentinere a pacii (personal si echipamente), iar in 1995 a fost comunicat acordul de a participa la sistemul de aranjamente stand - by.
    In prezent, România dispune de 4 batalioane de infanterie, un batalion de geniu, o companie de politie militara, un spital militar de campanie si o companie de protectie civila, destinate participarii la misiuni de mentinere a pacii si sprijin umanitar. România a participat pâna acum, in functie de solicitarile primite, la urmatoarele operatiuni:
-pe timpul razboiului din Golf, cu Spitalul Chirurgical de Campanie nr. 100 dislocat la Al Jubayl (Arabia Saudita) cu un efectiv de 384 militari si 200 paturi, in perioada 20.02-20.03.1991, in compunerea unei brigazi logistice britanice, din Forta Multinationala de Pace;
-la misiunea de observatori din R. Moldova cu un grup de observatori militari, alaturi de R. Moldova, F. Rusa si Ucraina, in zona localitatii TIGHINA (cu un efectiv de 24 ofiteri) in perioada mai 1992-februarie 1993;
-la Operatiunea Natiunilor Unite din Somalia (UNOSOM II), cu un Spital Militar de Campanie (236 militari si 50 paturi) dislocat la Mogadishu in perioada 06.07.1993-26.10.1994;
    Misiunea de Asistenta a Natiunilor Unite pentru Rwanda (UNAMIR), un grup de 5 observatori militari in perioada 06.03-16.04.1994;
    Misiunea de Verificare a Natiunilor Unite pentru Angola III (UNAVEM III), pentru care a destinat:
- un Spital de Campanie (militari si 40 de paturi) dislocat la Viana in perioada 01.06.1995-30.05.1997;
- o grupa de ofiteri si subofiteri de stat major ( 31 de militari) in perioada 01.04.1995-05.06.1997, in cadrul comandamentelor de la LUANDA, MENONGUE, LUBANGO, SAURIMO si UIGE;
- un batalion de infanterie (758 militari) dislocat la LUBANGO, LOBITO, CHIEUMA si N GOVE in perioada octombrie 1995- iunie 1997;
-la Forta Multinationala de Protectie pentru Albania cu Detasamentul Tactic „Sfântul Gheorghe" (391 de militari) dislocat la GIROKASTER si TEPELENE, precum si cu o grupa de stat major din 10 ofiteri in structura de comanda a operatiunii „ALBA" precum si o grupa de stat major din 10 ofiteri in structura de comanda a operatiunii „ALBA" condusa de Italia in perioada aprilie-iulie 1997;
    Forta de Implementare a Pacii (IFOR) Forta de Stabilizare a Pacii (SFOR) in Bosnia-Hertegovina condusa de N.A.T.O.; a participat cu batalionul 96 geniu (200 militari) dislocat in localitatea Zenica, in perioada 08.03-01.11.1996, subordonat Corpului Aliat de Reactie Rapida (ARRC) pentru activitati de deminare, reparatii de drumuri si poduri, constructii si reparatii de cladiri; ulterior in perioada 01.11.1996-22.06.1998 a participat la misiunea SFOR cu 180 militari, cu o grupa de 3 ofiteri de stat major in cadrul Comandamentului Fortelor Terestre Aliate din Europa Centrala si cu un detasament de aprovizionare cu carburanti-lubrifianti;
    Sunt in curs de desfasurare:
    Misiunea de Observare a Natiunilor Unite pentru Irak si Kuweit (UNIKOM), din aprilie 1991 cu 7 observatori militari;
    Misiunea de Administrare Interimara a ONU in Kosovo (UNMIK) si Forta de Protectie din Kosovo (KFOR);
    Misiunea post-SFOR in Bosnia-Hertegovina condusa de N.A.T.O., incepând din 22.06.’98 cu B.96 Ge. (166 militari), un pluton politie militara, 2 aeronave militare de transport C-130H, 3 ofiteri de stat major si un detasament de transport carburanti-lubrifianti (10 militari);
    Constituirea si utilizarea fortelor românesti de mentinere a pacii si ajutor umanitar se caracterizeaza prin:
-angajarea numai in operatii autorizate de ONU si/sau OSCE, cu aprobarea parlamentului, iar in anumite conditii si la operatiuni de mentinere a pacii;
-pregatirea din timp de pace a fortelor special destinate pentru participarea la astfel de misiuni;
-fortele pregatite pentru misiuni de mentinere a pacii cu participare internationala au si misiuni bine definite in structura de forta nationala;
    România isi rezerva dreptul de a controla fortele sale pe timpul indeplinirii misiunilor si de a le retrage daca situatia impune acest lucru (este cazul respectarii prevederilor acordurilor internationale).

Bibliografie
[1] Din „Al treilea razboi mondial nu a avut loc" de Francois de Rose, Editura Nemira, 1998, p. 93.
[2] Manualul N.A.T.O., Editura Nemira, p. 41.
[3] Preluat din „N.A.T.O. Handbook-Partnership and Cooperation", N.A.T.O. Office of Information and Press, Brussels, 1992, p. 120.
[4] Roland D. Asmus, „L'Amerique, l'Allemagne et la nouvelle logique de reforme de l'Alliance" in Politique etrangere, nr. 3/1997, p. 251, din O. Bibere, "U.E. intre real si virtual", Editura All, 1999, p. 245.
[5] Colectiv, România-N.A.T.O.. Parteneriat si Cooperare, Editura Militara, 1999, p. 106.
[6] „Studiu referitor la extinderea N.A.T.O. - septembrie 1995", IRSI, Centrul de Informare si documentare, Bucuresti, 1996.
[7] Cf. Radu Carp, „Etapele noii extinderi a N.A.T.O.: o analiza politico-juridica", in „Polis", vol. 4, nr. 1/1997, p.p. 49-58.
[8] Lt.col. Sorin Encutescu, „Strategia României pentru aderarea la N.A.T.O.", in „Anuar-1998", Editura Militara, 1998, p. 49.
[9] Cf. Ibidem, p. 52.
[10] D-tru Terleu, „Standardizare - Interoperabilitate", in Gândirea militara româneasca, nr. 2/1996, p.p. 56-60.