Apararea patrimoniului Ministerului Apararii Nationale
sarcina importanta a tuturor militarilor armatei noastre

Lt.col. Vasile Ciobica

    Una dintre conditiile progresului si dezvoltarii socio-economice a statului nostru o constituie pastrarea si modernizarea patrimoniului national. De acea una din trasaturile esentiale care caracterizeaza procesul de perfectionare continua a conducerii si organizarii unitatilor de stat in tara noastra este dezvoltarea constiintei raspunderii a angajatilor pentru pastrarea, apararea si gospodarirea judicioasa a patrimoniului unitatii, parte integranta a avutiei nationale. Apararea proprietatii de stat, a avutiei nationale potenteaza bogatul continut al misiunii sacre incredintate armatei.
    Indatorire fundamentala a cetatenilor, apararea proprietatii de stat este subliniata in numeroase prevederi legale (Legea 22/1969, modificata prin Legea 54/1994, privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor statului; Hotarârea Consiliului de Ministri 2230/1969 privind gestionarea bunurilor materiale ale organizatiilor statului; Ordonanta Guvernului României nr. 121/1998 s.a.) constituind si premiza esentiala pentru reglementarea acestei forme specifice a raspunderii patrimoniale (purtând denumirea de raspundere materiala a persoanelor incadrate in munca).
    Parte inseparabila a avutiei nationale, aflata in proprietate de stat, deci a intregului popor, avutul militar cuprinde: armamentul, munitia, tehnica de lupta, aparatura, alte mijloace tehnice cu care sunt dotate unitatile si marile unitati militare, baza materiala a procesului de instruire si educare, constructii si dotari socio-culturale, mijloace necesare cercetarii stiintifice cu caracter militar, stocuri de materiale diferite si produse agroalimentare, fonduri banesti alocate anual de la bugetul de stat, terenuri si mijloace apartinând gospodariilor agrozootehnice, fondurile fixe si circulante la unitatile economice si cele conduse pe principiul autogestiunii economice.
    Enumerarea de mai sus, scoate in evidenta pe lânga multitudinea si diversitatea conceptului de avut militar si faptul ca, inconjurând cu toata dragostea si grija sa, poporul i-a incredintat spre gospodarire o parte a avutiei nationale pentru a o folosi cu maxima eficienta in scopul indeplinirii in cele mai bune conditii si in orice moment a misiunilor incredintate.
    Pentru intregul personal al armatei, atitudinea fata de bunurile incredintate reprezinta atât o indatorire cetateneasca, izvorâta din legile tarii, cât si una impusa de regulamentele militare. In acelasi timp grija deosebita fata de bunurile utilizate de armata constituie o expresie a constiintei inaintate, o trasatura morala fundamentala a fiecarui militar, izvorâta din insasi cerintele principiilor eticii si echitatii democratice, din intelegerea responsabilitatii sale pentru intarirea continua a capacitatii de aparare a tarii, a fortei combative a armatei. Atitudinea fata de avutul militar nu poate fi judecata doar prin prisma valorii materiale exprimata in unitati monetare, ci in primul rând prin destinatia pe care o are, stiut fiind ca el este incredintat de popor pentru a asigura conditiile necesare pregatirii de lupta, capacitatea fiecarei unitati si mari unitati, a armatei in ansamblul, pentru a indeplini in cele mai bune conditii misiunea de aparare a patriei.
    In centrul actual al preocuparilor pentru sporirea eficientei activitatii in toate planurile vietii economico-sociale, grija fata de bunurile incredintate armatei cunoaste noi valente si dimensiuni.
    Trebuie acordata o atentie deosebita bunei gospodariri a tot ce se gaseste in unitatile militare, a armamentului, cât si a celorlalte mijloace, inclusiv cladirilor, cerinta esentiala astazi, in aceasta etapa a luptei pentru o calitate noua, superioara in toate domeniile, calitate care trebuie sa se manifeste si pe planul pastrarii si ingrijirii avutului militar.
    Deosebit de utile sunt in acest sens activitatile educative si profesionale ce trebuie desfasurate pentru eliminarea pierderilor, declasarea si casarea cu spirit de raspundere a materialelor, intretinerea si securitatea stocurilor, verificarea si inventarierea periodica, masurile de paza si stingere a incendiilor, de depozitare, combaterea unor mentalitati straine profilului moral al omului din societatea democratica, inlaturarea tendintelor de a crea plusuri prin nedistribuirea in totalitate, conform normelor stabilite, darea la scadere a unor cantitati mai mari decât cele efectiv consumate, rezultate din pierderile admise, eliminarea practicilor de a distribui materiale fara a fi cântarite, intarirea spiritului de ordine, disciplina si corectitudine in activitatea gestionara. Grija fata de bunurile apartinând armatei in cadrul subunitatilor si unitatilor este o proba directa a nivelului de constiinta si competenta profesionala, a responsabilitatii si exigentei cadrelor militare; ea vizeaza masurile de securitate si prevenire a pagubelor de orice fel, a degradarilor si avariilor, degradarilor, inchiderea tuturor canalelor de risipire a materialelor, de scoatere prematura din functionare. N-ar fi compatibil cu calitatea de personal militar (civil) din armata ca profitând de faptul ca i s-au incredintat imense valori in folosinta sau gestionare, sa manifeste neglijenta sau sa caute cai necinstite pentru a-si insusi din avutul militar, de la crearea intentionata a unor plusuri, pâna la acoperirea sustragerilor prin intocmirea de acte false.
    In prevenirea, descoperirea si recuperarea pagubelor un rol important revine organelor de specialitate in desfasurarea controlului ierarhic operativ curent.
    Sarcini si raspunderi deosebite pentru gospodarirea rationala a mijloacelor materiale si financiare din armata, pentru ocrotirea avutului obstesc, revin si gestionarilor care prin activitatea ce o depun pentru primirea, pastrarea si eliberarea acestor mijloace pot aduce o contributie de seama la apararea integritatii proprietatii de stat si la gospodarirea cât mai eficienta a patrimoniului unitatilor militare din care fac parte. Apararea avutului obstesc a devenit o necesitate obiectiva, lucru inteles de marea majoritate a personalului armatei.
    Avutul armatei nefrustrat, contribuie din plin, alaturi de om, la intarirea capacitatii combative a efectivelor, garantie a apararii cuceririlor socio-economice, a gliei românesti strabune.
    Cu toate masurile luate de catre organele de specialitate, comandanti, se mai produce si in armata, fenomenul pagubitor.

Bibliografie
[1] ***, Instructiuni privind executarea controlului financiar in Ministerul Apararii Nationale, Bucuresti, 1992.
[2] ***, Norme privind organizarea si efectuare inventarierii patrimoniului din administrarea Ministerului Apararii Nationale.
[3] ***, Instructiuni privind echiparea si asigurarea cu bunuri materiale de resortul echipamentului, a efectivelor Ministerului Apararii Nationale, in timp de pace.
[4] ***, Instructiuni privind raspunderea materiala a militarilor si salariatilor civili din Ministerul Apararii Nationale, Bucuresti, 1999.
[5] Boulescu M., Marcel G., Control financiar, Editura Eficient, Bucuresti, 1997.
[6] Bârnea, P., Turlea, E., Control economic, financiar si expertiza contabila, Editura „România azi" S.A., Bucuresti, 1993.
[7] ***, Legea 22/1969 privind angajarea gestionarilor constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor, modificata prin Legea 54/1994.
[8] ***, Codul muncii.
[9] Ghimpu, S., Ticlea, Al., Dreptul muncii, „Casa de editura si presa «Sansa»" S.R.L., Bucuresti, 1995.