Aspecte privind analiza sistemului informational militar

Col.conf.univ.dr. Vasile Dumitru

    1. Generalitati
    Analiza este activitatea prin care se realizeaza cunoasterea sistemului si a cerintelor de informatii ale sistemului de conducere.
Cunoasterea unui sistem presupune cunoasterea: elementelor sistemelor si a legaturilor dintre ele; intrarilor sistemului; iesirilor sistemului; starilor sistemului; transformarea intrarilor in iesiri si transformarea unei stari in alta.
    Abordarea metodelor de analiza:
a) Abordarea pornind de la analiza deciziilor
    Este o abordare care cauta sa obtina cerintele de informatii, pornind de la analiza obiectivelor si/sau a deciziilor ce trebuiesc luate. Sunt culese si raportate doar acele informatii care sunt necesare modelului de decizie. Aceasta abordare conduce la un volum mic de date de stocat si de prelucrat.
b) Abordarea pornind de la analiza datelor
    Prin aceasta abordare se cauta sa se obtina cerintele de informatii prin analiza datelor folosite curent in sistemul existent sau a datelor potential folosibile. Sunt identificate datele colective in sistemul existent pentru care s-a perceput o necesitate, precum si a datelor necorelate in sistemul existent dar semnalate ca fiind valoroase.
c) Abordarea mixta
    Acest tip de abordare reprezinta combinatia intre cele doua variante prezentate. Aceasta combinatie facuta in functie de specificul problemei de analizat, este cea mai recomandata cale de determinare a cerintelor informationale.

    2. Metode de analiza a sistemelor informationale
    Metodele de analiza reprezinta tehnicile prin care se realizeaza activitatea de analiza si care servesc la elaborarea modelului produsului informatic.
    Metodele de analiza difera in functie de urmatoarele aspecte:
-tipul de abordare folosit in determinarea cerintelor informationale;
-operatiile care compun activitatea de analiza;
-etapa din ciclul de viata al produsului informatic in care se aplica.
Metodele de analiza se grupeaza astfel:

    Metodele elementare;
    Metodele complexe realizeaza doar operatia de culegere de informatii si o sintetizare redusa a acestora. Informatiile ce se culeg, se refera atât la sistemul existent cât si la necesitatile informationale ale noului sistem.
    Metodele complexe de analiza realizeaza intreaga activitate de analiza, respectiv culegerea si sistematizarea informatiilor precum si evaluarea sistemului existent. In cele ce urmeaza vom prezenta câteva din metodele de analiza de baza.
    Metoda observarii directe. Observarea directa a proceselor si fenomenelor ce au loc in sistem, a activitatilor care se desfasoara, asigura cunoasterea nemijlocita a acestuia. Prin consemnarea operatiilor a rezultatului si a timpului de executie, se contureaza structura activitatii, procesului sau a fenomenului observat si aspectele caracteristice ale acestuia: eficienta, tehnici si metode aplicate, comportamente sau persoane angajate, circulatia documentelor. Metoda se bazeaza pe instrumente specifice de lucru: sondaje, cronometrari, analiza posturilor (locurilor de lucru) etc.
    Metoda documentarii. Prin aceasta metoda se urmareste culegerea si prelucrarea informatiilor cu caracter teoretic si practic privind sistemul studiat.
    Informatiile obtinute asigura cunoasterea globala a starii si functionarii sistemului in contextul macrosistemului in care este integrat.
    Pentru atingerea acestui obiectiv, documentarea trebuie sa se desfasoare intr-o ordine logica folosind ca instrument principal de lucru, documente cu caracter practic si teoretic si aplicând procedee adecvate de esalonare a procesului de cunoastere. Punctul de plecare il constituie studiul documentelor cu caracter normativ care reglementeaza existenta si functionarea sistemului respectiv. Prin organigrama sunt reprezentate grafic compartimentele de lucru grupate dupa criterii functionale (identitatea, omogenitatea, convergenta activitatilor desfasurate), subordonarea acestora, repartizarea lor si legaturile dintre ele.
    Organigramele pot fi: piramidale, circulare, de la stânga la dreapta, sub forma de grebla etc. Indiferent de tip si forma, organigrama trebuie sa exprime cu claritate structura organizatorica a sistemului. Informatiile cu caracter general obtinute prin analiza organigramei pot fi completate prin studiul regulamentului de organizare si functionare a sistemului.
    Cunoscând ca unul din obiectivele principale ale analizei sistemului existent este imbunatatirea acestuia, documentarea trebuie extinsa asupra bibliografiei cu caracter teoretic si practic in care se reflecta posibilitati de crestere a eficientei functionarii sistemului.
    Având in vedere constatarile rezultate din analiza documentelor urmeaza a fi formulate directii in care trebuie actionat pentru adoptarea in practica a celor mai corespunzatoare metode de organizare si conducere. Critica situatiei existente in sistem primeste noi precizari si completari prin documentarea asupra studiilor si proiectarea informatiei elaborate in alte sisteme cu profil apropiat al activitatii analizate.
    Rezultatele documentarii urmeaza a fi sistematizate si sintetizate pe domenii de probleme care apar in tabloul intocmit pe baza comenzii beneficiarului. Ele vor fi valorificate pe parcursul realizarii sistemului informatic.
    Interviul este o metoda elementara de analiza care realizeaza culegerea informatiilor despre sistem direct de la cadrele de conducere si de executie care concura la deciziile si la activitatile din domeniul studiat, prin discutii individuale purtate de catre analist cu aceste cadre pe baza intrebarilor formulate. In paralel cu desfasurarea discutiilor, analistul poate aduna mostre de documente de intrare/iesire folosite de sistemul existent, a caror studiere ulterioara va completa informatiile culese direct.
    Interviul se poate folosi in combinatie cu alte tehnici de analiza in principal cu studiul documentelor. Este o metoda putin riguroasa, care nu ofera o schema fixa a culegerii informatiilor, ci doar câteva reguli utile analistului privind purtarea discutiei, desfasurarea efectiva a procesului de culegere a informatiilor si constituirea intrebarilor ramânând la latitudine analistului.
    Scopul interviului este de a obtine descrierea informationala completa a unui anumit domeniu/problema precum si a cerintelor de informatii necesare elaborarii deciziilor si exercitarii atributelor conducerii in domeniul respectiv. Interviul este utilizat in analiza generala si in cea de detaliu, deci la elaborarea modului infologic general si a celui de detaliu. Aria de cuprindere a interviului in sistem-obiect este foarte variata - de la activitatea unui post de lucru pâna la activitatea unei intregi unitati militare.
    Pentru realizarea interviului trebuiesc parcursi urmatorii pasi de aplicare:
- planificarea interviului; pregatirea interviului; culegerea datelor si intocmirea raportului de analiza.
    Avantajele interviului constau in larga lui aplicabilitate precum si in faptul ca, nefiind o tehnica foarte riguroasa, lasa foarte multa libertate creativa analistului, in construirea si desfasurarea efectiva a interviului.
Interviul prezinta limitele oricarei tehnici elementare de analiza, respectiv faptul ca nu se face analiza critica a sistemului.
    Chestionarul este o metoda elementara de analiza, imprumutata ca si interviul, din practica cercetarilor sociologice. Chestionarul este o tehnica care realizeaza culegerea informatiilor prin raspunsuri dat de persoanele anchetate (personalul de conducere) de executie) la intrebarile formulate in scris de analist. Chestionarele utilizate in activitatea de analiza efectuata pentru realizarea sistemelor informatice se pot clasifica dupa tematica continut si forma.
    Chestionarul nu poate inlocui interviul dar il completeaza pe acesta. El se poate realiza in urmatoarele etape: elaborarea temei de realizat; proiectarea de ansamblu si proiectarea de detaliu si se concretizeaza in principal in urmatoarele intrebari: ce?, unde?, când?, cum?, de ce?
    Diagnosticul. Aceasta metoda constituie o adaptare a tehnicii de analiza economica la studiul sistemelor informational-decizional, deci reprezinta un tip de analiza - diagnostic specializata. Ea consta in controlul si evaluarea nivelului de functionare a sistemului de conducere si a celui condus, identificarea si localizarea fenomenelor negative si a cauzei aparitiei lor precum si in elaborarea unor recomandari menite sa permita o functionare eficienta a sistemelor respective. Se poate considera ca analiza diagnostic este alcatuita din doua parti stabilirea starii sistemului si a perturbatiilor intervenite care determina starea si elaborarea recomandarilor.
    Principalele etape ale diagnosticului sunt: culegerea informatiilor; sistematizarea informatiilor culese; evaluarea sistemului existent si intocmirea raportului de analiza.
    Analiza celulara. Metoda analizei celulare este o tehnica complexa care ofera informatiile necesare proiectarii sistemelor informationale complexe, rationalizarii sistemului informational si simularii unor posibile reorganizari ale sistemului.
    La baza metodei sta principiul de ierarhizare a componentelor sistemului informational dupa gradul lor de complexitate.
    Conceptele folosite de tehnica analizei celulare sunt cele ale Teoriei generale a sistemelor si ale Teoriei Analizei Celulare (T.A.C.).
    Sistemul de conducere este considerat un sistem cibernetic, alcatuit din elemente legate atât intre ele cât si cu mediu. Fiecare element, la rândul sau, poate fi considerat un sistem care se poate analiza independent si poate fi deci descompus in elemente. Fiecarui element i se poate asocia o structura celulara. Elementul de baza al unei asemenea structuri este celula, adica elementul component de pe ultimul nivel de agregare, care nu se mai poate divide. Fiecarei componente i se asociaza un rang. Celula are rangul zero. O celula este definita prin: intrari x: { x₁, x₂ .......x_n}, iesiri y : { y₁, y₂ ......y_n}si transformarile T ale intrarilor in iesiri. Daca iesirea celulei „i" constituie intrare pentru celula „j", atunci C_i si C_j formeaza un lant notat simbolic L.
    Descrierea sistemului este facuta iterativ pe principiul descompunerii top-down in urmatoarele etape: delimitarea sistemului analizat; stabilirea structurii sistemului studiat; stabilirea intrarilor, iesirilor si transformarilor succesive ale intrarilor si iesirilor la nivelul subsistemelor.
    Pasii de realizare sunt: culegerea datelor; sistematizarea informatiilor si evaluarea sistemului informational decizional.
    Analiza organica, este cunoscuta si sub numele de metoda pe activitati. Se aplica indeosebi in cazul in care se pune accent pe activitatile desfasurate in sistem. In aplicarea ei se urmareste definirea completa a aspectelor informationale care caracterizeaza fiecare activitate. Parcurgerea fluxurilor informationale partiale pe activitati asigura cunoasterea detaliata a sarcinilor si operatiilor care definesc activitatile.
    Dupa intocmirea listei de activitati ce se desfasoara in cadrul sistemului obiect pentru fiecare activitate in parte se studiaza si se analizeaza urmatoarele elemente aflate in interdependenta reliefata in schema prezentata in figura 1.
a) Studiu si analiza obiectivelor
    Analistul trebuie sa identifice scopurile finale ale activitatii. In practica se pot intâlni urmatoarele situatii: obiective reale – acele obiective care decurg din acte normative din regulamente sau din procesul desfasurarii activitatii care se pot referi la gradul de sintetizare a informatiilor, precizarea acestora, satisfacerea unui anumit beneficiar, operativitate si angajarea compartimentelor.

Fig. 1. b) Studii si analiza prioritatilor
    Cele mai importante prioritati sunt cele care se refera la obiective.
    Situatii: prioritati reale determinate de prevederile actelor normative; lipsa prioritatilor cauzate de lipsa de curaj, responsabilitate; influenta conditiilor la un moment dat.
c) Restrictii, intervin in desfasurarea celor mai multe probleme tactic-operative si prin definitie sunt obligatorii. Ele fac referiri la forte si mijloace, armament si tehnica, munitie, asigurare materiala, timp, si norme de consum.
- nu se poate programa o activitate fara cunoasterea restrictiilor;
- la sisteme mai complexe intervine o complicare a restrictiilor.
d) Legatura cu alte activitati (o activitate este legata de cel putin alte doua activitati). Fig. 2. Exemplu:
A - organizarea unui control;
B - cunoasterea actelor normative;
- cunoasterea rezultatelor anterioare;
- cunoasterea planurilor de masuri.
C - desfasurarea propriu-zisa a controlului;
- planul de control;
- modul de executare;
- modul de estimare.
e) Metoda – modul, maniera, succesiune in care se indeplineste o activitate, se solutioneaza o problema. Se refera la doua parti principale procedee si decizii.
Procedeele se refera la:
rutine:
-in mare parte programabile;
-trebuie bine identificate pentru ca se preteaza lucrului cu tehnica de calcul;
-contine mai multe operatii ce pot fi:
- productive:
- calcule;
- intocmirea si actualizarea fisierelor de informatii;
- sinteze;
- documentari;
- neproductive:
- asteptari;
- transport;
- activitate de secretariat;
- multiplicari de documente;
- gestionari de documente;
- corectari de documente.
Deciziile pot fi:
-programabile – pot fi transferabile pe calculator;
-partial programabile;
-neprogramabile – nu pot fi transferate pe calculator si sunt solutionate de om.
Analiza si sinteza activitatilor trebuie completate cu urmatoarele elemente:
-modul matematic de rezolvare a problemei;
-algoritmul tactic – operativ sau algoritmul de rezolvare a problemei;
-schema fluxului informational.