Conditiile de functionare ale transmisiei autovehiculelor militare pe timpul desfasurarii actiunilor militare sunt foarte grele, caracterizate prin valori mari ale eforturilor transmise si suportate de organele componente, eforturi care produc presiuni specifice de contact foarte mari.
Un fapt care complica si mai mult conditiile de functionare ale transmisiei este acela ca aplicarea eforturilor nu se face intotdeauna progresiv, ci in mod brusc, determinand in acest fel aparitia unor sarcini dinamice suplimentare a caror marime, in anumite situatii, depaseste de circa 4-5 ori sarcinile normale. [1]
Din cauza eforturilor foarte mari pe care le transmit, organele transmisiei se incalzesc, astfel ca temperatura uleiului din carterele lor atinge in mod obisnuit valori de circa 70⁰ C, iar in conditiile grele in care pot functiona unele autovehicule de lupta, temperatura lubrifiantului se poate ridica pana la valori de circa 150⁰ C.
O influenta nefavorabila asupra comportarii transmisiei o exercita si trepidatiile provocate de neregularitatile drumului. Aceste trepidatii pot sa constituie in cazul cand nu se executa lucrarile de mentenanta la timp, cauza slabirii elementelor de fixare a organelor la sasiu sau la carcasa blindata, precum si a legaturilor dintre acestea, provocand astfel intreruperi in functionarea autovehiculelor.
O alta particularitate a conditiilor de functionare a organelor transmisiei consta in faptul ca ele lucreaza intr-un mediu cu mult praf, ulei si alte impuritati care se depun pe cartere si inrautatesc racirea lor. O parte din praful existent in aer patrunde prin locurile neetanse si in interiorul carterelor si accelereaza uzura [2].

2. Particularitati functionale ale transmisiei autovehiculelor militare

Pornirea de pe loc a autovehiculelor se face cu ajutorul ambreiajului, pornire ce trebuie sa fie lipsita de socuri. In consecinta, cuplarea ambreiajului trebuie sa fie progresiva si ca atare in acesta vor apare frecari cu toate urmarile ce decurg: uzura, incalzire, dereglarea mecanismului de comanda etc.
La autovehiculele militare, care in general au masa mare, pornirea de pe loc se face cu frecari intense intre discurile ambreiajului. Acest fapt a condus la echiparea unor autovehicule (MLI-84, tancuri, autotunuri) cu ambreiaje robuste (bidisc sau multidisc), care sa prezinte siguranta in exploatare. Discurile de frictiune se incalzesc, temperatura acestora ajungand la 120⁰-150⁰ C, iar in cazul folosirii necorespunzatoare a ambreiajului, temperatura discurilor de frictiune poate sa creasca mult, atingand valorile temperaturilor de revenire (450⁰ C) [1]. In consecinta, este necesar sa se reduca durata perioadei de cuplare a ambreiajului, fara ca acesta sa fie bruscat. In acest scop, unele autovehicule militare (autocamioanele din familia ROMAN-DAC, autoturismele ARO, transportoarele amfibii blindate) au fost echipate cu mecanisme de actionare hidraulica a ambreiajului, prezentand urmatoarele avantaje fata de actionarea mecanica: posibilitatea actionarii de la distanta, rigiditate buna, operatiuni de mentenanta usoare datorita unui numar redus de puncte de ungere.
Varianta de actionare hidraulica a ambreiajului a fost imbunatatita prin eliminarea furcii de decuplare, respectiv prin montarea cilindrului de lucru direct pe arborele ambreiajului, care actioneaza mansonul de decuplare (MLI-84); solutia prezinta si posibilitatea actionarii pneumatice a ambreiajului principal, cand motorul este oprit [4].
In cazul tancurilor, ca urmare a uzurii, discurile de frictiune isi micsoreaza grosimea, astfel ca la un moment dat se anuleaza jocul dintre bilele mecanismului de debreiere. Aceasta duce la cuplarea incompleta a ambreiajului principal al tancului, motorul se ambaleaza greu, iar ambreiajul se incalzeste foarte mult. Datorita acestui fapt, se produce cuplarea incompleta a unuia din ambreiajele laterale sau a ambreiajului de blocare a mecanismului planetar, iar tancul vireaza intr-o parte [1].
Incalzirea excesiva a discurilor de frictiune si cuplarea brusca a ambreiajului constituie cauza zgarieturilor care se produc pe suprafata discurilor. Prin aparitia acestor zgarieturi se reduce coeficientul de frecare si in final se reduce momentul transmis de ambreiaj.
O particularitate a conditiilor de functionare a organelor cu roti dintate consta in aceea ca pe timpul exploatarii, uleiul folosit pentru ungere nu se filtreaza. Din aceasta cauza, atat produsele rezultate din uzura, precum si particulele mecanice patrunse din exterior raman tot timpul in ulei. Aceste particule pot fi usor antrenate si in felul acesta contribuie la accelerarea uzurii. In scopul reducerii acestui efect, busoanele orificiilor de golire au proprietati magnetice pentru a retine particulele metalice rezultate prin uzura.
In acelasi timp, gradul de uzura al rotilor dintate depinde foarte mult si de calitatea uleiurilor. Spre exemplu, in demultiplicatoarele tancurilor se folosesc lubrifianti care contin sulf sau alte substante active din punct de vedere chimic. Datorita acestor substante, in timpul functionarii rotilor dintate, se formeaza pelicule pe suprafetele de frecare (sulfura metalului respectiv) ce preintampina uzura excesiva a dintilor (mai mica de doua-trei ori fata de cazul folosirii lubrifiantilor fara substante active) [1].
La cutiile de viteze si reductoarele distribuitoare se uzeaza si lagarele arborilor, suprafetele sincronizatoarelor, precum si mecanismele de blocare si inzavorare. De asemenea, este posibila dereglarea dispozitivelor de cuplare a rotilor dintate, ceea ce duce la cuplarea incompleta a acestora, deci la presiuni de contact mai mari decat cele la care au fost calculate. Uzura va creste sau se pot produce chiar ruperi de dinti. Rezulta ca este necesar ca la intervale stabilite prin instructiunile de exploatare sa se verifice si la nevoie sa se restabileasca reglajele dispozitivelor respective.
La tancuri, sunt supuse la uzuri insemnate mufele de legatura ale arborilor, deoarece pe timpul deplasarii acestea suporta sarcini dinamice mari. Datorita faptului ca aceste mufe nu se ung pe timpul exploatarii, iar patrunderea prafului nu este impiedicata, se intelege ca prin cresterea uzurii, jocurile se maresc de cateva ori. In fig. 2 este prezentata variatia jocului mufei de legatura dintre arborele secundar al cutiei de viteze si mecanismul de directie, functie de rulaj, pentru un tanc mijlociu (T-55, TR-580).
Majoritatea arborilor folositi in constructia transmisiei autovehiculelor militare au sectiunea circulara plina. La blindate, pentru scaderea greutatii, se folosesc si arbori tubulari, cum ar fi: arborii primar, intermediar si secundar ai cutiei de viteze ce echipeaza MLI-84; arborele primar al cutiei de viteze de pe tancurile T-55 si TR 77-580 [4,5]. Aceasta solutie se recomanda in special la arborii cu dimensiuni mari pentru care economia de material justifica solutia .
Arborii tubulari se mai folosesc si cu rol functional: prin interiorul arborelui primar al cutiei de viteze de pe MLI-84 trece axul de antrenare al pinionului pompei de ulei a comenzii hidraulice a transmisiei; prin interiorul arborelui primar al cutiei de viteze de pe tancurile T-55 si TR 77-580 trece un arbore care transmite miscarea de rotatie de la organele de comanda ale ambreiajului principal la ventilatorul instalatiei de racire a motorului si la compresorul de aer al sistemului de pornire [4,5].
La transportoarele amfibii blindate, in formula rotilor 8x8 si echipate cu doua motoare, transmisia este independenta: motorul din dreapta transmite cuplul motor la puntile I si III, iar motorul din stanga la puntile II si IV [3].
O problema importanta a acestor transmisii este reglarea cuplarii simultane si complete a organelor componente cu dispozitive unice de comanda (ambreiaje, cutii de viteze, cutii de distributie, prizele de putere pentru propulsorul prin jet de apa), reglaje care influenteaza efectiv durata de functionare a acestora.
Cutiile de viteze sunt prevazute cu prize de putere pentru actionarea propulsorului prin jet la deplasarea transportorului pe apa. Miscarea se transmite prin angrenajul permanent dintre pinionul vitezei a III-a de pe arborele intermediar al cutiei de viteze la pinionul de comanda al prizei de putere.
Cuplarea treptei a II-a (treapta redusa) in cutiile de distributie se impune numai la rulajul in conditii grele de drum. Aceasta se face numai dupa oprirea transportorului, debreierea ambreiajelor si cuplarea puntilor din fata.
La autovehiculele militare care au toate puntile motoare (autocamioanele DAC si SR, transportoarele amfibii blindate etc.), numarul articulatiilor cardanice este mai mare decat la autovehiculele normale, ca urmare si volumul lucrarilor de mentenanta ce urmeaza a se executa va fi mai mare. De asemenea, lungimea arborilor cardanici este limitata, pentru a se evita intrarea in rezonanta a acestora. Datorita acestui fapt la unele autovehicule arborele longitudinal este fractionat, sustinerea acestuia realizandu-se cu ajutorul unui suport intermediar fixat la cadrul autovehiculului.
Reductorul distribuitor ce echipeaza autocamionul DAC 665 T/G are incorporat un diferential interaxial cu posibilitati de blocare .
Acesta permite folosirea integrala a fortei de aderenta pe orice teren fara a da nastere la circulatie parazita de putere. Raportul momentelor care se transmit la puntea din fata si cea intermediara se face in raport cu sarcina statica pe punti. Atata timp cat reactiunile pe satelitii 12 sunt egale, diferentialul functioneaza ca un tot unitar (pinioanele satelit 12 executa numai miscare de revolutie). In cazul in care raportul reactiunilor pe rotile puntii din fata si cea intermediara difera de raportul razelor celor doua pinioane planetare 13 si 14, intra in functiune diferentialul. Pinioanele satelit 12 incep sa execute miscare combinata(de revolutie si rotatie), asigurand echilibrarea fortelor la cele doua punti [6].
O alta particularitate a aceluiasi reductor consta in existenta instalatiei de ungere a pinioanelor, pompa de ulei fiind antrenata de un excentric fixat pe platoul portsateliti 11 al diferentialului incorporat in reductor.
In scopul asigurarii unei capacitati de trecere sporite, unele autovehicule militare sunt prevazute fie cu diferential avand dispozitiv de blocare (autocamioanele DAC), fie cu diferential autoblocabil (transportoarele amfibii blindate), care prin rigidizarea arborilor planetari, permit depasirea situatiei in care una din roti nu ar avea aderenta suficienta pentru a se propulsa.
La mare parte din autovehiculele militare transmisia are in compunere, ca ultim organ, la fiecare roata motoare cate un reductor de turatie, in scopul maririi fortei de tractiune la roti. Aceste reductoare, numite si demultiplicatoare laterale, sunt de tipul cu o singura treapta (autocamioanele DAC, transportoarele amfibii blindate, masina de lupta a vanatorilor de munte, masina de lupta a infanteriei MLI-84) sau cu doua trepte (tancurile, autotunurile T-152).
Lucrarea de fata nu si-a propus sa prezinte toate particularitatile functionale ale transmisiei autovehiculelor militare, insa cunoasterea acestora de catre personalul care exploateaza tehnica este obligatorie. Aceasta se poate realiza prin diferite forme de pregatire (convocari, cursuri de perfectionare, cursuri pentru obtinerea examenului de clasa brevet mecanic-conductor etc.) si prin activitatea de zi cu zi.
Un rol deosebit in pregatirea tehnica a personalului ce exploateaza autovehiculele militare il au comandantii de subunitati, care trebuie sa se implice in organizarea si conducerea acestei activitati.
Numai imbinand cunostintele despre functionarea si exploatarea autovehiculelor cu o maniera de conducere corespunzatoare se pot pune in valoare toate performantele acesteia, in speta obtinerea succesului in actiunile militare.

1. Arniceru, G., Filip, I. – Tancuri, automobile, tractoare si autoblindate. Editura Academiei Militare, Bucuresti, 1974.
2. Faida, C. – Exploatarea autovehiculelor militare, vol. I., Editura Academiei Militare, Bucuresti, 1980.
3. * * * – Transportoare amfibii blindate pe roti. Manual de cunoastere si exploatare, Bucuresti, 1988.
4. * * * – Manual de cunoastere si exploatare a masinii de lupta a infanteriei M.L.I.-84, Bucuresti, 1994.
5. * * * – Manualul de cunoastere si exploatare a tancului T-55, Bucuresti, 1970.
6. * * * – Manualul autocamioanelor DAC-665 T/G. Cunoastere si exploatare, Bucuresti, 1983.

                                                                                    Inapoi la cuprins