Revista A.F.T 3/2000 - Managementul mentenantei tehnicii militare la nivel subunitate

Managementul mentenantei tehnicii militare la nivel subunitate

Col.conf.univ.dr. Gheorghe Urechiatu

Cpt.prep.univ.drd. Ioan Virca

1. Consideratii generale

Un lucru este cert, managementul nu este o inventie postdecembrista, ci a existat intotdeauna. Faptul ca i s-au atribuit diferite denumiri si dimensiuni s-a datorat conditiilor politice, economice, sociale etc., iar bazele stiintifice pe care el a fost construit au fost diferite, fiind influentat in mod direct de acestea.
Alinierea la standardele occidentale, lucru firesc in conditiile actuale, ne-a determinat sa recurgem la adoptarea unor concepte, notiuni, termeni nu prea cunoscuti noua, ceea ce a impus aparitia unei vaste bibliografii in domeniu.
Activitatea depusa de specialisti, in management, pentru teoretizarea problemelor a fost laborioasa, incontestabila si de elogiat. Insa, anumite concepte si termeni nu sunt inca clarificati si definiti pe deplin, un exemplu in acest sens fiind termenul de mentenanta, prezentat diferit in documentele elaborate in scopul reglementarii activitatilor viitoare pe linie de tehnica militara.
Astfel, in Regulamentul logisticii actiunilor militare L-1, mentenanta este definita ca fiind „componenta a logisticii trupelor si reprezinta totalitatea actiunilor intreprinse pentru a mentine sau restabili tehnica la caracteristicile specifice, ea incluzand controlul, testarea, intretinerea, clasificarea din punct de vedere operational, recuperarea, evacuarea, repararea, reconstructia si reclamatiile" [3].
In proiectul de regulament L-11, care va inlocui Regulamentul asigurarii tehnice de blindate, automobile si tractoare TA-1, este stipulat la art. 5 ca „mentenanta tehnicii militare include urmatoarele activitati care definesc si misiunile acesteia: exploatarea (utilizarea judicioasa, controlul, diagnosticarea, intretinerea), evacuarea si repararea tehnicii militare" [5].
Pe de alta parte, in Strategia Militara a Romaniei aparuta in Monitorul Oficial nr. 191 din 04.05.2000, se precizeaza ca „unul din obiectivele sistemului logistic este acela de renuntare la principiul preventiv-planificat de executare a reparatiilor de tehnica din inzestrarea armatei si aplicarea sistemului de mentenanta dupa necesitate, pe baza de diagnostic" [4]. Acest obiectiv vine in contradictie cu art. 121 din proiectul de regulament L-11, care stabileste ca „la tehnica militara se executa verificari si intretineri tehnice dupa un sistem preventiv-planificat, in scopul mentinerii acesteia in permanenta stare de operativitate" [5], fiind vorba despre o exprimare care nu tine seama de faptul ca intretinerea si repararea sunt componente ale mentenantei.
Asadar, se impune delimitarea clara a unor concepte si definirea precisa a unor termeni, in avantajul adoptarii unui sistem de mentenanta viabil, adecvat realitatilor concrete, care sa faciliteze mentinerea tehnicii in stare de operativitate.
In aceasta perioada se pare ca sistemul de mentenanta este unul nerentabil, datorita atat fondurilor reduse ce se aloca pentru executarea lucrarilor, cat si a faptului ca tehnica din inzestrare este uzata fizic si moral
Adoptand un sistem de mentenanta potrivit nevoilor actuale, comandantii de subunitati isi vor putea organiza si realiza cu usurinta activitatile pe linie tehnica, indeplinind cu succes misiunile incredintate.

2. Continutul managementului mentenantei autovehiculelor la nivel subunitate

Intr-o subunitate se desfasoara ample procese diferentiate potrivit caracterului actiunilor ce le compun, dar si a rezultatelor directe, indirecte si concrete obtinute. Se poate vorbi astfel, pe de o parte de procese executive, in care resursa umana actioneaza asupra si/sau utilizeaza resursele materiale, financiare si informationale, in scopul atingerii obiectivelor stabilite, iar pe de alta parte de procesele manageriale, in care o parte a resursei umane (comandanti, sefi) actioneaza asupra celeilalte parti (personalul condus) cu scopul de a atrage subunitatea pentru realizarea obiectivelor [1].
Un exemplu de proces managerial este mentenanta autovehiculelor militare.
Managementul mentenantei la nivel subunitate cuprinde totalitatea masurilor ce se iau pentru prevederea, organizarea, coordonarea, antrenarea si controlul realizarii mentenantei autovehiculelor si are ca scop [5]:

mentinerea permanenta a autovehiculelor in stare de operativitate;
transmiterea la timp a misiunilor mentenantei autovehiculelor;
controlul permanent asupra indeplinirii misiunilor mentenantei autovehiculelor.

Managementul mentenantei autovehiculelor se realizeaza prin [5]:

cunoasterea permanenta si intelegerea justa a situatiilor tactice si tehnice, prevederea schimbarii acestora, elaborarea si transmiterea la timp a dispozitiunilor logistice la subordonati in raport cu situatia si misiunile primite;
controlul, indrumarea oportuna si eficienta a modului de indeplinire a misiunilor si sarcinilor;
mentinerea unor legaturi permanente cu seful structurii logistice, cu formatiunile de mentenanta din subordine, organizarea si indrumarea acestora;
executarea intocmai a ordinelor si dispozitiunilor logistice si luarea masurilor necesare, in raport cu schimbarile survenite;
intocmirea si prezentarea la timp a sintezelor (rapoartelor) logistice.

Procesul de management al mentenantei autovehiculelor nu se poate reduce la una sau alta din functiile sale, intrucat nici una din ele nu poate defini complexitatea managementului si nu poate asigura eficienta acestui proces. Pentru realizarea obiectivelor, activitatile tehnice trebuiesc prevazute, coordonate, asigurate material si financiar, personalul motivat, rezultatele controlate si evaluate, iar in cazul unor abateri, este necesar ca acestea sa fie corectate. Prin urmare, numai ansamblul integrat al functiilor managementului poate defini amploarea acestui proces si-i poate asigura eficienta.

3. Utilizarea functiilor managementului in mentenanta autovehiculelor

Previziunea raspunde la intrebarile „ce trebuie si ce poate fi realizat in cadrul subunitatii?" in conditiile si concomitent cu desemnarea resurselor necesare [1].
Exercitarea functiei de previziune trebuie sa asigure identificarea activitatilor existente pe linie tehnica si plecand de la date stiintifice certe, acumulate din practica, sa se stabileasca obiectivele de realizat in viitor si resursele necesare.
De exemplu, activitatile cu caracter periodic cum ar fi trecerea tehnicii la exploatarea de sezon, ziua de verificare si intretinere a tehnicii militare etc., trebuie sa constituie pentru comandantii de subunitati un prilej de a prevedea, pe baza experientei acumulate, ce intervine nou si in functie de aceasta sa stabileasca masurile practice care trebuie luate.
Daca in ciclul care urmeaza subunitatea are aplicatii cu trupe, trebuie avute in vedere concluziile ce s-au desprins de la aplicatiile precedente, metodele care au dat rezultate bune, neajunsurile manifestate in comportarea tehnicii si a personalului, pentru a prevedea la momentul oportun masurile ce se cer a fi luate.
In principal, la nivel subunitate, functia de previziune consta in [1]:

stabilirea activitatilor tehnice si a perioadei in care se propune realizarea acestora;
analiza activitatilor anterioare ale subunitatii sau ale altor subunitati similare pe o perioada de timp proportionala cu marimea orizontului ales pentru realizarea activitatilor propuse;
determinarea si analiza ponderii influentei factorilor perturbatori;
estimarea influentei conditiilor de incertitudine si risc specifice mediului in care urmeaza sa se desfasoare activitatea subunitatii;
identificarea resurselor necesare pentru indeplinirea activitatilor propuse si a modalitatilor de obtinere a acestora;
stabilirea strategiilor la nivelul subunitatii in functie de factorii interni si externi acesteia;
formularea modalitatilor de realizare a activitatilor propuse;
stabilirea modului in care vor fi masurate rezultatele;
stabilirea parametrilor care definesc starea subunitatii la un moment dat;
stabilirea termenelor limita pentru realizarea activitatilor, tinand seama de prioritati.

Functia de previziune la nivel subunitate se concretizeaza in programe, pornind de la planul cu principalele activitati intocmit la nivel unitate pentru un an.
Programarea reprezinta procesul de defalcare a activitatilor subunitatii in timp (luni, saptamani, zile) si in spatiu, precum si in coordonarea activitatilor ce concura la executarea programelor stabilite [1].
In concluzie, previziunea da posibilitatea sa se stabileasca date pentru imbunatatirea activitatilor pe linie tehnica la nivel subunitate.
Organizarea raspunde la intrebarea „cine si cum contribuie la realizarea obiectivelor subunitatii?". Raspunsul il constituie combinarea nemijlocita a resurselor umane si in mod indirect, materiale, financiare si informationale [1].
Organizarea este actiunea prin care se asigura ca resursele necesare indeplinirii planului cu principalele activitati vor fi disponibile la momentul potrivit si ca activitatile tehnice cuprinse in plan vor contribui la atingerea obiectivelor subunitatii.
Organizarea poate consta in orice activitate tehnica, de la o actiune de rutina ce dureaza cateva zeci de minute (planificarea iesirii in cursa a autovehiculelor, intocmirea planului ZVITM) la o structura complexa, ce implica o perioada lunga de timp (trecerea tehnicii la exploatarea de sezon, trecerea autovehiculelor in conservare de scurta sau lunga durata etc.).
Comandantii de subunitati trebuie sa colaboreze si sa ceara sprijinul organelor tehnice ale unitatii pentru a-si putea organiza si conduce activitatile de mentenanta a tehnicii militare, avand in vedere ca aceasta se afla in dotarea subunitatilor de toate armele.
De exemplu, comandantii de subunitati organizeaza activitatea de mentenanta a tehnicii ce se inapoiaza dintr-o aplicatie. Daca nevoile de mentenanta depasesc posibilitatile subunitatii, ei trebuie sa ia legatura cu seful biroului exploatare-reparatii (similar) si cu seful A.R.T.M., pentru a stabili prioritatile, in functie de piesele de schimb, materialele si personalul mentenor avute la dispozitie. De asemenea, comandantii de subunitati trebuie sa organizeze si activitatea de mentenanta specifica a tehnicii inapoiata din aplicatie pentru aducerea acesteia la parametrii normali de functionare.
Comandantii de subunitati trebuie sa aiba in vedere organizarea muncii individuale, iar in realizarea acesteia sa tina seama de elementele metodologice care trebuie aplicate in mod creator si adecvat pentru ca fiecare subordonat sa execute corect lucrarile de mentenanta, astfel:

activitatile tehnice planificate trebuie sa se desfasoare dupa programe intocmite judicios pe perioade de timp convenabile, corelate cu planul cu principalele activitati al unitatii;
sa coreleze in timp sarcinile si operatiunile ce se executa cu ocazia lucrarilor de mentenanta, care presupun si participarea personalului specializat al unitatii;
fiecare comandant de subunitate trebuie sa cunoasca bine sarcinile ce-i revin lui si personalului pe care-l conduce, sa planifice activitatile in mod adecvat pentru indeplinirea lor, pastrandu-si o rezerva de timp necesara rezolvarii problemelor neprevazute;
pentru a evita criza de timp, cat si atmosfera de incordare provocata de suprasolicitari, comandantii de subunitati trebuie sa imbine armonios conducerea personala cu delegarea de autoritate, sa se sprijine pe ajutoarele pentru tehnica pe care sa le foloseasca la intreaga capacitate;
fiecare subordonat trebuie sa cunoasca bine ce are de facut pe etape de desfasurare a lucrarilor de mentenanta.

Coordonarea consta in ansamblul proceselor prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului subunitatii, in cadrul previziunii si organizarii stabilite anterior, in ceea ce priveste dirijarea resurselor, astfel incat acestea sa fie disponibile la momentul potrivit, in cantitatea si calitatea stabilita, in scopul atingerii obiectivelor propuse [1].
Daca functiile de previziune si organizare au un caracter dependent de anumiti factori si parametrii dati (planul anual cu principalele activitati, gradul de asigurare cu materiale de intretinere etc.), coordonarea este functia managementului cea mai putin formalizata, ea depinzand in mare masura de potentialul si abilitatea comandantilor de subunitati in cunoasterea si stapanirea resursei umane, efectele ei fiind strans legate de continutul si rezultatele modalitatii de considerare si aplicare a celorlalte functii.
Realizarea coordonarii activitatilor de mentenanta a tehnicii militare presupune respectarea anumitor principii care ajuta la sincronizarea si armonizarea ansamblului de actiuni individuale ale comandantilor de subunitati, cele mai importante fiind:

principiul prioritatii obiectivelor, care prevede alegerea obiectivelor generale pe termen lung si fixarea de obiective realiste pe termen scurt, ierarhizate in asa fel incat sa se asigure obtinerea unei activitati optime;
principiul unitatii de conducere (comanda), da posibilitatea comandantului de subunitate sa cunoasca toate problemele subunitatii pe care o conduce, iar subordonatii sa primeasca ordine si dispozitii doar pe calea regulamentara;
principiul executiei, prin care se urmareste corectarea anomaliilor, depistarea si reglarea acestora. O regula a unei bune coordonari este cea a concentrarii asupra abaterilor semnificative care ar pune in pericol realizarea obiectivelor propuse. Aceasta presupune ca in cadrul procesului de mentenanta a tehnicii sa se stabileasca unele rezultate preliminare, cu limite de toleranta controlate si asupra carora se intervine atunci cand valorile obtinute sunt diferite de cele preconizate, iar diferentele nu se incadreaza in limitele de toleranta stabilite.

Antrenarea reprezinta actiunea prin care personalul subunitatii este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza [1].
Indeplinirea corespunzatoare a acestei functii presupune intelegerea de catre comandantii de subunitati a rolului si particularitatilor factorului uman in cadrul subunitatii, a motivatiilor acestuia, practicarea unui stil managerial adecvat si stabilirea unui feed-back al informatiilor referitoare la starea curenta a lucrarilor de mentenanta ce se executa la tehnica militara la un moment dat. Totodata, presupune si intelegerea de fond a urmatoarelor aspecte:

militarii subunitatii indeplinesc diferite functii care le marcheaza nevoile, comportamentul si activitatea;
fiecare militar este o personalitate unica, ce se distinge de a celorlalti militari si care se concretizeaza in potentialul, nevoile, interesele, ambitiile, atitudinile etc., specifice lui si numai lui. De aceea ei nu trebuie tratati in bloc, ci in mod diferentiat, individualizat;
relatia comandant de subunitate-subordonati trebuie sa fie generata pe principiul respectarii demnitatii umane, indiferent de pozitia ocupata in cadrul subunitatii de catre subordonati.

Astfel, comandantii de subunitati pot contribui la motivarea personalului subordonat, pentru ca acesta sa-si poata indeplini atributiile pe linie tehnica, in special prin actiuni pe directia factorilor motivationali si ai stimulentelor.
Principalii factori motivationali sunt: satisfactia muncii prestate, interesul fata de functia ocupata, cariera, satisfactii legate de prietenie, munca in echipa etc.
Stimulente ce pot fi acordate militarilor ar putea fi: salarii de merit pentru cadre, invoiri si permisii pentru militarii in termen acordate in urma executarii unor activitati tehnice de amploare (aplicatii, sedinte de conducere, intretineri tehnice sezoniere) etc.
Controlul cuprinde ansamblul proceselor prin care rezultatele subunitatii sunt masurate si comparate cu obiectivele stabilite initial, in vederea eliminarii deficientelor constatate si integrarii abaterilor pozitive.
Prin control comandantii de subunitati se asigura ca subordonatii se comporta si actioneaza in conformitate cu programele, structura si regulile stabilite.
De exemplu, la nivel subunitate se executa controale ca: controlul autovehiculelor care ies sau se inapoiaza din cursa, controlul starii tehnice si de intretinere, controlul executarii lucrarilor de intretinere si conservare (interoperational si final), controale pe linie gestionara, controlul pregatirii soferilor si mecanicilor conductori, controale suplimentare stabilite de comandantul unitatii la autovehiculele care se pastreaza pe platouri sau sub soproane, controale ale esaloanelor superioare etc.
Rezultatele controalelor se consemneaza in registrul de control al subunitatii, impreuna cu masurile de remediere a deficientelor constatate.
Controlul lucrarilor de mentenanta a tehnicii militare este o activitate ce se desfasoara in mai multe etape.
Astfel, o prima etapa o constituie verificarea calitatii lucrarilor, sub mai multe aspecte:

in primul rand, se verifica rezultatele obtinute de subunitate in indeplinirea obiectivelor ce i-au fost incredintate. Aceasta verificare priveste confruntarea rezultatelor obtinute pana in momentul desfasurarii controlului cu obiectivele stabilite in faza de previziune si planificare;

in al doilea rand, verificarea se extinde la statica sistemului ,care presupune indeosebi elemente ce reflecta starea sistemului, calitatea si eficienta structurii organizatorice, calitatea activitatilor de planificare si organizare, respectarea incadrarii activitatilor in baremele de timp planificate;
al treilea aspect verificat il constituie dinamica subunitatii, care se refera in principal la formele, metodele procedeele, resursele umane, materiale, financiare si informationale utilizate in obtinerea rezultatelor. Aceasta verificare are rolul de a scoate in evidenta eficienta activitatii de conducere si a celei de executie.

A doua etapa in exercitarea controalelor o constituie analiza concluziilor verificarii, care cuprinde:

compararea rezultatelor obtinute in urma verificarilor cu obiectivele ce au fost incredintate spre indeplinire subunitatii;
stabilirea diferentelor dintre rezultate si obiective, urmata de evaluarea si ierarhizarea lor;
determinarea cauzelor, in special a celor primare, care stau la baza insucceselor;
stabilirea masurilor corective, care pot fi: de conducere, de organizare, de asigurare materiala, de executie a activitatilor propriu-zise etc.

A treia etapa a controlului o constituie indrumarea subunitatii controlate, in concordanta cu concluziile desprinse in urma verificarii si analizei efectuate anterior. Indrumarea poate fi orientativa, atunci cand anticipeaza executia si, corectiva, atunci cand isi propune sa regleze activitatile subunitatii.
In concluzie, controalele trebuie sa fie exigente si corecte, sa prezinte adevarata stare de lucruri din subunitate, trebuie sa asigure un pronuntat caracter educativ si formativ, sa nu se insiste doar pe lipsuri, sa scoata in evidenta realizarile oamenilor, astfel incat acestia sa ramana convinsi ca sta in puterea lor sa inlature neajunsurile.

Bibliografie

1. Petca, C. – Managementul in organizatia militara, Editura Academiei Trupelor de Uscat, Sibiu, 1999.
2. Urdareanu, T. – Asigurarea de blindate si autotractoare, Editura Militara, Bucuresti, 1980.
3. * * * – Regulamentul logisticii actiunilor militare, L-1, Bucuresti, 1999.
4. * * * – Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 191/ 04.05.2000.
5. * * * – Proiectul de regulament al mentenantei B.A.T.

Inapoi la cuprins