EFORTUL IN LECTIA DE EDUCATIE FIZICA
Mr. Robert Stanciulescu
Aprecierile potrivit carora efortul in lectia de educatie fizica, ar influenta nefavorabil comportarea studentilor la celelalte discipline (prin scaderea posibilitatilor de concentrare si diminuarea receptivitatii) sunt neintemeiate. Organismul obisnuit sa faca fata efortului suporta mai usor trecerea de la un gen de activitate la alta, si are o revenire rapida datorita perfectionarii mecanismului de refacere. In lectia de educatie fizica, efortul este determinat de obiectivele instructiv educative specifice.
Dependent de valoarea consumului de energie care va determina mai devreme sau mai târziu aparitia starii de oboseala, efortul depus este mic, mijlociu, mediu sau maximal. Impreuna cu oboseala, refacerea si odihna reprezinta fenomene fiziologice, organic asociate de miscare.
Studiile efectuate in domeniul activitatii sportive au demonstrat ca nu se poate realiza perfectionarea aparatelor, organelor, sistemelor si functiilor organismului, fara ca acestea sa fie solicitate dincolo de limitele obisnuite, dincolo de solicitare care daca sunt utilizate in mod frecvent si constant determina anumite reflexe conditionate in structura functiilor organismului.
Solicitarile mai ridicate sunt singurele in masura sa produca reactii de raspuns cu caracter de supraadaptare, sa determine perfectionarea organismului din punct de vedere monofunctional.
Parametrii pe baza carora se realizeaza reglarea efortului si orientarea influentelor lui in lectie sunt: volumul, intensitatea si complexitatea. Referindu-se in principal la latura cantitativa a efortului, volumul intereseaza in principal in legatura cu dezvoltarea rezistentei si fortei, si cu formarea deprinderilor metrice care pentru a fi realizate necesita un volum mare de lucru.
Raportat la durata integrala a lectiei el determina doua tipuri de densitate:

Raportul dintre aceste doua tipuri de densitate este determinat de tipul fiecarei lectii. Astfel ponderea densitatii pedagogice creste atunci când lectiile cuprind teme cu obiective de invatare.
Reprezentând relatia dintre lucrul efectuat si timpul necesar, intensitatea, se refera in principal la latura calitativa a efortului. Ea este determinata de viteza de executie a miscarilor, de numarul lor pe unitatea de timp, de durata pauzelor, de valoarea incarcaturilor etc. Intensitatea efortului se apreciaza in raport cu capacitatea de lucru a organismului in procente (100%, 57%, 50%, 25%) sau in fractii (1/1, 1/2, 3/4, 1/4).
Cel de-al treilea parametru al efortului, complexitatea, se afla in legatura directa cu dificultatea insusirii si efectuarii unor actiuni motrice, datorita greutatii coordonarii miscarilor care intra in structura acestora. Impreuna cu intensitatea, determina un alt tip de densitate, denumita densitate functionala, care nu are formula de calcul, dar care se apreciaza prin prisma valorilor F. C. (frecventei cardiace) si F. R. (frecventei respiratorii), in succesiunea secventelor lectiei, care dau cursa sau dinamica efortului.
Apreciind efortul trebuie sa ne referim la parametrii lui, care capata prioritate in raport cu temele lectiei si scopul didactic urmarit.
Programarea efortului in lectie se face dependent de temele instructiv educative ale acesteia si scopul didactic, intre parametrii efortului si comportamentele procesului instructiv educativ (priceperi, deprinderi, calitati motrice) existând o anumita relatie de dependenta. In lectia de educatie fizica, efortul se inscrie pe o curba ascendenta in momentele care corespund secventei introductive, realizeaza un platou cu vârfuri si caderi in secventa de instruire si o descrestere in final când se urmareste revenirea organismului la starea obisnuita.
Pe acest fond general exista, numeroase variatii determinate de orientarea diferita a activitatii in secventele lectiei, dependent de temele planificate cât si de mijloacele si metodele folosite, de conditiile materiale, de tipul lectiei etc.
Pentru a asigura dezvoltarea si perfectionarea fizica, organismul studentilor trebuie sa fie supus efortului intr-un mod gradat si continuu.
Pornind de la ideea ca densitatea lectiei da curba sau dinamica efortului, prezentam o serie de cauze care determina realizarea unei densitati slabe:
De natura organizatorica:

De natura metodica: De alta natura: Masurile care conduc la imbunatatirea densitatii lectiei deriva din cauze si sunt „riposte" la aceste cauze. In consecinta aceste masuri pot fi de natura organizatorica, metodica sau de alta natura.
De asemenea crearea unei motivitati puternice (pe baza de constientizare) reprezinta o masura cu nivel inalt de eficienta pentru sporirea densitatii lectiei de educatie fizica, si implicit realizarea unei eficiente dinamici a efortului.

Bibliografie

1. Achim Gogea – Metodologia cercetarii stiintifice in Educatie fizica si sport, Editura Fundatiei „România de mâine", Bucuresti, 1999.
2. Cristea Gheorghe – Teoria si metodica Educatiei fizice si sportului, Editura Univers, Bucuresti, 1993.

                                                                                Inapoi la cuprins