INFLUENTA ZVONURILOR VEHICULATE PRIN MASS-MEDIA ASUPRA

FUNCTIONALITATII GRUPURILOR MILITARE

Lt. Mihai Solescu

 

In cadrul conflictelor militare, in special cele din epoca contemporana, dar si in perioadele premergatoare actiunile psihologice si de propaganda s-au utilizat si se vor folosi intens, atat in fazele premergatoare declansarii razboaielor, cat si pe timpul desfasurarii acestora. Intre acestea, un loc deosebit l-a ocupat zvonul, ca unul din mijloacele de persuasiune psihologica extrem de nociv, in vederea crearii unor stari de spirit ca: nesiguranta, frica, panica, deruta, teama, incertitudine, anxietate si, pe aceasta baza, slabirea rezistentei psihomorale a luptatorilor si a populatiei adverse.
Fenomen psihocial complex, ZVONUL reprezinta o informatie privind un eveniment produs sau pe cale sa se produca, ce se vrea autentic si cu caracter de noutate, cel mai adesea avand un caracter ambiguu si tendentios, neverificabil sau greu de verificat in timp oportun si care circula in absenta sau in paralel si de cele mai multe ori in contrasens cu stirile transmise prin mijloacele oficiale de informare.
Intelegem, deci, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi in intregime false sau continand unele elemente adevarate, dar distorsionate in raport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitati determinate.
Se apeleaza la el pentru ca, printre altele, acesta are capacitatea de a se disemina foarte repede. Specialistii au concluzionat ca zvonurile pot circula cu viteza sunetului, apreciind ca un zvon se poate extinde in 48 ore intr-un oras de 1-2 milioane de locuitori, in 24 ore intr-un oras de 500000 locuitori pana la 1000000 de locuitori, in 12 ore intr-un oras de 200000-500000 de locuitori.
Privind viteza de propagare a zvonurilor, aceasta este determinata in principal de:

  1. structura grupului/gradul lui de omogenitate si asezare spatiala, de coeziunea spirituala si comunitatea de interese a acestuia;
  2. importanta temei, concordanta dintre continutul mesajului si motivatiile individuale si de grup.
Cu cat e mai mare interesul mediu in cadrul colectivitatii, cu atat cresc sansele de raspandire a zvonurilor. Ele urmaresc sa dea raspuns la probleme importante in situatia in care exista suficiente informatii oficiale in ceea ce preocupa cu precadere pe oameni in acel moment. Cu alte cuvinte sansele ca o afirmatie sa gaseasca sau nu crezare in fata publicului depind mai putin de adevarul sau falsitatea acelei informatii decat de maniera in care informarea este ticluita si difuzata.
Zvonul apare cu o probabilitate mai mare cand oamenii sunt profund interesati de o anumita situatie despre care informatiile oficiale lipsesc, sunt sarace sau sunt filtrate sau chiar blocate sa ajunga la oameni.
Aparitia zvonului este insa legata si de acele situatii in care comunicarea sociala poarta amprenta unor puternice trairi emotionale. Astfel de momente apar de cele mai multe ori in timp de criza economica, politica si sociala, de catastrofe naturale sau de razboi, care genereaza inevitabil stari stresante acute. Acestea la randul lor favorizeaza lansarea, receptarea si transmiterea mai departe cu rapiditate a zvonurilor. Factorii psihologici generali care contribuie la nasterea si raspandirea unui zvon sunt in acelasi timp subiectivitatea si selectivitatea perceptiei umane, urmare a campului limitat a evolutiei umane care poate duce la disparitia unor parti periferice ale obiectului perceptiei sau ale continutului comunicarii. Implicatia si motivatia emitatorului, respectiv a receptorului unei stiri, ca si diversele pierderi de memorie in timp, constituie un alt filtru pentru enuntul transmis.
Printre informatiile generatoare de zvonuri gasim in primul rand tot ceea ce tulbura ordinea lucrurilor si provoaca o reactie adica stirile de interes pragmatic direct: incalcarile moralei, pericolele, schimbarile de ordin social, modificarile mediului inconjurator.
De asemenea, se raspandesc cu mare viteza stirile ce ne afecteaza indirect, prin identificarea cu personaje mai mult sau mai putin apropiate.
In toate situatiile zvonul se raspandeste pentru ca exista pericolul fizic sau simbolic, de a nu cunoaste stirea, fie ea adevarata sau falsa.
Desigur, in afara de functia lui de alarmare, zvonului ii mai revine si misiunea de a hotari soarta stirii, ceea ce trebuie sa credem despre ea.
Ca forma specifica de comunicare, indeosebi interpretabila, zvonul se bazeaza pe unele mecanisme si caracteristici psihologice general umane: Zvonurile apar cel mai adesea pe fondul unui vid informational, al lipsei de credibilitate si pertinenta a informatiei oficiale sau necuprinderii intregii comunitati in sfera informationala institutionalizata.
Zvonurile se caracterizeaza prin: Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de importanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediul acestuia. Ca urmare, pe masura raspandirii lui, zvonul sufera unele distorsiuni ale informatiei pe care o contine.
  1. Reductia. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, mai concis, mai usor de povestit si de inteles. Reductia nu merge insa pana la disparitia totala a mesajului.
  2. Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, in sensul ca sunt retinute si reproduse selectiv un anumit numar limitat de detalii, cuvinte, imagini sau simboluri, care sunt frapante pentru subiect.
  3. Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si in functie de atitudinile, aspiratiile si motivatiile transmitatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest proces se realizeaza conform predispozitiilor emotionale ale celor ce raspandesc zvonul asigurand astfel circulatia lui intr-un mediu determinat si nu in oricare altul.
Aceste trei tendinte actioneaza simultan si reflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile ce caracterizeaza zvonul.
Obiectivul zvonului este scaderea eficacitatii grupului caruia ii sunt destinate, blocarea sau chiar schimbarea de sens a comportamentului acestuia, vizand cu prioritate, destructurarea moralului si coeziunii lor si influentarea negativa a starilor de spirit.

* * *

O problema de mare interes o reprezinta puterea de penetrare a zvonului in raport cu natura sau particularitatile mediului social-cultural si profesional. Datorita preocuparilor specifice si ziaristii si persoanele care lucreaza in mass-media sunt tinta mai mult sau mai putin constienta a zvonului. E mai mult decat evident faptul ca mediul jurnalistic reprezinta un obiectiv predilect, deoarece tentativele de limitare a surselor de dezinformare pot fi privite ca limitari ale dreptului de exprimare libera, iar presa si opinia publica sunt extrem de sensibile in astfel de cazuri.
Perceptia celor mai multi dintre noi este ca acest canal de comunicare care il reprezinta mass-media este bine organizat, are la baza un set de reglementari riguroase. Exista reguli stricte la ceea ce reprezinta o stire acceptabila, la procedurile de obtinere a stirilor. Persoanele care ne transmit stirile se bucura, in cele mai multe cazuri, de credibilitate din partea unui anumit auditoriu. Dar dupa cum se stie si credibilitatea unui zvon este strans legata de persoana care ni-l aduce la cunostinta.
Zvonurile sunt raspandite in medii vulnerabile, iar difuzarea se face de catre mai multi subiecti, in asa fel incat aparitia zvonurilor din mai multe izvoare sa duca la confirmarea lor.
Insa modul de obtinere a stirilor fac ca acestea de cele mai multe ori sa apara sub aceeasi tipologie, dar intr-o imagine putin schimbata. De aici rezulta si imposibilitatea indivizilor de a face diferenta dintre o stire si un zvon, si de a se apara de cel din urma.
Fata de un eveniment, toate mediile de informare reactioneaza aproape la fel: evenimentul trebuie comentat. Fata de zvon insa libertatea lor de miscare este totala. In plus dispun de o gama larga de decizii posibile, mergand pur si simplu de la declansarea unui zvon pana la organizarea campaniei antizvon. Circuland o vreme limitat, zvonul poate exploda datorita mediilor de informare, acestea semnandu-i practic actul de nastere publica.
In prezent e imposibil de disociat viteza de propagare a zvonului de pozitia mediilor de informare fata de el. Situatia va fi diferita in functie de tacerea cu care acestea vor intampina un zvon sau, dimpotriva, de hotararea de a-i deschide coloanele ziarelor sau canalele televiziunii.
Prin interventia mediilor de informare publicul zvonurilor sporeste considerabil nemaifiind strict local ci international. Sporirea vitezei de difuzare a zvonului atrage insa si accelerarea procesului de stingere a lui pentru ca extinzandu-se, zvonul intalneste dovezile care-l infirma.
Fara sa le fi creat, mediile de informare servesc uneori drept puternice retele de transmisie a zvonurilor. Cel mai adesea informatiile pornesc de la ceea ce se numeste „presa locala". Aceste numeroase publicatii pandesc tot ceea ce i-ar putea interesa pe cititorii lor, dar, nedispunand de o echipa de ziaristi, arareori verifica o informatie inainte sa o publice.
Pe parcurs zvonul e preluat de medii de informare. Aceste medii nu doar preiau ci accelereaza si acrediteaza zvonul. Efectul accelerarii e fizic: dintr-o data zvonul ajunge la cunostinta a mii si mii de indivizi.
Efectul acreditarii e psihologic. Mesajul e constituit de mediul zvonului: preluarea lui de catre mediile de informare ii da o fantastica credibilitate. Ii da valoare de informatie prin care dobandeste statutul de adevar si poate lua loc definitiv in constiinta oamenilor.
Trebuie sa avem in vedere si un alt rol asumat de mediile de informare in transmiterea zvonurilor si anume incurajarea lor prin strecurarea ambiguitatii in comentarea unor fapte care pana atunci trecusera neobservate. Incurajarea zvonurilor se produce si atunci cand mediile de informare emit tocmai ipotezele pe care publicul si le-ar putea imagina singur.
De asemenea se pot crea informatii in totalitate false. Exista o presa specializata care traieste practic din asa ceva. Crearea zvonurilor poate merge pe doua cai: una consta in difuzarea zvonului de la bun inceput, pentru intregul public. Mediile de informare importante permit acest lucru. Daca zvonul pare neintemeiat, acesta presupune mai degraba asumarea unui risc. Cea de-a doua cale consta in jocul liber al mecanismelor sociale; zvonul va fi difuzat pe etape, de la liderii de opinie la primii adepti, apoi de la acestia la cei din linia a doua, fiecare categorie asumandu-si rolul de a o convinge pe urmatoarea.
O ultima pozitie este cea critica sau combativa. Atitudinea poate fi si de-a dreptul militanta: mediile de informare participa activ la contraofensiva.

* * *

Daca zvonurile lansate deliberat in timpul conflictelor militare au reprezentat o arma eficienta, efecte dezastruoase au continuat sa provoace si zvonurile spontane, provocatoare de panica si de manifestari si nemultumire deschise.
Diferentierea zvonurilor de razboi in spontane si deliberate isi are explicatia in modul diferit in care acestea germineaza si in viteza lor de raspandire. In cazul zvonurilor spontane, germinarea si raspandirea lor este extrem de rapida, iar zona de raspandire este relativ mica.
Zvonurile lansate deliberat au perioada de germinare mai lunga, ating arii de raspandire mult mai largi, au o persistenta mai indelungata producand o erodare profunda a moralului trupelor combatante si a populatiei civile. Persistenta acestor zvonuri rezida in veridicitatea lor. Inainte de lansarea unui zvon spre inamic se face o analiza atenta si minutioasa a vulnerabilitatilor acestuia, a punctelor sensibile la care probabil „tinta" va reactiona. Zvonul deliberat este „punctat" spre zonele de deficient informational sau de incredere labila in anumite valori, concepte, strategii, oameni politici, conducatori de stat, sefi de guverne sau comandanti.
Slabirea potentialului psiho-moral al inamicului, diminuarea capacitatii de lupta, sadirea neincrederii in cauza si scopul razboiului ce-l poarta, aducerea sa in starea de a nu mai putea lupta s-a facut dintotdeauna si cu ajutorul zvonurilor.
Incadrandu-se in actiunile de influentare de tip propagandistic in care stimulul lansat asupra individului este un mesaj cu sens si semnificatii, zvonul poate declansa procese de prelucrare psihica constienta care se soldeaza cu crearea, erodarea sau modificarea unor produse psihice ale individului - opinii, convingeri, motivatie, atitudini – iar acestea la randul lor vor determina modificarile comportametale dorite de cei ce declanseaza actiunea.
In acest caz sursa de producere a zvonului pleaca de la premisa ca efectele distructive, dezorganizatoare ale zvonului determina reducerea potentialului combativ si slabirea rezistentei combatantilor si populatiei.
Ca urmare a actiunii zvonului se amplifica sentimentul de insecuritate pe campul ce lupta si are loc o accentuare a tendintei de situare in prim-plan a intereselor individuale, in special a instinctului propriu de conservare. In acest fel colectivele tind sa-si „atomizeze" structura si sa isi piarda „legaturile" interioare, forta grupului respectiv incepe sa fie data tot mai mult de suma indivizilor care o alcatuiesc, cooperarea diminuandu-se pana la disparitie.
Zvonul poate influenta si relatiile pe verticala in cadrul grupului militar. Pentru aceasta sursele de influentare lanseaza zvonuri sa torpileze sentimentul increderii in comandanti.
Zvonul ii vizeaza in general pe acei militari inclinati spre anxietate, apatie, pe cei slabi si putin rezistenti la socurile psihice, scontandu-se pe faptul ca cedarile lor(depresive, refuzul de a lupta etc.) pot fi urmate prin imitatie si de alti militari.
Concluzionand putem spune ca, falsificand realitatea sau prezentand fara temei ca iminenta producerea unui fapt, zvonul creeaza stari emotionale negative (teama, nesiguranta, frica, panica) au efecte disfunctionale, determina comportamente, atitudini si actiuni irationale (neexecutare de ordine, dezertari, neincredere in comandanti, tehnica, victorie, confuzie privind justetea cauzei pentru care lupta sau se instruiesc).
Pe un fond psihic tensionat, generat de evenimente deja produse, ca si iminenta altora, zvonurile amplifica blocajele emotionale, accentueaza asteptarile si temerile indivizilor si colectivitatilor.
El genereaza totodata si o intensificare a nevoii de informatie, de cautare, adesea fara discernamant de noi argumente pentru clarificarea situatiei existente, deci o adevarata reactie in lant.
Zvonurile, atunci cand sunt folosite ca arma de lupta, vizeaza alterarea starii de spirit si a comportamentului militarilor si subunitatilor, modificarea opiniilor, convingerilor, intereselor astfel incat sa provoace sau sa amplifice dezordinea, incordarea, teama, nelinistea, subminand moralul si rezistenta, capacitatea de actiune a celor carora le sunt destinate nemijlocit.
Mizand pe solicitarile psihice si fizice la care sunt supusi militarii in situatii de razboi, pe teama de necunoscut si nesiguranta provocata de absenta sau intarzierea informatiilor reale si certe despre evolutia luptelor, zvonurile sunt lansate indeosebi in scopul:

  1. exagerarii efectelor armamentului si mijloacelor tehnice de lupta folosite, amenintarii cu folosirea unor arme cu efecte distructive deosebite;
  2. inocularii suspiciunii si neincrederii in comandanti;
  3. crearii ( amplificarii) unor stari de frica, panica.
Zvonurile afecteaza astfel in mod negativ moralul luptatorilor si coeziunea subunitatilor, amplificand pericolele si permanenta incertitudine existente in situatiile de lupta, teama de necunoscut si nesiguranta provocata de lipsa informatiilor, exaltand imaginatia si creand pericole imaginare.
Bibliografie

1. Coordonator col. Jean Niculescu – Psihicul si realitatea campului de lupta, Editura Militara, Bucuresti, 1979.
2. * * * – Pregatire psihica pentru lupta. Manual – Editura Militara, Bucuresti, 1993.
3. Col. dr. Gheorghe Aradavoaice – Stresul psihic in lupta armata, Editura AISM, Bucuresti, 1993.
4. Sectia de studii sociale a armatei – Psihosociologie si pedagogie militara, Editura Militara, Bucuresti, 1992.
    Jean Noel Kopferer – Zvonurile, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993.
 
                                                                                    Inapoi la cuprins