OPTIMIZAREA MENTENANTEI
PE BAZA PRINCIPIILOR TEROTEHNOLOGIEI

Col.(r)prof.univ.cons.dr.ing. Eugen Siteanu*

Col.drd. Gelu Oancea* *

Asigurarea unui grad inalt de operativitate a tehnicii militare presupune in primul rând executarea oportuna a actiunilor de mentenanta preventiva sau corectiva. In acest scop in orice armata sunt alocate anual fonduri financiare foarte mari pentru mentenanta. Aceste costuri de mentenanta erau in anii '70 egale cu aproximativ 5% din valoarea vânzarilor nete din industria prelucratoare a tarilor industrializate (SUA, Anglia, Germania etc.).
La nivelul intreprinderilor si unitatilor militare, mentenanta joaca acelasi rol, dar analiza cheltuielilor pentru activitatile de mentenanta se poate efectua mai usor la acest nivel.
Defectiunile care se produc la instalatii, utilaje etc. din intreprinderi au ca rezultat intreruperi ale proceselor de productie care costa mult, iar in armata costurile lucrarilor de mentenanta sunt deseori uriase. De aceea se impune tot mai mult necesitatea organizarii competente a activitatilor de mentenanta care are chiar o importanta strategica atât in industrie cât si in armata.
Strategia gospodaririi fondurilor fixe ale oricarei intreprinderi sau tehnici militare din orice unitate trebuie abordata sistemic, in intreaga ei complexitate in sensul ca planificarea, organizarea si realizarea mentenantei tehnicii si utilajelor trebuie abordate in relatie directa cu cercetarea, proiectarea, achizitionarea, productia, finantarea si exploatarea.
Principiile terotehnologiei pot fi sintetizate astfel: pentru conducerea eficienta a unei intreprinderi sau a unei unitati (MU) este necesara o tratare integratoare ca un tot unitar a tuturor activitatilor legate de grija pentru starea tehnica si de intretinere a tehnicii si utilajelor (aparatelor, instalatiilor, masinilor etc.), pentru mentinerea lor in buna stare de functionare, exploatarea lor la parametrii proiectati, pentru proiectarea economica si functionala a ansamblelor si elementelor componente; pentru finantarea cât mai rationala a tuturor activitatilor (lucrarilor, proceselor etc.), pentru o instruire oportuna a fortei de munca si o dirijare rationala si economica a ei si in general pentru realizarea productiei sau actiunilor militare cu cheltuieli minime. Acest concept a aparut in ultimii treizeci de ani si se bazeaza pe observatii practice, insa rezolvarea se poate da numai prin prisma analizei de sistem (teoriei sistemelor). Asadar, conceptul este privit prin prisma factorilor de decizie din diferite domenii, acesti factori fiind ingineri, economisti, manageri (directori), comandanti, ofiteri de stat major si executanti care au inteles ca trebuie sa lucreze in echipa (echipa manageriala).
Scopul final al terotehnologiei este rentabilizarea proceselor tehnico-economice (de achizitie, de productie, comert, mentenanta etc.) care, din punct de vedere managerial, sunt de o mare complexitate.
Deoarece o mare parte din costurile de mentenanta sunt in afara puterii de decizie a managerului de mentenanta apare necesitatea abordarii problemei intr-un alt mod pentru a-i da o solutie. Pentru rezolvare trebuie alese cele mai bune solutii, cele mai bune metode si procedee care sa conduca la cele mai eficiente si eficace actiuni de mentenanta pentru imbunatatirea sigurantei in functionare, fiabilitatii, pentru reducerea intreruperilor proceselor de productie si pentru ridicarea productivitatii lucrarilor de mentenanta.
Conceptul de terotehnologie nu reprezinta numai o simpla stiinta a mentenantei produselor tehnice pentru ca inglobeaza un ansamblu de activitati de prognoze, prevederi, realizari de studii, proiecte si documentatii tehnice pentru lucrarile de intretineri tehnice si reparatii (inclusiv reconditionari de piese) care se realizeaza toate in conditiuni optime (din punct de vedere al rentabilitatii). Caracterul interdisciplinar al terotehnologiei rezulta din ansamblul tuturor stiintelor care concura la realizarea obiectivelor enuntate si anume: management, informatica, statistica, cibernetica, economica, cercetari operationale, automatica, electronica, teoria fiabilitatii, teoria probabilitatilor, rezistenta materialelor, matematica, studiul metalelor si al materialelor, tribotehnica (tribologie), mecanica fluidelor, teoria sistemelor etc.
Astfel, pe baza teoriei sistemelor, se considera ca intrebuintarea oricarui produs tehnic furnizeaza o gama larga de date si informatii ce pot fundamenta efectul de feed-back in vederea optimizarii sistemului de mentenanta. Neutilizarea rationala sau folosirea incompleta a informatiilor obtinute in procesul de exploatare in domeniul conceptiei, proiectarii si fabricarii produselor tehnice conduce implacabil la cresterea exorbitanta a cheltuielilor de exploatare (de mentenanta) si la reducerea eficientei generale a gospodaririi produselor (bunurilor) de toate categoriile.
Din cele expuse pâna aici rezulta ca terotehnologia (terotehnica) se ocupa in general de specificarea conditiilor tehnice ale produselor tehnice, de cercetarea si proiectarea sigurantei functionarii acestora, de fiabilitatea si disponibilitatea lor, de intretinerea si repararea instalatiilor, utilajelor, masinilor etc. de organizarea instalarii si punerii lor in functiune, de modernizarea si inlocuirea lor precum si de feed-back-ul informational privind proiectarea, exploatarea si costul ciclului de viata al produselor tehnice (al tuturor produselor). Asa cum s-a aratat anterior, ciclul de viata al fiecarui produs tehnic reprezinta o serie de evenimente de la conceptie si pâna la casare sau inlocuirea acestuia. Pentru ca fiecare produs are particularitatile sale de proiectare, fabricare, exploatare, mentenanta etc. la care se adauga si cele de inflatie, cotatii de bursa etc., numitorul comun pentru masuratori il constituie costul diferitelor secvente de viata sau a resurselor de intrebuintare a produselor. Asadar chiar si aceste resurse pot fi gândite, utilizate sau folosite ca niste bunuri oarecare (produse). In acest mod, in final, se poate determina cât va costa in total cercetarea (dezvoltarea), proiectarea, achizitionarea, instalarea, exploatarea, mentenanta si inlocuirea produselor sau pe scurt, care vor fi cheltuielile pentru intregul ciclu de viata al produsului.
Bineinteles ca obiectivul major al terotehnicii, asa cum a reiesit din cele prezentate, este realizarea unui cost minim al ciclului de viata. Deci toate eforturile trebuie canalizate in aceasta directie. Totodata produsele mai trebuie utilizate si administrate cu eficienta maxima. De aceea se poate spune ca un criteriu mai adecvat pentru aprecierea utilizarii produselor pentru intreg ciclul de viata al acestora l-ar constitui costul optim al ciclului de viata, iar decizia in domeniul terotehnicii sa aiba la baza acest ultim criteriu.
Fiind vorba de decizii care se iau sub semnul incertitudinii (incluzând si schimbarea in timp a atitudinii oamenilor, legata de intreg ciclul de viata al produselor si de conexiunea sa cu preturile si costurile variabile) s-a impus includerea in definitia terotehnologiei sau terotehnicii a „obiectivului urmaririi costurilor ciclului economic de viata". Dar masurile ce vor fi intreprinse pentru ca intreprinderea sa functioneze economic, din punctul de vedere al terotehnologiei, reprezinta niste variabile de circumstanta si toate impreuna constituie problema ce trebuie evaluata si rezolvata de manageri. Din aceasta cauza facem precizarea ca pentru definirea terotehnologiei ar trebui adoptat termenul de „urmarire a" si nu de „realizare a".
Din cauza numarului mare de etape ale ciclului de viata a produsului tehnic dar si a duratei acestui ciclu, elaborarea deciziei nu se poate face de o singura persoana ci de catre directorii intreprinderii, reprezentantii financiari si de mentenanta. Astfel, acum nici directorul (comandantul), nici economistul, nici inginerul si nici contabilul sef nu poate sa ia decizia de unul singur in acest domeniu complex. Fiind vorba de decizii care in acelasi timp sunt si de natura economico-financiara dar si tehnica este necesar sa se tina cont de aceasta natura interdisciplinara a procesului de luare a deciziilor de utilizare a intregului ciclu de viata a produselor si ca urmare, decizia sa se ia de o echipa manageriala din care sa faca parte si manageri si economisti si financiari dar si ingineri. Iata de ce specialistii s-au gândit ca terotehnologia ar reprezenta „o combinatie de management, tehnica, actiuni financiar-contabile si alte practici.

Prin urmare se poate intelege acum de ce mentenanta tuturor bunurilor (mentenanta eficienta) reprezinta doar o componenta a terotehnologiei. Practic, daca s-ar reusi aplicarea tuturor prevederilor terotehnologiei, cheltuielile pentru mentenanta preventiva (Mp) si cea corectiva (Mc) s-ar minimaliza.
Aceste cheltuieli de mentenanta corectiva si respectiv preventiva, precum si cheltuielile totale, pe intreg ciclul de viata trebuie urmarite si precizate inca din primele faze de cercetare-proiectare a produselor (echipamentelor) sau a uzinei (intreprinderii) pentru a se ajunge la cheltuieli minime (Cmin).
In S.U.A., managementul logistic este disciplina stiintifica care se apropie cel mai mult de conceptul de tehnologie si de principiile tehnologiei ca si de aplicarea acestora in practica industriala. Se stie ca in acest sens expertii americani folosesc metodele de evaluare a ciclului de viata al produselor care se apropie foarte mult de metodele folosite in terotehnologie. Deosebirea ar consta in aceea ca terotehnologia are o baza stiintifica mai bine fundamentata constând in analiza interdisciplinara a eficientei ciclului de viata.
In concluzie, terotehnologia este o abordare stiintifica riguroasa, de o natura integrata a estimarii tuturor cheltuielilor pentru toate secventele ciclului de viata, in scopul minimizarii acestora prin folosirea tehnicilor managementului stiintific. De aceea minimizarea cheltuielilor totale se poate obtine prin coordonarea activitatii inginerilor, economistilor si managerilor intreprinderilor (mari, mijlocii sau mici) pe baza principiilor terotehnologiei.
Conceptul de terotehnologie este inca foarte nou si de aceea aplicatiile industriale sunt relativ rare, dar in industriile militare sunt mult mai multe aplicatii, un exemplu fiind acela al introducerii sistemului administrarii ciclului de viata al produselor de catre ministerele apararii din S.U.A. si Marea Britanie. In mod asemanator trebuie abordata optimizarea ciclului de viata al tehnicii militare si armamentului de catre Ministerul Apararii Nationale din România.

Note bibliografice

1. Andrews, E. R. C., The Use of Network Analysis on a Large Slabbing Mill Repair, Iron and Steel Institute, Londra, 1978
2. Repport by the Working Party on Maintenance Engineer, Ing. H.M.S.O., London, 1970
3. Husband, T. M., Maintenance Management and Terotechnology, Saxon House, England, 1976
4. Callick, E. B., Terotechnology - Concept, System and Practice 2-end European Maintenance Congress, Londra, aprilie, 1974
5. Harvey, G. si Husband, M. T., Terot echnology - A general Management Model, Longhborough University, Marea Britanie, 1975
6. Kaufman, R. I., Life Cycle Costing - Cost and Management, Canada, march-april, 1976
7. Harvey, G., Life Cycle Costing - A Review of the Technique Management Accounting, II, Londra, 1976
8. Starkey, C. V., Cutting the Cost of Maintenance by Design Engineering designer, Marea Britanie, nr. 3, 1975
9. * * *, Maintenance'costs - Maintenance engineering, Marea Britanie, august, 1977
10. Lockeyer, K. G., An Introduction to Critical Path Analysis, 3^rd ed., Londra, 1977
11. Terotechnology, Marea Britanie, vol. I, nr. 1, mai, 1979
12. Arama, C., Terotehnica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1976