MIJLOACE DE IMBOGATIRE A VOCABULARULUI

- Traducerea –

Lect.univ.drd. Marioara Patesan

Asist.univ. Cornelia Axinte

„Din limbi straine sa inveti
Si in limba tarii tale sa scrii".

Dimitrie Cantemir

    O traducere inseamna a enunta intr-o alta limba (limba tinta) ceea ce a fost enuntat in limba sursa, mentinând echivalentele semantice si stilistice.
    A traduce inseamna, dupa cum sustine Leon D. Levitchi, a reda in limba tinta, cu cea mai mare fidelitate posibila, continutul de idei, structura logica si emotionala a originalului din limba sursa, in asa fel incât transpunerea sa aiba asupra receptorului efectul pe care il are originalul. Asta inseamna in fapt transferul a cât mai multor sensuri si valori dintr-un text in limba sursa, in limba tinta. Aceasta parafrazare, in sensul bun al activitatii, va face ca rodul muncii traducatorului sa fie o lucrare de valoarea originalului. In felul acesta, cei care mijlocesc intre doua culturi trebuie sa aiba permanent in atentie sase zone: denotatia, accentuarea, modalitatea, conotatia, coerenta si stilul – toate fiind hotarâtoare in traducere, indiferent de limba sursa si limba tinta.
    Exista insa si alte forme periferice ale traducerii, care sunt folosite in situatii diverse, in functie de scopul urmarit:
    Metafraza - cu scop prin excelenta didactic. Ea va denatura limba tinta, dar este utila ca forma de explicare a unor sintagme sau propozitii dificile, sau chiar a unui text compact, cu conditia sa fie intotdeauna insotita de o versiune corecta.
    Traducerea - rezumat folosit in general de interpreti la activitati oficiale sau la titrarea filmelor. Este determinata de lipsa de timp necesara unei redari integrale.
    Adaptarea sau imitatia se indeparteaza mult de traducere devine un pretext de activitate.
    Traducerea selectiva corecta, dar incompleta, se foloseste in predarea unei limbi straine.
    Problema traducerii la "clasa de limbi straine" a constituit si constituie inca un motiv de discutie. Sa folosim sau nu limba materna ca suport in invatarea unei alte limbi?
    Leon D. Levitchi sustine "sunt convins de utilitatea traducerii dintr-o limba straina in limba româna, atât pentru invatarea limbii straine, cât si pentru consolidarea limbii române... Traducerea complexa, facuta cum se cuvine il ajuta pe elev si pe student (indraznim sa spunem si pe profesor) sa desluseasca mai bine sensul si valorile textului original...".
    De aceeasi parere este si Jean Claude Mothe, director BELC care considera ca utilizarea limbii materne revine astazi in forta in invatamântul de limbi straine. Domnia sa considera ca traducerea constituie un instrument, o tehnica extrem de eficace in evaluarea cunostintelor elevilor, studentilor. Profesorul de limbi straine are obligatia sa cultive la studentii sai aceasta aptitudine de a evolua intre cele doua limbi, limba materna si limba straina, in asa fel incât acestia sa devina intr-adevar bilingvi (situatie deosebit de favorabila in cazul interpretilor). Bineinteles, utilizarea traducerii ca mijloc de invatare a limbii si de evaluare a cunostintelor, nu trebuie extinsa ca altadata, pentru ca studentii nostri nu vor deveni traducatori profesionisti. Ceea ce conteaza este ca ei sa inteleaga si sa transfere in limba straina sensul frazei, ideii pe care trebuie s-o redea. Deci, in fond este vorba de a transpune ideile dintr-o limba in alta, in mod destul de general, chiar daca apar uneori si cuvinte "inventate" sa zicem. Ideea este ca studentul sa se faca inteles si sa-si transmita mesajul coerent si inteligibil.
    Robert Lado la rândul sau considera ca traducerea poate fi folosita ca test al deprinderilor de vorbire, ascultare, citire si scriere, dar ca prezinta anumite limite. Astfel:
    - un elev bun nu va traduce când foloseste limba straina;
    - analiza traducerilor se poate face in functie de scopul urmarit: calitate artistica, acuratetea informatiei, corectitudinea gramaticala, verificarea cunostintelor lexicale;
    - exista mai multe variante si posibilitati de traducere; profesorul le poate accepta sau nu, deci notarea ar putea da nastere la interpretari, iar corectarea este anevoioasa;
    - e indicat sa nu se abuzeze de traducere in timpul predarii;
    - pentru a traduce un text se pierde mult timp. Deci, daca s-ar folosi alte metode se poate parcurge mai mult material.
    Deci, exista argumente pro si contra utilizarii traducerii la clasa de limbi straine. Cert este insa faptul ca toti studentii trebuie sa poata face o traducere corecta, sa stie sa utilizeze corect dictionarul monolingv sau bilingv (care pentru o traducere reusita ar trebui folosite exact in aceasta ordine), sa poata alege echivalentul potrivit sensului dat de text.
    Dar pentru imbogatirea vocabularului celor care studiaza o limba straina, metodele mai moderne de predare propun sa se treaca de la traducerea interlinguala (dintr-o limba in alta) la traducerea intralinguala, cea care face apel la sinonime, antonime, definitii, parafraze. Practic, se va explica un cuvânt neinteles sau necunoscut printr-un alt cuvânt sau grup de cuvinte mai accesibile. Aceasta traducere intralinguala este in fond metalimbaj, nu limbaj in limbaj.
    De data aceasta, profesorul trebuie sa fie extrem de atent: noile cunostinte nu pot fi achizitionate decât in functie de cunostintele dobândite anterior. Daca s-ar explica un cuvânt necunoscut prin alt cuvânt necunoscut, s-ar crea confuzii. Pe de alta parte, metalimbajul da o imagine generala, destul de vaga, o intelegere globala a sensului, ceea ce pune probleme studentilor. El trebuie sa aiba deja cunostinte privitoare la maniera de a gândi a celuia a carui limba o studiaza, conotatiile culturale, istorice, sociale etc.
    Inlocuind un enunt printr-o parafraza constatam ca sensul este sensibil apropiat, dar nu este totalmente exact. In aceste conditii, studentii ar putea avea probleme cu privire la intelegerea exacta a sensului, la nuante. Si atunci, recurgem de multe ori la folosirea termenului exact din limba materna, pentru a inlatura dubiile.
    Ca suport pentru studenti sunt indicate din nou dictionarele monolingve, unde pot gasi sinonimele cuvântului de care au nevoie. Problema este ca pentru acelasi referent gasim mai multe cuvinte; deci, practic acelasi fapt poate fi exprimat in mai multe feluri, dar acestea nu sunt toate perfect identice. Or, a alege sensul corect presupune o buna cunoastere a limbii, a nuantelor acesteia pentru a nu utiliza cuvintele in mod impropriu, cunoscut fiind faptul ca la nivelul unei limbi nu exista sinonimie absoluta. Ca atare contextul este cel care impune folosirea unui cuvânt sau al altuia. Ca atare, trebuie sa impunem studentilor sa foloseasca diverse posibilitati de exprimare, astfel incât sa ajunga la performanta de a alege expresia potrivita in contextul cerut de enunt. Si aici, pe lânga dictionare intervin ca mijloace de invatamânt filmele didactice, materiale originale noi, precum ziare, reviste, casete audio, metode de invatare a limbii, pentru a-i obisnui pe studenti cu limba vorbita efectiv, nu o limba artificiala, greoaie, de neinteles.
    Tinând cont de cele notate mai sus, ne intrebam, iarasi, daca traducerea este sau nu un mijloc eficace in invatarea sau imbogatirea cunostintelor intr-o limba straina. Importanta traducerii este clara, atentia profesorului trebuie indreptata spre a forma la studenti abilitatea de a lucra cu orice tip de dictionare pe care le au la dispozitie si de a-i obisnui cu o traducere corecta. Sa nu uitam ca studentii nostri trebuie sa vehiculeze un limbaj de specialitate unde orice cuvânt isi are importanta lui; sensul frazei trebuie redat cu acuratete, pentru a nu denatura mesajul pe care il au de transmis.
    Traducerea poate fi utilizata si ca mijloc de documentare.
    Multitudinea de materiale - reviste, carti, ziare etc. pot constitui surse de documentare reale si de ultima ora. Multi studenti vor apela la acestea si, posibil, vor incerca sa traduca fragmentele mai dificile. Sa nu uita ca literatura constituie un mijloc de imbogatire a cunostintelor nu numai de limba ci si culturale, istorice, sociale. Poate si aici dictionarul va constitui un ajutor de seama.
    Ca mijloc de testare putem folosi printre atâtea alte exercitii si traducerea pentru a verifica fie o problema de gramatica, de lexic etc., fie modul in care studentii inteleg un text dat. La oral, a face pe translatorul pentru colegi, este iarasi un exercitiu apreciat de studenti.
    Se desprinde concluzia ca traducerea poate fi folosita in clasa, cu rezultate bune, dar numai la verificarea, testarea cunostintelor studentilor, sau pentru documentarea acestora, nu in predare. Deci, mare atentie sa nu cadem in extrema cealalta, sa folosim mai mult limba materna in explicarea notiunilor, acest lucru ar dauna tot studentilor.

    Note bibliografice

1. Leon D. Levitchi, Indrumar pentru traducatori din limba engleza in limba român, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, p. 1-15
2. Robert Lado, Predarea limbilor - o abordare stiintifica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, p. 179-180
3. Jean Claude Mothe, Tendances en évaluation, Révue Reflet, nr. 24, p. 19-21
4. Dorina Roman, Indrumari metodice pentru predarea limbii franceze, 1984, p. 98-106