DE LA SCOALA OSTASEASCA
LA ACADEMIA FORTELOR TERESTRE

Lt.col.drd. Ioan Parean

    Institutie fanion a invatamântului militar românesc, Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu" din Sibiu a implinit, in aceasta vara, 154 de ani de existenta. Ea este continuatoarea traditiilor primei scoli militare de ofiteri al carei act de nastere l-a constituit Porunca Domneasca nr. 36 din 13 iunie 1847 a lui Bibescu-voda (domnitorul Tarii Românesti Gheorghe Bibescu 1842-1848).
    Scoala Ostaseasca, cum s-a numit initial, avea menirea de a forma ofiteri specializati in cele trei arme ale timpului: infanteria, cavaleria si artileria, capabili sa instruiasca subunitatile dupa cerintele adoptate si de alte armate moderne din Europa.
    La 9 septembrie 1847, prin Ordinul 2006/1847 al Dejurtfei (Ministerului de Razboi), Scoala Ostaseasca isi deschide cursurile in cazarma cavaleriei (Sfântul Gheorghe, „Malmaison") de pe Calea Podului de pamânt, astazi Calea Plevnei, din Bucuresti. Acelasi ordin precizeaza ca durata cursurilor va fi de doi ani, urmând un stagiu la trupe pe timp de un an. Dupa aceasta perioada, tinerii absolventi erau inaltati la gradul de praporcic (sublocotenent) si repartizati la comanda subunitatilor.
    Pentru inceput, efectivul scolii a fost de 22 de elevi, proveniti din tineri junkeri si subofiteri de origine boiereasca. Primul director al scolii a fost locotenentul Ioan Greceanu, urmat, incepând din 13 februarie 1848, de colonelul (rus) Alexandru Banov.
    In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) reteaua invatamântului militar românesc cuprindea: Scoala militara de ofiteri, Scoala nationala de medicina si farmacie, Scoala de scrima si gimnastica, Scoala copiilor de trupa, Scoala de arte si meserii a armatei, Scolile de gradul I pentru alfabetizarea militarilor in termen.
    Conform regulamentului de functionare din anul 1860, Scoala Ostaseasca din Bucuresti cuprindea doua sectiuni: o sectiune pentru pregatirea ofiterilor de artilerie si geniu, si o alta pentru pregatirea ofiterilor de infanterie si cavalerie.
    Prin O. Z. nr. 204/22 iulie 1861, Scoala regimentara provizorica din Iasi, infiintata in anul 1856 si reorganizata in anul 1858 sub numele de Scoala Militara de Ofiteri, a fost unita si a intrat in compunerea Scolii Ostasesti din Bucuresti. Dupa contopirea celor doua scoli (1862) se va adopta o noua denumire pentru aceasta institutie militara de invatamânt: Scoala Militara Unica a Principatelor Unite, iar durata cursurilor va fi de cinci ani. Localul scolii apartinea Ministerului de Razboi si era plasat pe ulita Târgovistei, astazi Calea Grivitei. Incepând cu anul scolar 1863/1864 durata de scolarizare a fost redusa la patru ani. Din aceasta scoala, in anul 1864, au fost trimisi sa urmeze cursurile Scolii militare superioare de la Saint Cyr (Franta) 12 ofiteri, 8 de infanterie si 4 de cavalerie.
    In noaptea de 10/11 martie 1866 un devastator incendiu a distrus cazarma acestei scoli. Scoala a fost mutata in garnizoana Iasi, pe strada Copou, unde va ramâne pâna in anul 1872, când prin Inaltul Decret nr.4283/1872 semnat de viitorul rege al României, Carol I (1866-1914), scoala se imparte in: Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie, care va fi mutata la Bucuresti (in vechea cazarma, reconstruita) si Scoala fiilor de militari (colegiu militar), care va ramâne sa functioneze la Iasi.
    Pe timpul primei parti a razboiului pentru obtinerea Independentei de stat a României, 1877-1878, cursurile Scolii Militare de Infanterie si Cavalerie au fost suspendate pâna in luna noiembrie a anului 1877 când vor fi reluate.
    Incepând din 15 noiembrie 1885 si pâna in anul 1890, scoala va purta numele de: Scoala de Ofiteri. Din 1891 Scoala de Infanterie, cum va fi denumita in urmatoarea perioada, isi va desfasura cursurile intr-o noua cazarma construita pe Dealul Spirii.
    In anul 1900 se revine la vechea denumire a scolii: Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie. Acestei scoli i se adauga, in acest an, Scoala de Administratie, fara a i se schimba denumirea. Toti cursantii scolii (200) sunt cuprinsi intr-o singura companie.
    Prin Inaltul Decret nr. 284/16 februarie 1910, publicat in Monitorul Oastei nr. 7/1910, Scolii Militare de Infanterie si Cavalerie i se va schimba din nou numele, ea se va chema: Scoala Pregatitoare de Ofiteri. Aceasta scoala, in anul 1915, va cuprinde un batalion de elevi activi si unul de elevi militari T. R. Un document emis in preajma intrarii României in primul razboi mondial ne informeaza ca scoala era formata din doua companii de elevi activi si doua companii de elevi cu termen redus.
    Dupa intrarea României in razboi, când Capitala era pe punctul de a cadea in mâinile trupelor Puterilor Centrale, scoala este mutata la Botosani, in cazarma Regimentului 37 Infanterie. In acel moment avea un efectiv de 1670 de elevi, cuprinsi in trei batalioane a câte patru companii. Aici, la Botosani, se primeste Ordinul nr. 3019/6 august 1917 al Ministerului de Razboi, prin care scoala ia parte la dezarmarea trupelor rusesti ce parasisera in debandada frontul din Moldova si trecusera la jefuirea populatiei civile.
    In anul scolar 1917/1918 Scoala Pregatitoare de Ofiteri a scolarizat doar ofiteri de rezerva.
    La 1 mai 1918, scoala primeste un nou nume: Scoala Militara de Infanterie si Administratie, iar la 2 ianuarie 1918 paraseste definitiv orasul Botosani, mutându-se la Bucuresti, având in acel moment doua batalioane de elevi (unul activ si unul de elevi T.T.R.).
    Dupa Unirea cea Mare, din 1decembrie1918, evenimentele interne si internationale au dus la o cerere marita de ofiteri pentru a incadra noile structuri ale armatei. Astfel, prin Inaltul Decret nr. 5376/1920 s-a infiintat o noua scoala de ofiteri de infanterie (1 iulie 1920), in garnizoana Sibiu. Aceasta noua institutie militara de invatamânt va functiona in localul vechii scoli de cadeti a armatei austro-ungare. Cu aceasta ocazie s-a schimbat din nou titulatura scolii, scoala de ofiteri de infanterie din Bucuresti a primit numele de: Scoala Militara de Infanterie nr. 1, iar cea din Sibiu: Scoala Militara de Infanterie nr. 2.
    Primul comandant al noii scoli militare de la Sibiu a fost Lt. col. Vasilescu Christea, ofiter de stat major, participant activ la razboiul de reintregire, cu studii militare in tara si strainatate.
    Desi la 1 septembrie 1920 era planificata inceperea cursurilor, aceasta data s-a decalat cu câteva luni din motive obiective. Cursurile acestei scoli au inceput la data de 19 decembrie 1920.
    In anul 1922 la titulatura scolii militare de la Sibiu i se adauga numele celui care a condus tara si ostirea ei la obtinerea Independentei, Principele Carol. Astfel, incepând din acest an, timp de un deceniu, scoala va purta numele: Scoala Militara de Infanterie nr. 2 „Principele Carol".
    La 13 iulie 1932 Scolile Militare de Infanterie nr.1 din Bucuresti si nr. 2 din Sibiu se comaseaza sub denumirea: Scoala Pregatitoare Ofiteri Infanterie „Principele Carol", având locul de dispunere in localul scolii sibiene.
    Dupa pierderile teritoriale suferite de România in vara anului 1940, Ministerul de Razboi a luat hotarârea de a muta aceasta scoala de la Sibiu in Capitala. Astfel, la 15 octombrie 1940, Scoala de Ofiteri de Infanterie, cum a fost redenumita, este mutata la Bucuresti, in localul Scolii de Aplicatie.
    In luna aprilie 1942, din cauza bombardamentelor aeriene asupra Capitalei, scoala a fost dislocata, pâna la finalizarea celui de-al doilea razboi mondial (1945), in localitatea Zarnesti, jud. Brasov. Dupa incetarea ostilitatilor scoala revine la Sibiu (conform ordinului nr. 56343/31 iulie 1945, purtând denumirea de: Scoala de Ofiteri de Infanterie si Administratie si reocupând vechile cladiri pe care le cedase Universitatii din Cluj in toamna anului 1940. Incepând cu anul 1952 si pâna astazi, scoala (institutul, academia) va purta numele patronimic „Nicolae Balcescu".
    Intre anii 1953-1955 aceasta scoala a fost cunoscuta sub numele de: Scoala de Ofiteri de Infanterie si Cavalerie „Nicolae Balcescu" din Sibiu, iar dupa aceasta perioada, pâna in anul 1958 s-a numit: Scoala de Ofiteri de Infanterie „Nicolae Balcescu" (cavaleria incetase sa figureze intre „armele" armatei române).
    Intre anii 1958- 1961 scoala figureaza in documente sub numele de: Scoala de Ofiteri de Infanterie si Intendenta „Nicolae Balcescu", iar in anii 1961 si 1962, doar sub numele de: Scoala Militara de Ofiteri „Nicolae Balcescu".
    Incepând cu 5 ianuarie 1962, pe baza regulamentului pentru aplicarea hotarârii guvernului nr. 836/7 decembrie 1961 privind infiintarea scolilor militare superioare de ofiteri, s-a trecut la invatamântul cu o durata de patru ani, scoala s-a numit: Scoala Militara Superioara de Ofiteri „Nicolae Balcescu". Aceasta scoala pregatea cadre pentru armele si specialitatile: infanterie, artilerie, geniu, transmisiuni, chimie, intendenta, finante, topografie, cai ferate, tehnici constructori, pompieri si securitate-paza, iar incepând cu anul scolar 1967/1968 si ofiteri pentru arma graniceri.
    Prin Decretul nr. 1037/1 noiembrie 1968 si H.C.M. nr. 2539/11 noiembrie 1968 institutia isi schimba, din nou, denumirea in: Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu" si se reduce perioada de scolarizare de la patru la trei ani.
    Dupa anul 1970, scoala a intrat intr-o noua perioada de reorganizare. Astfel, prin desfiintarea Directiei Invatamântului Militar, scoala a trecut in subordinea Comandamentului Infanteriei si Tancurilor. La 1 decembrie 1970, cadrele si elevii din armele artilerie si topografie au fost mutati in localul vechii scoli militare de infanterie nr. 2, de pe strada Argesului, infiintându-se Scoala de Ofiteri Activi de Artilerie „Ioan Voda". La 3 ianuarie 1972, arma transmisiuni s-a separat, luând o parte din cladirile fostei cazarme comune, ea va forma in continuare ofiteri activi de transmisiuni, iar denumirea acestei noi scoli a fost: Scoala de Ofiteri Activi de Transmisiuni (ulterior primind patronimicul „Decebal").
    In anul 1976, prin Ordinul ministrului apararii nationale nr. M. 42/26 mai 1976, cadrele si elevii din armele: geniu, pionieri, constructii drumuri si poduri, cai ferate, au fost mutati in garnizoana Râmnicu Vâlcea, infiintându-se in acest oras Scoala Militara de Ofiteri Activi de Geniu.
    Incepând din anul scolar 1983/1984 pâna in anul 1990, Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu" a pregatit si ofiteri femei in armele: infanterie, chimie, intendenta si finante. Dupa mai bine de un deceniu, in anul universitar 2001/2002 se reia pregatirea ofiterilor femei in Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu".
    Dupa Revolutia din Decembrie 1989, in baza Hotarârii de Guvern nr. 608/1 august 1990 privind reorganizarea scolilor militare, institutia a devenit Scoala Militara „Nicolae Balcescu" si avea misiunea de a pregati viitoare cadre ale armatei pentru trei arme: infanterie, graniceri si chimie.
    Un important salt calitativ in ceea ce priveste misiunea si activitatea invatamântului militar sibian s-a realizat prin transformarea acestei scoli in institut militar superior, conform Hotarârii Guvernului României nr. 190/22 martie 1991. De acum titulatura acestei institutii militare va fi: Institutul Militar de Infanterie, Graniceri si Chimie „Nicolae Balcescu", iar durata cursurilor va fi stabilita la patru ani.
    La incheierea anului universitar 1991/1992, odata cu trecerea armei graniceri la Ministerul de Interne s-a efectuat si mutarea acestei componente a institutului in garnizoana Iasi. Astfel, prin Dispozitia Marelui Stat Major nr.B.3/02745/1992, incepând cu 7 decembrie 1992 se elimina cuvântul „Graniceri" din denumirea institutului, devenind: Institutul Militar de Infanterie si Chimie „Nicolae Balcescu".
    In conformitate cu Hotarârea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii nr. 42/13 iunie 1995 si in baza O. G. 26/4 iulie 1995 al ministrului apararii nationale, privind conceptia reformei invatamântului militar, ca urmare a reorganizarii acestuia, incepând cu data de 15 iulie 1995 se constituie Academia Trupelor de Uscat „Nicolae Balcescu", institutie militara de invatamânt superior subordonata direct Statului Major al Trupelor de Uscat. In cadrul academiei se regrupeaza studentii de la urmatoarele institute militare de invatamânt: Institutul Militar (I. M.) de Infanterie si Chimie „Nicolae Balcescu", I. M. de Artilerie si Geodezie „Ioan Voda", I. M. de Transmisiuni „Decebal", I. M. de Intendenta si Finante „Gheorghe Lazar", I. M. de Tancuri „Mihai Viteazul", I. M. Auto „Basarab I" si I. M. de Geniu, Constructii si Cai Ferate „Alexandru Donici".
    Din vara anului 2000, conform Ordinului SMG nr. G2/0008/01.08.2000, academia poarta numele: Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu", iar in primavara acestui an (2001) a fost acreditata ca institutie de invatamânt superior cu drepturi depline.
    Aceasta a fost, pe scurt, odiseea de peste un secol si jumatate a acestei prestigioase institutii de invatamânt militar românesc, iar ca anexa mentionez numele tuturor comandantilor care s-au succedat la comanda ei, incepând din 1847 pâna astazi:

1847-1848 1848-1849 1849-1852 1852-1859 1859-1862 1862 1862-1863 1863-1866 1866-1869 1869-1872 1872-1873 1873-1876 1876-1877 1878-1879 1879-1883 1883-1884 1884-1887 1887-1888 1888 1889-1893 1893 1893-1894 1894-1896 1896-1897 1897 1898-1901 1901-1904 1904-1906 1906-1908 1908-1911 1911-1915 1920-1928

Lt. I. Greceanu Col. A Banov Col. E. Salmen Col. D. Costaforu Col. A. Rahtivan Cpt. Gh. Lecca Col. Lamy Col. I. Macivei Col. C. Barozzi Col. E. Pencovici Col. O. Sachelarie Col. Gh. Slaniceanu Col. I. Dunca Col. I. Carp Col. D. Maican Col. C. Bratianu Col. C. Poenaru Col. S. Voinescu Col. M. Popescu Col. S. Baicoianu Col. M. Pastia Col. Alex. Tell Col. A. Anghelescu Col. P. Vartiadi Col. M. Aslan Col. C. Cica Col. V. Zotu Col. D. Cotescu Col. I. Gardescu Lt.col. I. Dragalina Lt.col. E.M. Mladian Col. C. Vasiliu

1928-1932 1932-1934 1934-1935 1935-1937 1937 1937-1940 1940-1942 1942-1943 1943-1944 1944-1945 1945-1946 1946 1947-1948 1948-1949 1949-1950 1950-1951 1951-1953 1953-1955 1955-1957 1957-1960 1960-1961 1961-1962 1962-1973 1973-1986 1986-1987 1987-1990 1990-1991 1991-1997 1997-1998 1998-2001 2001-

Col. Th. Teodorian Col. N. Macici Col. R. Falfanescu Col. I. Sipiceanu Lt.col. V. Georgescu Col. R. Baldescu Col. A. Runceanu Col. Gh.A. Ionescu Col. A. Runceanu Col. C. Ionescu Col. I. Gheorghiu Col. C. Cristea Lt.col. I. Sabareanu Col. R. Apostol Lt.col. A. Moisescu Lt.col. I. Milosoiu Lt.col. C. Draghicescu Gl. N. Toader Gl. A. Visan Col. C. Negrini Col. M. Topor Col. Stefan Nazarie Gl.mr. Spirea Stanescu Gl.mr. Taiche Mitroescu Col. Gheorghe Fratoaica Lt.col. Aurel Dragomir Gl.bg. Vasile Apostol Gl.bg. Neculai Stoina Gl.bg.dr. Viorel Bârloiu Gl.d.prof.univ.dr.Liviu Habian Gl.bg.dr. Nicolae Gh. Uscoi

    Note bibliografice

    [1] Lt.col. G. A. Ionescu, Extras din Registrul Istoric al Scoalei, de la infiintare si pâna in anul 1943, in Dosarul nr. 2, Arhivele Militare Pitesti
    [2] Gl.bg. Neculai Stoina, M. Racovitan, Academia Trupelor de Uscat „Nicolae Balcescu" Sibiu – 150 de ani de invatamânt militar românesc 1847-1997,     Editura Tipotrib, Sibiu, 1997
    [3] Mr. Nicolae Cerbulescu, Istoric – album al Scoalei Militare de Infanterie „Principele Carol", Sibiu, 1931