Grupari teroriste din Orientul apropiat
si state - sponsor ale acestora

Mr. Ioan Farcas
Ing. Ion Talpos

1. Introducere
    Cu putin timp inaintea declansarii atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene World Trade Center si asupra Pentagonului, reputatul publicist american Kenneth Katzman, specialist in probleme de afaceri pentru regiunea Orientului Mijlociu, din cadrul Departamentului pentru Afaceri Externe, Aparare si Comert, a prezentat Congresului american un raport detaliat (CRS Report for Congress) având ca tema terorismul international.
    La baza intocmirii acestui raport a stat o alta lucrare anuala a Departamentului de Stat al Statelor Unite privind terorismul international intitulata „Patterns of Global Terrorism: 2000", lucrare mentionata in continuare sub titlul „Patterns 2000".
    De asemenea, alte surse care au stat la baza intocmirii acestui raport includ rapoarte de presa si interviuri cu analisti politici, experti, jurnalisti, diplomati straini etc.
    „CRS Report for Congress" reprezinta o analiza anuala a gruparilor teroriste din Orientului Apropiat si a tarilor mentionate in asa numita „Lista a terorismului", o lista a tarilor pe care Departamentul Comercial si Departamentul de Stat ale Statelor Unite le-au inregistrat ca fiind furnizoare constante de sprijin pentru terorismul international.
    Cinci dintre cele sapte state, mentionate in aceasta, lista sunt situate in regiunea Orientului Apropiat – Iran, Irak, Siria, Libia si Sudanul. Celelalte doua sunt Cuba si Coreea de Nord, tari care nu sunt mentionate in acest raport. Componenta listei nu s-a modificat de când Sudanul a fost adaugat pe aceasta, in anul 1993.
    Raportul mentioneaza de asemenea si o serie de organizatii internationale, desemnate in baza prevederilor legislative americane privind antiterorismul si combaterea efectiva a crimei organizate, ca fiind „Organizatii teroriste straine" - (FTO’s).
    Politica americana antiterorism si-a concentrat atentia, timp de mai multe decenii asupra gruparilor teroriste din Orientul Apropiat.
    Inca din perioada anilor ’70, multe dintre cele mai bine pregatite acte de terorism indreptate impotriva cetatenilor americani, sau impotriva unor obiective diverse, au fost dirijate de aceste grupari, uneori cu incurajarea sau instigarea statelor lor sponsori.
    Câteva din atacurile teroriste recente-din interiorul sau din afara regiunii Orientului Apropiat, pot fi comparate ca si gravitate, cu atentatul din 1998 impotriva ambasadelor americane din Kenia si Tanzania, in care si-au pierdut viata 224 de persoane, incluzând 12 americani, atentatul din 12octombrie 2000 impotriva distrugatorului Cole, in portul Aden din Yemen, in care au fost ucise 17persoane, membre ale echipajului marinei americane, aproape scufundând vasul. Urmare acestui act terorist, dezvoltarea relatiilor militare dintre Statele Unite si Yemen a cunoscut o stagnare temporara.
    Dupa aprecierea raportului „Patterns 2000", numarul victimelor din lumea intreaga datorate atacurilor teroriste, a crescut de la 233 in anul 1999 la 405 in anul 2000,iar numarul atacurilor teroriste a crescut de la 392 in anul 1999 la 423 in anul 2000.
    Gruparile teroriste analizate, difera adesea prin motivatiile lor ideologice si nivelele lor de activitate. Gruparile islamiste ramân in general cele mai active, având ca obiectiv major destabilizarea procesului de pace Arabo-Israelian, expulzarea fortelor armate americane din regiune sau sfârsitul a ceea ce ei considera o ocupare ilegala a tinuturilor musulmane.
    In tabelul urmator sunt nominalizate 19 grupari teroriste din Orientul Apropiat, recent desemnate de Departamentul de Stat ale Statelor Unite ca (FTO’s).
    Lista (FTO’s) a fost intocmita in octombrie 1997 si a fost revizuita in octombrie 1999. O grupare terorista poate fi adaugata pe lista in orice moment; Al-Qaida (gruparea terorista condusa de bin Ladin) a fost adaugata pe lista la 21 august 1998 iar Miscarea Islamica a Uzbechistanului a fost mentionata incepând cu 25 septembrie 2000.
    Spre deosebire de raportul „Patterns 2000", „CRS Report for Congress" analizeaza urmatoarele:
    Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (PLO), care nu a facut obiectul unei sectiuni separate in raportul „Patterns" dar incepând cu anul 1995, este analizata in acest raport considerându-se ca liderul PLO Yasser Arafat nu a facut suficiente eforturi pentru a impiedica actiunile teroriste ale altor grupari din zona aflata sub controlul autoritatii palestiniene;
    Când lista FTO’s a fost revizuita si republicata, in octombrie 1999, Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei (DFLP) a fost dizolvat, in mare masura datorita reconcilierii sale cu Arafat. Ultimele implicari ale gruparii in acte de terorism si reluarea recenta a operatiunilor sale impotriva Israelului, sunt analizate in acest raport;
    Acest raport, spre deosebire de cele din anii anteriori, contine o sectiune referitoare la gruparea terorista Abu Sayyaf care actioneaza in Filipine, asa cum analizeaza câteva grupari islamiste pakistaneze care se opun controlului indian asupra unor parti ale provinciei Kashmir.

Tabelul 1. Organizatii teroriste straine din Orientul Apropiat

Gruparea terorista	Caracteristici	Nivelul activitatii teroriste
Organizatia Abu Nidal	Palestiniana, nationalista	Foarte scazut
Gruparea Abu Sayyaf	Filipineza, islamista	Moderat
Grupul Islamic Armat	Algeriana, islamista	Moderat
Hamas	Palestiniana, islamista	Foarte inalt
Harakatul Mujahedin	Palestiniana, islamista	Inalt
Hizballah	Libaneza, islamista	Inalt
Grupul islamic	Egipteana, islamista	Moderat
Miscarea Islamica Uzbechistana	Uzbeca, islamista	Moderat
Al-Jihad	Egipteana, islamista	Moderat
Kach	Evreiesc, extremist	Scazut
Kahane Chai	Evreiesc, extremist	Scazut
Partidul Muncitoresc din Kurdistan	Kurd, anti-turca	Scazut
Ihadul Palestinian Islamic	Palestiniana, islamista	Foarte scazut
Frontul Eliberarii Palestinei	Palestiniana, nationalista	Foarte scazut
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei	Palestiniana, marxista	Scazut
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei –Comandamentul General	Palestiniana, nationalista	Moderat
Organizatia Populara Mujahedina a Iranului	Iraniana	Moderat
Al-Qaida	Multinational islamista, cu baza in Afganistan	Extrem de inalt
Frontul Eliberarii Poporului Revolutionar	Turca, antiguvernamentala	Scazut

 

2. State sponsor ale terorismului international

    Iran
    Raportul „Patterns 2000", a caracterizat Iranul ca fiind cel mai activ stat sponsor al terorismului international. Raportul „Patterns 2000" atribuie, mai degraba, sprijinirea terorismului international, institutiilor iraniene de profil - Garda Revolutionara si Ministerul Informatiilor si Securitatii-decât guvernului iranian. Aceasta caracterizare sugereaza ca Departamentul de Stat american crede in presedintele Mohammad Khatemi si in aliatii sai dorind sincer ca reputatia Iranului de „stat terorist" sa dispara treptat. Desi nici un atentat terorist international major nu a fost atribuit Iranului de când Khatemi a venit oficial la putere in august 1997, Statele Unite nu au afirmat public diminuarea sprijinului material iranian pentru gruparile teroriste care se opun procesului de pace arabo-israelian.
    Raportul „Patterns 2000" mentioneza ca Iranul a incurajat Hezbollahul si gruparile teroriste palestiniene sa intensifice atacurile in Israel in contextul dominatiei palestiniene. Iranul a fost de asemenea acuzat de guvernele regionale de sponsorizarea asasinatelor impotriva clericilor musulmani din Tajikistan si Pakistan si de sprijinirea miscarii islamice de opozitie din statele Golfului Persic si Irak. Pe de alta parte, oficiali ai Statelor Unite au recunoscut ca Iranul si-a imbunatatit spectaculos relatiile cu vecinii sai din Golf, in ultimii ani si ca sustinerea sa pentru miscarea de opozitie din Golf s-a diminuat substantial.

    Siria
    Raportul „Patterns 2000" este critic la adresa Siriei, stipulând ca Siria va fi scoasa de pe lista terorismului daca va semna tratatul de pace cu Israelul. Aceasta ar fi putut insemna ca Statele Unite spera ca presedintele Bashar al-Assad va fi mai flexibil in probleme de politica externa decât tatal sau, Hafez al-Assad, caruia Bashar i-a succedat la putere in luna iunie 2000, dupa moartea acestuia.
    Raportul „Patterns 2000" afirma ca Siria i-a permis gruparii Hamas sa deschida un sediu nou in Damasc, in luna martie 2000, adaugând ca Siria nu actioneaza sa opreasca lansarea atacurilor anti-Israel ale miscarii Hezbollah, a gruparilor teroriste palestiniene care opereaza in Siria sau in zonele aflate sub control sau influenta siriana. Siria continua sa permita Iranului sa asigure resursele necesare miscarii Hezbollah, prin aeroportul din Damasc, si a permis vizita oficialilor iranieni pentru a se intâlni cu organizatii teroriste ce lupta impotriva procesului de pace, si care isi au sediul in Siria.
    Raportul „Patterns 2000" afirma ca Siria respecta in general angajamentul catre Turcia de a nu sprijini PKK. Unii analisti cred ca pozitia Siriei fata de PKK este rezultatul spaimei acesteia fata de potentiala amenintare a Turciei de a folosi forta armata impotriva Siriei si nu dorinta unilaterala siriana de a rupe relatiile cu PKK. O alta interpretare este ca Siria doreste sa sustina recenta imbunatatire a relatiilor sale bilaterale de prietenie cu Turcia.

    Libia
    Problema atentatului asupra cursei aeriene Pan Am 103 a constituit mai bine de un deceniu subiectul discutiilor politice dintre Statele Unite si Libia, subiect ce va impiedica orice apropiere intre cele doua state, atâta timp cât Muammar Qadhafi va ramâne la putere.
    Atacul asupra cursei Pan Am din 21 decembrie 1988 a dus la moartea a 259 de persoane aflate la bordul avionului si a 11 persoane aflate la sol, in locul in care avionul s-a prabusit.
    Prin 3 rezolutii ale Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite (731 din 21 ianuarie 1992; 748 din 31 martie 1992 si 883 din 11 noiembrie 1993) i s-a cerut Libiei sa-i extradeze pe cei 2 agenti libieni (Abd al-Basit Ali al-Megrahi si Al Amin Khalifah Fhimah) suspectati de implicare in atentat, si sa ajute la rezolvarea cazului atentatului din 1989 asupra cursei aeriene 772, apartinând liniei aeriene franceze UTA.
    Predarea suspectilor din atentatul asupra cursei aeriene Pan Am si detasarea acesteia de gruparile radicale palestiniene a determinat administratia Clinton sa revina asupra deciziei de scoatere a Libiei de pe „lista terorismului". Intr-un efort de a imbunatati relatiile cu Libia a avut loc o intâlnire in anul 1999 intre oficiali americani si diplomati libieni, pentru prima data dupa anul 1981, si interdictiile americane privind comertul cu acest stat au fost modificate pentru a permite exportul in Libia de alimente si medicamente.
    In martie 2000, un grup de oficiali ai serviciilor de securitate americane a vizitat Libia pentru a aprecia daca este cazul sa fie ridicate interdictiile impuse de Statele Unite in utilizarea pasapoartelor turistice americane de catre libieni. O decizie in acest sens nu a fost insa anuntata.
    In 31 ianuarie 2001, condamnarea lui al-Megrahi a adus câteva lamuriri in cazul Pan Am, dar a intarit convingerea familiilor victimelor din atentat si a altora ca liderul libian Muammar Qadhafi avea cunostinta despre atentat, daca nu cumva chiar l-a pus la cale.
    Imediat dupa condamnare, presedintele Bush a declarat ca Statele Unite vor mentine unilateral sanctiunile asupra Libiei si se vor opune permanent ridicarii sanctiunilor impuse de catre Natiunile Unite Libiei, pâna când aceasta:
- nu-si va asuma responsabilitatea atentatului;
- nu va compensa material familiile victimelor atentatului;
- nu va renunta la sprijinirea terorismului;
- nu va dezvalui tot ce cunoaste despre atentat.
    Pâna la condamnare, nici un oficial american nu a sugerat ca Libia va primi dreptul de a fi scoasa de pe lista terorismului in viitorul apropiat.
    Libia a incercat sa para cooperanta in rezolvarea altor acte de terorism mai vechi. In martie 1999, o instanta franceza a condamnat sase libanezi, in absenta, pentru atentatul din 1989 asupra cursei aeriene 772 apartinând liniei aeriene UTA, la traversarea Nigeriei. Unul dintre acestia este cumnatul liderului libian Muammar Qadhafi, agentul Muhammad Sansui.

    Sudan
    Sudanul pare a fi una dintre tarile din Orientul Apropiat aflate cel mai aproape de momentul scoaterii de pe lisata terorismului.
    Departamentul de Stat american afirma ca este angajat in tratative cu Sudanul pe tema eliminarii complete a acestuia de pe lista terorismului si din sfera afacerilor teroriste.
    In august 1994, Sudanul l-a extradat in Franta pe teroristul Carlos (Ilych Ramirez Sanchez). In decembrie 1999, presedintele Sudanului Umar Hassan al-Bashir, conducator militar, s-a declarat impotriva politicii marcantului reprezentant islamist, Hassan al-Turabi iar in februarie 2001, Turabi a fost arestat, ramânând sub arest la domiciliu pâna in mai 2001.
    Turabi a fost primul sustinator al legaturilor Sudanului cu miscarile islamiste regionale, incluzând Al Qaida, organizatiile Abu Nidal, Hamas, PIJ, Gruparea Islamica Egipteana si Al Jihad, Hizballah si Miscarea rebelilor islamisti din estul Africii. Dupa „Patterns 2000" la sfârsitul anului 2000, Sudanul semnase toate cele 12 conventii internationale privind combaterea terorismului. Solutia ramânerii Sudanului in afara terorismului este conformarea acestuia cu 3 rezolutii ale Consiliului de Securitate adoptate in 1996 (1044 din 31.01; 1054 din 26.04;1070 din 16.08). Rezolutiile mentionau ca Sudanul sa extradeze 3 grupari islamiste suspectate de incercarea de asasinat impotriva presedintelui Mubarak in Etiopia, reducerea numarului de diplomati sudanezi aflati in strainatate si autorizarea suspendarii curselor internationale efectuate cu aeronave sudaneze. Câtiva oficiali ai administratiei americane doresc ca Statele Unite sa fie de acord cu ridicarea sanctiunilor daca si atunci când Sudanul face o astfel de miscare, probabil cel mai devreme la sfârsitul lui septembrie 2001.
    Alti oficiali cred ca sanctiunile Natiunilor Unite vor ramâne doar un semnal partial, privind neplacerile Statelor Unite fata de insuficienta respectare a drepturilor omului in Sudan si lupta acestuia impotriva rebelilor sudanezi din zona sudica a tarii.

    Irak
    Diferendele dintre Irak si Statele Unite privind ambitioasele pretentii regionale irakiene vor tine probabil Irakul pe „lista terorismului" atâta timp cât Saddam Husein va ramâne la putere.
    Raportul „Patterns 2000" mentioneaza ca Irakul continua sa puna la cale atentate si sa sustina terorismul international, chiar daca actiunile Irakului sunt indreptate mai ales impotriva opozantilor (anti-regim), simbol al infrângerilor irakiene din trecut sau organizatii care reprezinta sau aplica sanctiunile internationale aplicate Irakului.
    In octombrie 1998, agenti irakieni au planuit, se presupune, sa atace un post de radio cu sediul in Praga, desi nici un atentat nu a fost inregistrat.
    Irakul a organizat un complot, care a dat gres, in scopul asasinarii fostului presedinte Bush in timpul vizitei sale din Kuweit, din aprilie 1993.
    Irakul, care in mod traditional a avut legaturi cu Yasser Arafat, a sprijinit grupari palestiniene ce se opun pacii in regiune si a gazduit Organizatia Abu Nidal, Frontul Eliberarii Palestinei al lui Abu Abbas si alte grupari minore. Pastrând aceleasi relatii cu Iranul, Irakul continua sa gazduiasca si sa ofere arme organizatiei Armata de Eliberare Nationala, care isi are bazele lânga granita cu Iran. Cu toate acestea, se pare ca Irakul a redus sprijinul pentru acest grup, relatiile cu Teheranul fiind imbunatatite de peste 2 ani.

    Note bibliografice
[1] Kenneth Katzzman, CRS Report for Congress, Congressional Research Service/The Library of Congress, September 10, 2001
[2] U.S.Departamentof State’web site-Patterns of Global Terrorism: 2000, [http://www.state.gov/s/ct/rls/pgtrpt/2000/]