Resurse, rezerve si surse de aprovizionare
– delimitari conceptuale –

Gl.bg.dr. POPESCU DUMITRU
 ^{Inspectoratul General al Politiei de Frontiera}

    Resurse, rezerve si surse, iata trei notiuni foarte frecvent utilizate in domeniul logisticii ale caror sensuri si semnificatie este necesar sa fie bine cunoscute, pentru a da mai multa claritate si coerenta ideilor exprimate.
    Dupa cum este cunoscut, siguranta nationala cuprinde ansamblul de masuri si activitati adoptate si desfasurate de statul român in scopul de a garanta suveranitatea statala, integritatea teritoriului si democratia constitutionala. Pentru aceasta „in caz de agresiune care atenteaza la integritatea teritoriala, la existenta si la unitatea statului si a poporului român, a carui amploare depaseste capacitatea combativa a fortelor armate organizate pe principiul suficientei defensive, riposta va cuprinde formele corespunzatoare in care vor fi angajate toate resursele umane si materiale necesare respingerii agresiunii". In consecinta, se prevede ca „Sistemul national de aparare cuprinde: conducerea, fortele, resursele si infrastructura teritoriala".
    Deci, Legea apararii nationale consemneaza cu claritate faptul ca in efortul apararii vor fi angajate toate resursele umane si nationale, iar sistemul national de aparare are drept parte componenta, alaturi de conducere, de forte si infrastructura, resursele.
    In sens larg, prin resursa se intelege „rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data", iar resursele naturale cuprind „totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor si padurilor de care dispune o tara". Dictionarul de economie politica, in dreptul notiunii „resurse", da urmatoarele explicatii: „potentialul material, natural, financiar si uman de care dispune societatea la un moment dat si care exprima posibilitatile ei de dezvoltare". Acelasi dictionar considera ca potentialul economic este sinonim cu „totalitatea resurselor materiale si umane ale unei tari". Ele se exprima in marimi absolute, ca: numarul populatiei apte de munca; structura pe vârste a acesteia; structura pe mediile urbane si rurale; structura profesionala; nivelul de calificare; ponderea specialistilor cu pregatire medie si superioara; marimea avutiei nationale si a venitului national; dimensiunile inzestrarii tehnice si stiintifice; volumul productiei industriale si agricole; volumul productiei principalelor ramuri industriale; marimea fondurilor fixe; cuantumul rezervelor monetare".
    Desi dictionarele citate explica resursele prin potential, pentru mai multa coerenta in exprimarea ideilor, sunt necesare unele clarificari. Din moment ce dictionarul economic intelege prin resurse potentialul material, natural, financiar si uman de care dispune societatea la un moment dat si care exprima posibilitatile ei de dezvoltare, care sunt posibilitati curente sau de perspectiva, iar prin potential economic, totalitatea resurselor materiale si umane ale unei tari exprimate in marimi absolute, apreciem ca sfera de cuprindere a resurselor este mai mare decât a potentialului. In consecinta, resursele exprima toate posibilitatile, iar potentialul exprima partea din resurse angajata intr-o actiune sau proces, sau care poate fi angajata efectiv. Spre exemplificare, intelegem ca resursele militare ale României sunt mai mari decât potentialul ei militar actual, rezultat din numarul de unitati si mari unitati, din numarul de tancuri, avioane etc.
    De asemenea cel putin in ultimul timp a devenit foarte frecventa exprimarea: „resursele petroliere ale României sunt limitate dar potentialul ei de prelucrare al titeiului este foarte mare".
    De fapt, in continutul Legii apararii nationale se apreciaza ca „resursele apararii se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale si de alta natura pe care statul le asigura si le angajeaza in sustinerea eforturilor de aparare a tarii", iar „resursele umane se constituie din intreaga populatie apta de efort pentru apararea nationala".
    Desigur, resursele umane, financiare, materiale si de alta natura au o anumita structura cantitativa, exista si o evolutie adecvata in timp de pace insa, pentru apararea nationala, aceasta constituie resurse, a caror cuantificare in timp, da expresia potentialului nostru de aparare.
    In vederea apararii nationale, fortele armate sunt imputernicite sa „acumuleze din timp de pace, in rezerve proprii, armament, tehnica de lupta si materiale care sa asigure indeplinirea misiunilor ce le revin, compensarea consumurilor si pierderilor probabile la razboi".
    Prin rezerva, dictionarul de baza al limbii române intelege: „cantitatile de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. puse deoparte si pastrate pentru a fi intrebuintate mai târziu", iar in sensul economiei politice, prin extensie, prin rezerve de stat se intelege: „cantitatea de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate si centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de productie si necesitatile de consum ale populatiei, in cazul ivirii unor greutati neprevazute".
    Desigur, sensul notiunii „rezerva" este clar, el semnificând acele cantitati de bunuri disponibilizate pentru a fi folosite in situatii deosebite. Nedumeriri se produc in momentul in care se folosesc fara discernamânt notiuni ca: rezerve materiale, nationale, rezerve de mobilizare, rezerve de plan, rezerve strategice, rezerve de stat, stocuri strategice, stocuri operative, stocul trupelor etc. Pentru intelegerea corecta a acestor notiuni suntem nevoiti sa facem apel la unele prevederi din Legea privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare si din regulamentele militare in vigoare.
    Dupa cum este cunoscut, pentru indeplinirea atributiilor care revin Guvernului cu privire la pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare, in subordinea sa functioneaza Directia Speciala. In vederea asigurarii cererilor de produse si servicii necesare fortelor sistemului national de aparare, precum si cele ale economiei nationale si populatiei, acesta elaboreaza proiectul planului de mobilizare a economiei nationale pentru primul an de razboi. Ele exprima sarcinile tuturor structurilor angajate in efortul de aparare nationala, precum si resursele ce se vor angaja in acest scop. Pe baza acestui proiect, Ministerul Finantelor elaboreaza, tot in proiect, bugetul de stat pentru primul an de razboi. Dupa aprobarea acestor documente de catre Parlament, la propunerea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, pe baza obligatiilor ce le revin, agentii economici si institutiile publice „stabilesc, creeaza si pastreaza, in timp de pace, capacitati si rezerve de mobilizare necesare pentru realizarea sarcinilor respective".
    In consecinta, actul normativ consacra doua notiuni distincte: capacitati de mobilizare si rezerve de mobilizare. Principalele elemente care constituie capacitatile de mobilizare sunt considerate: capacitatile de cercetare si productie stabilite si pregatite in scopul fabricarii sau repararii, la mobilizare sau la razboi, a tehnicii si a materialelor militare, mijloacele, instalatiile si amenajarile aferente destinate a satisface la mobilizare sau la razboi, in exclusivitate, nevoile de transport si telecomunicatii ale compartimentului sistemului national de aparare, spitalele existente in reteaua sanitara si alte localuri care se transforma la mobilizare, in spitale de zona interioara, precum si 30% din suprafata de depozitare din domeniul administrarii rezervelor nationale materiale.
    Dupa cum este cunoscut, „rezervele materiale nationale se constituie in scopul de a interveni operativ pentru protectia populatiei, economiei si apararii tarii; in situatii exceptionale, determinate de calamitati naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe si in caz de razboi (...). Nomenclatorul produselor, nivelurile maxime si cele intangibile ale stocurilor, precum si termenele de pastrare indelungata a acestora se aproba de catre Guvern, la propunerea Administratiei Nationale a Rezervelor Materiale (...). Produsele la care se stabilesc stocuri intangibile, precum si nivelurile acestor stocuri se propun cu avizul Ministerului Apararii Nationale".
    Corespunzator prevederilor legale „rezervele de mobilizare sunt proprietate publica de stat si cuprind:
    a. in industrie: materii prime, materiale, semifabricate, subansambluri si elemente de completare, utilaje strict specializate, scule, dispozitive verificatoare si alte materiale necesare in procesul de fabricatie si reparatie;
    b. in transporturi si comunicatii: materiale destinate restabilirii si mentinerii in stare de functionare a capacitatilor de transport si telecomunicatii necesare asigurarii nevoilor fortelor sistemului national de aparare;
    c. in domeniul ocrotirii sanatatii: materiale sanitar-farmaceutice consumabile, materii prime si materiale necesare fabricarii produselor farmaceutice, aparatura, instrumentar medical si alte materiale necesare completarii dotarii unitatilor medico-sanitare existente in retea, precum si a celor care se creeaza la razboi;
    d. in domeniul comertului: produse alimentare si industriale necesare asigurarii cererilor unitatilor militare, solicitate pe plan local, la mobilizare".

    In principiu, rezervele de mobilizare cuprind, de regula, produse care se aprovizioneaza cu greutate sau care au un ciclu lung de fabricatie, iar in raport cu rezervele materiale nationale, acestea din urma „se asimileaza rezervelor de mobilizare astfel: in timp de pace, pentru cantitatile constituite ca stocuri intangibile destinate nevoilor armatei si industriei de aparare, si in timp de razboi, pentru stocurile existente in depozite la data respectiva".
    Rezulta ca, in timp de pace, rezervele de mobilizare – ca parte a rezervelor nationale materiale, se constituie drept stocuri intangibile destinate nevoilor armatei, care pot fi folosite numai in temei legal.
    La rândul lor, fortele armate sunt imputernicite sa-si creeze propriile rezerve care sa le asigure consumul generat de efortul de aparare pe perioade determinate de timp. Ca atare, in cadrul acestora se creeaza stocuri de materiale, ele reprezentând, cantitatile de produse si materiale prevazute sa existe, conform esalonarii, asupra luptatorului (piesei, autovehiculului, utilajului etc.) si in depozitele tuturor esaloanelor necesare pentru indeplinirea misiunilor de lupta".
    In functie de esaloanele la care se creeaza, stocurile de materiale se clasifica astfel: stocul trupelor, care reprezinta cantitatile de materiale prevazute sa existe de la nivel individual (om, piesa, autovehicul, utilaj etc.) pâna la nivelul depozitului de mare unitate; stocul operativ, constituit din cantitatile de materiale prevazute sa existe in depozitele marilor unitati operative; stocul strategic, care se constituie din cantitatile de materiale prevazute sa existe la depozitele esaloanelor superioare marilor unitati operative.
    Din aceasta perspectiva, sursa de aprovizionare trebuie inteleasa drept locul, agentul economic, depozitul etc. de unde se executa aprovizionari pentru realizarea stocurilor necesare sau pentru a se asigura consumul generat de ducerea actiunilor militare.
    Putem concluziona ca, pentru apararea nationala, tara noastra dispune de resurse, a caror cuantificare si determinare dau imaginea diferitelor tipuri de potential (economic, demografic, tehnic etc.). In conformitate cu prevederile legale, la dispozitia statului român se creeaza rezervele nationale materiale, in cadrul carora, la pace, 30% din suprafata de depozitare a acestora reprezinta rezerve de mobilizare. La declararea mobilizarii, toate materialele cuprinse in nomenclatorul rezervelor nationale materiale reprezinta rezerve de mobilizare. La rândul lor, fortele armate isi creeaza stocuri de materiale sub forma de stocul trupelor, stocul operativ si stocul strategic, care trebuie sa asigure ducerea cu succes a actiunilor militare in conditiile stabilite.