Consideratii de analiza statistica privind rationalitatea solutiilor efective de politica a muncii

Conf.univ.dr. Grigorie-Alexandru Buzila
Asist.univ. Milena Solomon
Academia Informatizata pentru Stiinte Tehnice, Economice, de Drept si Administrative „Ion I.C. Bratianu“,
Centrul Universitar Alba Iulia, Facultatea de Management

    In cadrul acestei comunicari se apreciaza ca solutiile efective de politica a muncii sunt, in primul rând, decizii economice. Aceste decizii sunt menite a crea câmp larg de actiune legitatilor economice obiective. Sunt sintetizate câteva aspecte de analiza statistica, menite a largi aria analizei economice, privind principalele regularitati ce asigura eficienta utilizarii muncii. Se propune adaptarea coeficientului liniar al modificarilor structurale in scopul cuantificarii abaterilor dintre pozitiile relative ale unitatilor economice fata de productivitatea medie pe zona, ramura si pozitiile lor relative fata de salariul mediu pe zona ori ramura.
    Cuvinte cheie: dinamica productivitatii muncii, dinamica salariului, corelarea dinamicilor productivitatii si salariului, economia (risipa) relativa de munca, economia (risipa) absoluta de munca, economia (risipa) relativa si absoluta la fondul de salarii, coeficient al abaterilor de pozitie.
    Constant, managementul este chemat sa rezolve compromisuri intre nevoia de utilitate si resursele disponibile. Potentialul de munca al unei tari, respectiv resursele umane sunt limitate. Analiza statistica a eficientei utilizarii muncii este de natura sa ofere fundamentele necesare rationalizarii proceselor decizionale de politica a muncii.
    Analiza gestiunii resurselor umane vizeaza probleme ca: dinamica efectivului de personal, analiza calificarii fortei de munca; analiza utilizarii timpului de munca; analiza productivitatii muncii. Din perspectiva unei dezvoltari durabile, managementul si politica muncii au ca obiective cererea de locuri de munca, reducerea fenomenului de saracie, acces larg la educatie si ingrijirea sanatatii.
    Asemenea obiective presupun costuri corespunzatoare. Se apreciaza ca statele care nu au investit suficient in dezvoltarea sociala au inregistrat o tendinta de scadere a profitabilitatii in economie, deoarece, salariile scazute nu influenteaza favorabil dezvoltarea muncii de inalta calificare, care conduce, de fapt, la cresterea economica. Multi economisti sunt de parerea ca dezvoltarea capitalului uman, a investitiilor in dezvoltarea experientei si calificarii profesionale este calea cea mai sigura de dezvoltare economica. Exista si aici o dilema generata de chiar succesul structurilor productiei de marfuri. Opulenta genereaza pasivitate, o retragere a cetatenilor din procesele politice, cu impact negativ asupra echilibrelor intre institutiile economice; aceasta pasivitate diminueaza capacitatea inovativa si de adaptare profesionala, ori, o economie bazata pe o organizare neadecvata a muncii poate sa-si distruga – pe termen lung, in mod cert – propria platforma de capital social.
    Realizarea dezideratelor de ocupare deplina si utilizare eficienta a capitalului social este de neconceput in afara respectarii corelatiilor economice fundamentale evidentiate de analiza corelata a factorului de productie munca, pe de o parte, costul muncii si componentele factorului de productie capital, pe de alta parte.
    Analiza indicatorilor de eficienta a utilizarii muncii poate fi facuta static si dinamic.
    In analiza statica, apreciem a fi important pentru activitatea de management al resurselor compararea nivelului productivitatii calculate pe baza productiei marfa fabricata cu cel calculat pe baza productiei marfa livrata si decontata. Este de dorit ca diferenta sa fie minima, lucru ce se realizeaza atunci când rezultatele productiei sunt livrate si intrate in procesul de decontare cu beneficiarul.
    Analiza in dinamica, prin compararea indicilor de productivitate susceptibili de a fi comparati, este de natura sa ofere factorilor decizionali importante date diagnostic.
    Daca , sporirea eficientei muncii este insotita de inca un rezultat pozitiv, respectiv, elementele de productie recunoscute de catre piata au avut o dinamica mai insemnata decât dinamica productiei propriu-zise, ceea ce semnifica, pentru perioada de analiza, o diminuare a stocurilor continute de indicatorul „productie globala".

    Daca , relatia semnifica deficiente in procesul de livrare ori in cel de decontare cu beneficiarii. Rezulta necesitatea unor actiuni pentru diminuarea     stocurilor de produse finite precum si a celui de facturi neincasate.
    Sporirea permanenta a productivitatii muncii are caracter de legitate economica. Respectarea sau nu a acestei legitati se poate constata prin corelarea dinamicii consumului de munca () cu dinamica productiei realizate ().

    Pentru a cuantifica efectul legitatii economice amintite utilizam indicatorii:

economia (risipa) de munca exprimata sub forma de marime relativa;

economia (risipa) de munca exprimata sub forma de marime absoluta.

Presupunem: .

    Volumul productiei () este functie de eficienta utilizarii muncii (productivitatea medie, ) si cantitatea de munca consumata. .

    Economia (risipa) de munca exprimata sub forma de marime relativa se calculeaza dupa relatia:

Intrucât  Þ

    Daca fapt valabil când , productivitatea medie scade; intreprinderea inregistreaza o risipa relativa de munca indiferent daca consumul acesteia a scazut sau a crescut; activitatea ei este deficitara.

    Daca aceasta semnificând, de fapt, ca , productivitatea medie a crescut, ceea ce reflecta realizarea unei activitati eficiente, faptul ca economia relativa de munca s-a realizat pe baza accentuarii dezvoltarii de tip intensiv a intreprinderii.

    Economia (risipa) de munca exprimata sub forma de marime absoluta se exprima conform relatiei:

.

    Daca , relatie adevarata daca , scaderea productivitatii implica folosirea unei cantitati sporite de munca pentru a se putea inregistra o dinamica a productiei relevata de nivelul indicelui acesteia ().

    Daca , relatie adevarata daca , avem o crestere de productivitate si, deci, pentru realizarea volumului productiei din perioada analizata (), intreprinderea a folosit un numar mai mic de muncitori.

    Evident, daca  si, deci, economia (risipa) relativa si absoluta sunt egale cu zero, activitatea intreprinderii, privita prin prisma productivitatii muncii, este tot ineficienta.
    O alta legitate economica presupune existenta unei corelatii intre prima legitate (cresterea productivitatii muncii) si cresterea salariului mediu. Aceasta a doua legitate poate fi formalizata prin relatia , unde  este indicele salariului mediu.

    Respectarea (nerespectarea) corelatiei face ca la nivel unitate economica sa se inregistreze o economie, respectiv o risipa (cheltuieli nejustificate) la fondul de salarii.
    Analog primei legitati, economia (risipa) la fondul de salarii exprimata sub forma relativa, se determina cu ajutorul relatiei:

.

Cum  si, respectiv,  rezulta:

.

    Economia (risipa) la fondul de salarii exprimata absolut se determina cu relatia:

    Analiza statistica privind eficienta utilizarii muncii poate fi adâncita.

    Ab ovo, am subliniat câteva obiective ale politicii utilizarii muncii. Dorim sa facem aprecierea potrivit careia optiunile politice in domeniu se pot realiza doar prin optiuni si decizii economice ce permit manifestarea legitatilor amintite.

    La nivel micro, conform teoriei neoclasice, in particular, a teoriei echilibrului marginal, folosirea de munca suplimentara merge pâna in punctul in care produsul marginal al muncii depaseste costul marginal al muncii. Managerii realizeaza un comportament subordonat acestei restrictii printr-un lung sir de decizii menite sa dea viata postulatului fundamental al teoriei economice conform caruia dinamica productivitatii muncii trebuie sa devanseze dinamica salariului. Agregând efectele, este evident ca numai asa, prin respectarea acestei corelatii, se poate realiza echilibrul intre oferta si cererea de produse, se pot crea resurse pentru investitii viitoare – intr-o dimensiune care sa dea sens si continuitate eforturilor constructive ale generatiilor succesive.
Categoric, relatia intre cele doua dinamici este biunivoca: productivitatea este unul din factorii principali ai stabilirii marimii salariului, si, acesta din urma exercita o influenta stimulatoare asupra cresterii productivitatii. Corelatiile mentionate ca tendinta cu caracter general, in aceasta perioada de tranzitie, au fost nu o data incalcate prin masuri de politica economica, urmare mai ales a presiunii revendicative a sindicatelor dar si a necesitatii de asigurare a unui prag minim necesar de calitate a vietii, sub care nu se poate trece fara a afecta calitatea muncii.
    Potrivit datelor statistice privind dinamica productivitatii muncii pe un salariat si, respectiv, a salariului real mediu pe un salariat, corelatia necesara intre dinamica productivitatii si cea a salariului este respectata in marea majoritate a ramurilor industriale si pe total industrie. Cu toate acestea, exista o diversitate de situatii privind abaterile dintre variatia celor doi indicatori.
    „Obligati sa respectam" dreptul la viata privata si intimitate a agentilor economici, dat fiind lipsa unei colaborari cu Directia Judeteana de Statistica, fata de care trebuie sa ne manifestam toata disponibilitatea de participare si ajutor in derularea unor anchete si programe statistice, precum si datorita altor cauze, studiile si analizele realizate in cadrul Facultatii de Management, nu pot permite generalizari la nivel municipiu ori judet. Existenta unor abateri de la exigentele acestor legitati, evidentiata in aplicatiile noastre, ne obliga sa constientizam asupra riscului de aparitie a unor dezechilibre si neajunsuri generate ca urmare a permanentizarii sau absolutizarii acestor abateri. Aceste constientizari sunt obligatorii atât pentru patronat cât si pentru sindicat.
    In esenta, devansarea productivitatii de catre salariu pe o perioada mare de timp are efecte negative asupra echilibrului economic, masei monetare si inflatiei; avem si situatia opusa când productivitatea devanseaza peste anumite limite dinamica salariului influentând nefavorabil pârghia "cointeresare materiala".
    Este semnificativ pentru lipsa unei constiinte economice faptul ca adesea actiuni revendicative intense au loc in sectoare cu o productivitate scazuta. Chiar si analistii economici, atunci când realizeaza o analiza comparativa a dinamicii celor doi indicatori, omit baza de pornire diferita: de la o unitate economica la alta, de la o ramura la alta exista decalaje insemnate privind salariul mediu si, mai ales, productivitatea muncii.
    O activitate manageriala eficienta acceptata de sindicate trebuie sa aiba ca obiective obtinerea unor rapoarte de coordonare ale valorilor individuale, ale productivitatii si salariului fata de valorile medii pe ramura ori economie cât mai apropiate de unitate.

, exprima o pozitie relativa a unitatii „i" fata de productivitatea medie pe, bunaoara, judet.

, exprima o pozitie relativa a unitatii „i" fata de salariul mediu pe judet.

    Agregând la nivel de zona geografica, se poate introduce un coeficient (K) al abaterilor de pozitie:

, unde n reprezinta numarul de unitati economice.

    Acest coeficient este o medie aritmetica a abaterilor intre pozitia relativa a fiecarei unitati economice fata de productivitatea medie pe zona si pozitia relativa a fiecarei unitati economice fata de salariul mediu pe zona.
    Managementul la nivel unitate va minimaliza abaterea intre cele doua pozitii relative, iar politica zonala va urmari minimizarea coeficientului (K) de abatere liniara.
    Prin aceste precizari am dorit sa facem sublinierea potrivit careia forta de negociere a sindicatelor este potentata de o cultura economica corespunzatoare, iar presiunile greviste, revendicative in general nu pot sfida, fara impact negativ in viitorul imediat, exigentele legilor economice obiective. Politicile efective de utilizare a muncii sunt inainte de toate decizii economice ce creeaza cadrul de manifestare a legitatilor. In consens, orice actiune revendicativa nu poate si nu trebuie sa submineze bazele formarii brute a capitalului prin incalcarea exigentelor legitatilor obiective ale dezvoltarii.

Note bibliografice
Maria Badita, Tudor Baron, Mihai Korka, Statistica pentru afaceri, Editura Eficient, Bucuresti, 1998
L. Tövissi, E. Scarlat, Al. Tasnadi, Metode si modele ale analizei economice structurale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979
I. Stefanescu, C. Stanescu, A. Baicus, Analiza economico-financiara, editia a II-a, Editura Economica, Bucuresti, 1999