Particularitati ale transferurilor electronice prin sistemele SWIFT si TARGET

Mr.lect.univ.drd. Leontin Stanciu

    1. Sistemul SWIFT
    Fiecare banca trebuie sa aiba relatii strânse cu o serie de corespondenti sau clienti si cu care sa comunice in timp operativ.
    Pâna nu demult, reteaua de comunicatii interbancare se limita la corespondenta clasica (postala) sau telex.
    In cadrul relatiilor interbancare internationale, corespondenta postala presupunea timp, riscuri sau cheltuieli ridicate (in cazul curierului rapid), iar telexul era prea costisitor.
    Datorita amplificarii schimburilor comerciale internationale si implicit a tranzactiilor financiare, bancile au constientizat faptul ca metodologia desfasurarii operatiunilor cu strainatatea, bazata pe circulatia efectiva a hârtiilor-documente era depasita.
    Valorificând rezultatele progresului informaticii si telecomunicatiilor, marile banci americane au construit retele private de legatura. Demersul lor nu a rezolvat decât partial problemele generate de relatiile interbancare internationale.
    Transferurile de informatii in general si de bani in special necesita indeplinirea de catre sistemul de transfer si procedurile aferente a trei conditii esentiale, si anume: rapiditate, securitate, un cost de transfer scazut.
    Pentru a indeplini aceste conditii, la 3 mai 1973 a fost creata la Bruxelles, de catre 239 banci din 15 tari, o societate de drept belgian denumita SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication).
    SWIFT este, de fapt, sigla unei societati pe actiuni cu scop nelucrativ, iar bancile actionare erau europene, americane si canadiene. Societatea si-a propus, inca de la inceput, modernizarea sistemelor de plati internationale, a relatiilor bancare in general, prin implementarea unor programe informatizate.
    La sistemul SWIFT, care a devenit operational in 1977, s-au racordat in 1981 CEDEL^*, iar in 1982 EUROCLEAR^**.
    Practic, SWIFT nu este o modalitate de plata, ci o retea privata de teletransmisiuni, inchiriata de la diverse state, gestionata prin calculator si a carei folosire este rezervata:
-bancilor membre;
-bancilor membre de categoria a doua;
-participantilor.

    Reteaua SWIFT reprezinta un sistem de comunicare care se bazeaza pe principiul transmiterii reciproce de informatii intre doua banci sau intre doi participanti oarecare. Banca initiatoare a trimiterii mesajului si cea destinatara (receptoare a mesajului) nu se afla in legatura directa, mesajul fiind transmis prin intermediul centrului de operare la care este racordata tara din care acesta porneste.
    Reteaua SWIFT cuprinde patru calculatoare de mare capacitate localizate la Bruxelles, Amsterdam si Culpeper (Statul Virginia – S.U.A.), numite „centre de comutare". Acestea comunica cu ordinatoare de talie mai mica amplasate in cadrul centrelor nationale. In final, reteaua se ramifica pe terminale amplasate in interiorul bancilor participante.
    Pentru transmiterea unui mesaj, utilizând reteaua SWIFT, se procedeaza astfel:
    -se intocmeste mesajul, la un terminal, de catre o operatoare care lucreaza cu un ecran performant, in functie de normele SWIFT si tipul mesajului;
    -se plaseaza mesajul intocmit intr-un sir de asteptare;
    -mesajul se controleaza de un verificator si se plaseaza intr-un sir de plecare;
    -ordinatorul bancii emitente, dupa ce verifica daca normele SWIFT au fost respectate, transmite mesajul centrului de comutare cu ajutorul concentratorului national;
    -masajul, stocat la centrul de comutare se transmite destinatarului dupa identificarea acestuia.

    In mod practic, toate bancile care au activitate internationala sunt conectate la SWIFT, prin intermediul ei realizându-se o gama larga de operatiuni bancare ca de exemplu: transferuri de depozite bancare dispuse de clientii bancilor, transferuri de depozite rezultate in urma tranzactiilor interbancare, acordari de credite, confirmari de cumparari sau vânzari de titluri, deschideri de acreditive documentare, extrase de cont, etc.
    Printre avantajele utilizarii retelei SWIFT se afla: siguranta, rapiditatea, costul redus si fiabilitatea.

    Siguranta se datoreaza utilizarii in cadrul retelei a unor mijloace de prelucrare a informatiilor echipate cu programe de detectare si corectare a erorilor. Mesajele sunt codificate in scopul protejarii lor de ascultatorii pirati.
    Rapiditatea este asigurata de faptul ca timpul de transmitere a unui mesaj este mult mai mic decât in cazul transmiterii prin curier postal.
    Fiabilitatea retelei SWIFT se datoreaza utilizarii acesteia 24 de ore din 24 si 7 zile din 7, coeficientul de disponibilitate efectiva fiind de 99,5%.
    Principalul inconvenient al retelei SWIFT este acela ca nu remite nici o confirmare de primire a mesajului, verificarea modului de transmitere a mesajului realizându-se prin controlul operatiunilor insasi.

    2. Sistemul TARGET
    Aparitia monedei unice in Europa este cel mia important eveniment in cadrul sistemului monetar international dupa devalorizarea dolarului S.U.A. si disparitia sistemului de la Bretton Woods din anii ´70.
    La 1 ianuarie 1999 Europa a intrat intr-o noua era reprezentata prin infiintarea si functionarea efectiva a Uniunii Economice si Monetare (UEM) si lansarea EURO ca moneda unica a Uniunii Europene.
    In cadrul Uniunii Monetare Europene rolul central revine Bancii Centrale Europene, ea reprezentând cea mai inalta autoritate monetara din zona euro. La fel ca Rezerva Federala in Statele Unite ale Americii, Bundesbank-ul in germania, Banca Centrala Europeana este „emitentul si paznicul constitutional al euro".
    Fiind succesorul institutional al institutului Monetar European, banca Centrala Europeana a fost infiintata la 1 iunie 1998 si a devenit operationala la 1 ianuarie 1999, când a preluat autoritatea exclusiva pentru zona euro in domeniul politicii monetare.
    In perioada premergatoare infiintarii Bancii Centrale Europene, 11 banci centrale nationale formulau politica in zona euro, iar de la Banca Centrala a irlandei si pâna la Bundesbank-ul Germaniei, se stabileau independent ratele nationale ale dobânzilor.
    In 1994, a fost infiintat Institutul Monetar European cu scopul ca, ulterior, sa fie transformat intr-o banca centrala operationala. Acest obiectiv a fost indeplinit in 1 iunie 1998, când s-a transformat in banca Centrala Europeana, cu sediul la Frankfurt am Main, in Germania. Astfel, a fost creat Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) care include in structura sa atât Banca centrala Europeana, cât si Bancile Centrale nationale ale statelor membre ale Uniunii Economice si Monetare.
    Implementarea unei politici monetare uniforme presupune atât armonizarea instrumentelor monetare, cât si integrarea pietelor nationale interbancare. Bancile trebuie sa fie in masura sa efectueze tranzactii banesti transfrontaliere, in euro, la fel de bine ca si pe piata interna. De aceea, Institutul Monetar European a elaborat un nou sistem de plati, denumit TARGET (Trans European Automated Real Time Gross Settlement Express Transfer) care permite decontarea cu sistemele nationale RTGS in intreg spatiul EURO.
    Infiintat in baza Directivei nr. 97/5/EC/27 ianuarie 1997 a parlamentului European, sistemul TARGET asigura o derulare, extrem de rapida, a platilor intre tarile membre ale Uniunii Europene. De asemenea, prin infiintarea acestui sistem s-au urmarit:
   - asigurarea functionarii unei piete monetare europene;
   - promovarea unei politici monetare comune;
    -eficientizarea platilor internationale in cadrul uniunii;
    -asigurarea unui mecanism sigur pentru platile din cadrul uniunii;
    -realizarea unui management eficient al lichiditatilor.

    Sistemul TARGET este alcatuit din 15 sisteme nationale de plati RTGS (National Real Tine Gross Settlement Sistem), interconectate prin intermediul unei retele electronice de procesare automata a datelor, la care se adauga sistemul propriu de plati al Bancii Centrale Europene EPM (European Central Bank Payment Mechanism).
    Sistemele nationale prin care se poate accesa sistemul TARGET pentru derularea unei plati internationale sunt:
Belgia – ELLIPS;
Danemarca – DEBES;
Germania – ELS;
Grecia – HERMES euro;
Spania – SLBE;
Franta – TBF;
Irlanda – IRIS;
Italia – BI-REL;
Luxemburg – LIPS-Gross;
Olanda – TOP;
Austria – ARTIS;
Portugalia – SPGT;
Finlanda – BOF-RTGS;
Marea Britanie – CHAPS euro;
Banca Centrala Europeana – EPM.
    La sistemul TARGET au acces si tarile membre ale uniunii monetare care si-au ajustat propriile sisteme astfel incât sa poata efectua plati, atât in monedele lor nationale, cât si in euro.
    La inceputul anului 1997 a demarat, simultan, construirea sistemului TARGET in cadrul fiecarei banci nationale, iar din semestrul al doilea al aceluiasi an a inceput testarea fiecarui modul a sistemului, testare ce s-a realizat pe parcursul a 18 luni.
    Din semestrul al doilea al anului 1998 s-a efectuat, timp de 6 luni, testarea intregului sistem, testare ce a cuprins toate modulele si procedurile de lucru. In urma acestui test final, sistemul TARGET si-a demonstrat buna functionalitate asigurând rapiditate, exactitate si securitate transferului informatiilor.
    Sistemul TARGET este conceput astfel incât o plata initiala sa se finalizeze in maximum câteva minute. Acest interval de timp, denumit timp de operare, incepe in momentul in care se realizeaza debitarea contului celui ce trimite banii si se finalizeaza in momentul in care se crediteaza contul beneficiarului transferului.
    In scopul asigurarii securitatii maxime a informatiilor, a unei viteze de lucru optime si a unei capacitati de procesare corespunzatoare, pentru transfer se utilizeaza sistemul S.W.I.F.T. Fin (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication).
    Prin urmare, accesarea sistemului si adresarea unei plati se efectueaza pe baza unei adrese construite pe modelul SWIFT, care, pe lânga codul de adresare a mesajului, este necesar ca fiecare institutie de credit sa aiba deschis un cont, la banca centrala nationala, prin care sa deruleze tranzactiile TARGET. Adresa institutiei de credit se construieste respectându-se urmatoarea structura:
    pozitiile 1-4 – codul de identificare al bancii;
    pozitiile 5-6 – codul tarii;
    pozitiile 7-8 – codul localitatii;
    pozitiile 9-11 – codul filialei.

    Odata cu confirmarea, de catre sistem, a adresei de destinatie are loc, instantaneu, creditarea contului beneficiarului, care poate dispune imediat de bani.
    Sistemul TARGET, prin modul in care este conceput, asigura o gestiune zilnica, corespunzatoare, a lichiditatilor bancilor centrale nationale. Pe baza principiului conform caruia incasarile din cursul unei zile operative apartin bancii receptoare, sumele primite de la un sistem national pot fi utilizate pentru plati catre acelasi sistem, in aceeasi zi.
    In cursul unei zile operative^*, prin tranzactiile TARGET nu este necesara asigurarea unei lichiditati imediate. Este posibila derularea unei plati prin existenta unei pozitii deschise a unui participant.
    In scopul asigurarii unei operativitati sporite derularii platilor, prin acest sistem, si pentru a putea beneficia de facilitatile de plata prin pozitii deschise, bancile participante trebuie sa dispuna de garantii colaterale. In baza acestor garantii, bancile participante pot beneficia zilnic de credite gratuite, acordate de catre bancile centrale nationale.
    Garantiile aferente creditelor acordate in euro se stabilesc de catre fiecare banca centrala nationala si pot proveni si de la alte banci centrale. Mecanismul de creditare, prezentat succint mai sus, reprezinta o componenta principala a sistemului de politica monetare implementat de bancile centrale nationale la recomandarea Bancii Centrale Europene.

    3. Succinta analiza comparativa a celor doua sisteme – SWIFT si TARGET
    Printre asemanarile si deosebirile principale aferente celor doua sisteme putem mentiona:
-daca, in ambele cazuri, viteza de lucru este comparabila si corespunde conceptului de timp real, diferentieri apar in ceea ce priveste aria de acoperire (in cazul SWIFT 189 de tari, iar in cazul TARGET 15 tari);
-daca in cadrul retelei SWIFT are loc doar un transfer de informatii, prin intermediul sistemului TARGET se efectueaza plati, iar moneda de plata este euro;
-in ambele sisteme plata serviciului de transmitere se efectueaza de catre initiator astfel:
-in sistemul TARGET in euro, in functie de numarul mesajelor transmise lunar;
-in sistemul SWIFT in franci belgieni, in functie de marimea, valoarea si prioritatea mesajului;
-daca prin sistemul SWIFT se transmit doar informatii, prin sistemul TARGET se urmareste si implementarea unor politici monetare comune prin intermediul mecanismului de creditare plafonata a utilizatorului in cursul zilei operative;
-daca sistemul SWIFT functioneaza non-stop, sistemul TARGET functioneaza doar in zilele lucratoare, de luni pâna vineri, de la 7 a.m. la 6 p.m., la care se adauga exceptiile aferente zilelor de sarbatori nationale când segmentele respective sunt inchise.

Note bibliografice:
Bibere Octav, Uniunea Europeana intre real si virtual, Editura All, Bucuresti, 1999
Chabot N. Christian, Euro-moneda europeana, Editura Teora, Bucuresti, 2000
Basno C., Dradac N., Florinel C-tin, Moneda, credit si banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999
Ungurean Pavel, Banking. Produse si operatiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
Gaftoniuc Simona, Finante internationale, Editura Economica, Bucuresti, 2000
Cerna Silviu, Economie monetara si financiara internationala, Editura Mirton, Timisoara, 1997
Penea Zenovia-Doina, Moneda euro, Editura Tehnica, Bucuresti, 1999
Danila Nicolae, Euro-bipolarizarea monetara, Editura Economica, Bucuresti, 1999